|
|
|
|
|
|
|
|
|
STROPI DE CHIN (sonet) |
|
|
Text
postat de
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC |
|
|
Împlânt speranța orbului destin,
Cu setea stoarsă, până în prăsele,
Amarnica sarada. Joc de iele,
Ce-mi picură în venă stropi de chin.
Prezise porți și hăuri, sentinele,
Își apără albastrul cabotin,
Am să-l străbat, puțin câte puțin,
Din talpa amăgirii până-n piele,
Iar cugetul, proptit în bolti ghimpate,
Se leapădă de straiul ruginit
Pe cartilajul vorbelor netoate...
Un bun rămas, degeaba și ciobit,
Irumpe, știrb, din gemete-mpăiate,
În asfințitul clipei țintuit... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
am recitit si mi-am descoperit un milion de greseli. Nu mai postez iar corectat, scuze. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-09-23 08:02:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
implant speranta orbului destin
Implant (frumos) dar in cine sau in ce? Orbul destin e chestie veche
cu setea stoarsa, pana la prasele
Daca n-ar fi virgula, si, dupa virgula din ziua de azi, nu prea e recomandat sa te iei, deci, dupa virgula inseamna ca speranta este implanta pana la prasele. S-ar putea intelege ca setea ar fi stoarsa pana la locul acela care opreste inaintarea.
Amarnic joc, de pătimașe iele,
Ce-mi picură în venă stropi de chin
Frumusetea o dau ielele patimase care chinuie bietul suflet omenesc.
Prezise porți și hăuri, sentinele,
Își apără albastrul cabotin
Aici virgula, spuneam eu virgula joaca feste, fiindca, daca sentinelele ar fi insusirea portilor si haurilor, trebuiau puse intre cratime. altfel sentinelele ar fi al treilea element al repetitiei si nu are logica, fiindca ele nu se apara pe sine, ci apara ceva.
Intelegerea frumoasa a portilor si haurilor prezise (orbul destin) pregateste profunzimea momentul. Da, albastrul cabotin este aparat. Cabotin inseamna: care urmareste sa obtina succese usoare prin mijloace ieftine
Am să-l străbat, puțin câte puțin,
Din talpa amăgirii până-n piele
Constient strabateti chinul, strop cu strop. Ati putea spune pana-n stele.
Iar cugetul, proptit în bolti ghimpate,
Se leapădă de straiul ruginit
Cugetul (apacitatea e a gandi, gandirea) este proptit in bolti ghimpate , expresie tare frumoasa. Dar ce sa inseamne asta ? cerul sa fie o bariera ?! De ce ar pune el bariera, cumva sa permita coacerea gandirii ? Dar cerul este acelasi albastru cabotin, cuibul ielelor, poate, ieslea destinului orb. Sa vrea oare destinul ca fiinta omeneasca sa se lepede de el, adica de ceea ce este prezicere, ceea ce nu-i pe plac Domnului? Si poetul de ce strabate acest drum, sa se vindece?
Iata , cugetul isi lasa in urma ceea ce are vechi. Autorul se afla la un inceput de drum, si se chinuieste sa faca ceva bun.
Pe cartilajul vorbelor netoate, unde-si leapada vechiturile? Acest vers este, de asemenea, minunat. Se vrea ruperea de o lume inferioara (ah, ce semanam aici!)
Un bun rămas, degeaba și ciobit
Iarasi frumos. Ati lua ramas bun, nu poate fi degeaba. Ciobit, adica fara un dinte. Sau uzat mult, ciobit dinainte din cauza prea deselor neglijente.
Irumpe, știrb, din gemete-mpăiate
stirb explicatie gratuita, se impune modificarea.
Incepand cu gemetele-mpaiate se intra in abstract
Asist de la un timp la abstractizari tot mai dese. Si voi cere limpezirea pana limita usoarei intelegeri
In pictura se practica demult, deci e loc si in poezie.
De exemplu in unele tablouri se apreciaza ductul pensulei. Iar privitorul este interesat nu ce valoare cromatica s-a obtinut, doar ce a gandit artistul cand a facut acel lucru. Eu cred ca asemenea maiestrii artistice plac putinor oameni, iar pictura actuala incearca sa se intoarca la Rembrandt si s-a ia iar de acolo. Se simte nevoia vanzarii produsului creat. Eminescu de-aceea este mare, fiindca il intelege toata lumea. Marile adevaruri sunt mari simplitati.
Dupa ce am citit sonetul tau plin de cuvinte si metafore frumoase, nu am ramas totusi cu ceva clar in minte. Cu ceva simplu.
Vorbesti de orbul destin, dar chinuirea este constienta. Unde e destinul?
Vrei doar sa parasesti o lume, sa iesi dintr-un om. Dar cu ce ganduri, cu ce sperante?
Sunt incantat de cum scrii.
Nu era nevoie la titlu sa pui sonet intre paranteze.
Astept sa vad pe viitor ce atitudini ai.
Daca europeea este o lume noua, iti urez
un bun venit
degeaba si
ciobit (n-am gasit alta rimaJ))
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-09-22 19:41:48 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23959 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|