|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Maria Prochipiuc |
|
|
a mai trecut un an la cuvintele tale
clipele
aºtern covoare toamnei
în zâmbetul tãu
motivez aducerile aminte
prin ani
rãscolesc
în câte o lacrimã
aºezatã sub frunza toamnei
albastru
pe o bancã
de unde mã priveºti
te simt dupã mirosul întâmplãrilor
îmi aplec privirea
spre inimi
dragostea noastrã
reteza ultimele frunze galbene
ploaia aºezându-le în coloane
ale uitãrii
eram îmbrãcaþi în culoarea
jertfei
inconºtient încerc sã motivez
clipa
golurile
trecutul
cerul ne plânge
iubirea ascunsã
ploii de toamnã
uitatã în ultima noapte a dragostei
aºtept sãrutul
cu gust de aduceri
aminte
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dana,
observaþia ta referitor la estetic este adevãratã, poate acest lucru face parte din mine ºi din aceastã cauzã iau drept acompaniament al versurilor, imaginea. Aici mi-am asumat acest risc de minimalizare, dar nu a versurilor ci a imaginii prin puterea cuvântului, fiindcã cel care priveºte imaginea va descoperi cã versurile sunt aduse intenþionat în acest anotimp ºi cã imaginea se vrea de fapt doar o aducere aminte a unei stãri trãita … ºi retrãitã datoritã textul ********
Elemente precum 'toamna', 'lacrima', 'zambetul', 'cerul' au fost inedite doar pentru mine în acel moment chiar dacã pentru alþii sunt cãrãri bãtãtorite. Îmi propui o soluþie sa inchid ochii, sã-mi las mintea sã se relaxeze ºi sufletul sã zboare ºi astfel, ei , aici e invers, vãd doar imagini… Îþi mulþumesc pentru toate, dar în acest moment râmân în aceastã toamnã cu lacrimi, cer ºi poate cu acel zâmbet puþin trist…
Te aºtept de fiecare datã cu multã plãcere ºi îmi place când cineva încearcã sã pãtrundã în interiorul meu poetic ºi sã descifreze. Mulþumiri !
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2004-09-29 12:37:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Maria, observ ca in poezia ta (general vorbind) un loc foarte important il ocupa esteticul. Versurile sunt 'acompaniate' de imagini sugestive, sunt asezate intr-o anumita ordine, detalii care imbogatesc indubitabil partea literara a creatiei. Insa riscul atasarii unei fotografii este ca ea poate, de asemenea, minimaliza puterea sugestiva a cuvintelor. Iata, in cazul acesta, poezia pare usor saracacioasa comparativ cu imaginea.
Elemente precum 'toamna', 'lacrima', 'zambetul', 'cerul' pot fi folosite in exprimari indedite, astfel incat sa depaseasca terenurile batute si strabatute. E greu, si eu ma confrunt cu aceeasi problema si ma tot intreb..cum sa fac, ce expresie sa dau sentimentului astfel incat sa nu cad in conventional sau, din dorinta contrara, in exces? Asa ca o solutie care functioneaza este sa inchid ochii, sa-mi las mintea sa se relaxeze si sufletul sa zboare si astfel..parca mana scrie singura, poezia se scrie singura. Desigur, nu-mi reuseste totdeauna.
Cred ca se poate cladi in jurul urmatoarelor formulari:
'a mai trecut un an la cuvintele tale';
'te simt dupã mirosul întâmplãrilor';
'eram îmbrãcaþi în culoarea/jertfei';
'aºtept sãrutul/cu gust de aduceri/aminte'.
Sper ca m-ai inteles asa cum doresc sa ma intelegi. Poezia imi place dar trebuie sa recunosc ca ai scris si altele care m-au fascinat atat de mult prin simplitate si frumusete incat fie am intervenit, laudandu-le, fie am tacut, nestiind ce sa spun!
Eu atat am avut de spus deocamdata. Ne mai citim, ne mai auzim!
Dana.
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-09-27 22:42:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|