|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Mihai Vasile |
|
|
Brodat de iubire pe mantia zorilor,
agãþat cu disperarea primei vibraþii
de stânca de aer sufocant ºi amar,
învãþam trepidant lumina, umbrã cu umbrã,
rãnindu-mi mirarea de tãiºul fiecãrei secunde.
O cascadã de ceþuri acute
- despre care am aflat apoi ca se numesc voci -
bântuia în balans nesigur
un simþ neºtiut.
Totul era nou ºi-mi era teamã,
nu ºtiam încã sã spun pe nume sentimentelor,
contururi neclare
îmi dezvãluiau abc-ul miºcãrii
ºi braþe valuri de cald
mã purtau înapoi cãtre-un ceas cunoscut.
O luminã, din nou, ºi o voce
mã scãldau în iubire
fãcandu-ºi loc printre petalele fragede
ale memoriei de dincolo de timp.
Mirosea a culoare în do major moale:
acasã!
Mai tarziu cu un vis, cu o viaþã
sau un dor mai târziu,
cu mult dupã primul miracol al somnului
vântul mi-a ºoptit cã uimirea aceea timidã,
tãcutã,
era doar un început de drum.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cunosc si eu povestea cu lipsa de incerdere in propriile forte, cand nimeni nu pare multumit de ce scrii si, mai rau, cand nici macar tu nu esti.
Stii Free, primul pas e mai greu, pana te acomodezi cu ineditul. Apoi toate vin de la sine.
La o prima lectura, nu pot sa reprosez poemului tau decat ca e usor prozastic; ar mai fi lipsa de cursivitate pe alocuri. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-08-25 12:00:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Nicolae,
Departe de mine gandul sa ma supar. Am spus-o si o repet, exigenta este un lucru bun, mai ales in contextul in care am inca multe de asimilat si un stil de slefuit. Te-am intrebat doar pentru ca intr-adevar nu stiam cum sa recunosc ce inseamna "major". Uneori sunt prea ratacit prinbtre diverse notiuni si am foarte putina incredere in mine... si am nevoie de o confirmare. Nu am nici macar o secunda intentia de a intra intr-o polemica, mai ales ca nu exista nici un fel de motiv pentru asta. Apreciez foarte mult ajutorul tau iar anterior nu am vrut ca vorbele mele sa para a fi irascibile, ci sa fie la sens propriu.
Sigur ca mai vorbim. Multumesc inca o data! |
|
|
|
Postat
de catre
Mihai Vasile la data de
2004-08-25 11:41:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Mihai,
As vrea sa nu te superi ca am fost extrem de exigent cu tine.
Ceea ce a inteles Elena vroiam si eu sa inteleg. Si atunci era o tema majora. Scriu de la un internet si nu pot sa fac o analliza pentru a demonstra ca nu e... chiar asa. Acest sentiment l-am avut la inceput din cauza prea personalului care erai. Si nu vreau sa intru intr-o polemica gratuita.
Tu scrii bine si am vrut sa te ajut. Ca daca e sa negam, o putem face chiar si cu Eminescu.
Major vreau sa insemne regasirea oricarui cititor intr-un text. De aceea orice traire personala trebuie judecata un pic de la distanta si vazut daca are universalitate
"Brodat cu iubire pe mantia zorilor", cumulat cu "o lumina din nou si o voce ma scaldau in iubire" fac sa apara coordonate personale unde ideea unui pas, a unui "inceput de drum" nu e potrivita, e mai degraba un sfarsit de drum.
Nu pot sa mai stau, nu te supara, mai vorbim, fiindca mai am texte de-ale tale.
Cu drag,
N. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-08-25 10:47:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, multumesc din nou, din suflet, pentru vizita si pentru sugestii. Ai dreptate cu multe dintre modificarile facute si sper sa am timp zilele astea sa reiau textele in legatura cu care mi s-au facut observatii si sa le slefuiesc in sensul sugestiilor primite. Ma ajuta foarte mult o opinie obiectiva in legatura cu modul de exprimare pe care il folosesc, pentru ca de cele mai multe ori ma ia valul si nu mai revin asupra textelor scrise dintr-o suflare.
Nicolae, ca de obicei, sunt onorat si bucuros sa descopar ca ma citesti. Am o mica intrebare. Avand in vedere faptul ca sunt inca intr-o faza de cautari si de transformari, nu imi este foarte clar ce ar putea sa insemne "ceva major". Te rog, daca poti, sa imi spui ce crezi despre asta.
Va multumesc cu drag amandorura pentru sprijin si atentie si va mai astept.
|
|
|
|
Postat
de catre
Mihai Vasile la data de
2004-08-25 10:26:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O simplã pãrere
Este posibil ca gustul meu poetic sa fie usor deformat deoarece imi displac metaforele in genitiv.(depasite cel putin sub aspect tehnic si facile ca perceptie )
Daca le-ai scoate, dupa parerea, mea am avea de-a face cu un foarte reusit poem. Care ar suna astfel (am mai facut mici interventii pentru care iti prezint scuze; insa unele modificari de ex "o lumina ...si o voce / ma scaldau" nu "ma scalda" se impun. ):
Pas
Brodat de iubire pe mantie de zori,
agãþat cu disperarea din prima vibraþie
de stânca de aer sufocant ºi amar,
învãþam trepidant lumina, umbrã cu umbrã,
rãnindu-mi mirarea de tãiºul din fiecare secundã.
O cascadã de ceþuri acute
- despre care am aflat mai tarziu ca se numesc voci -
bântuia în balans nesigur
un simþ neºtiut.
Totul era nou ºi-mi era teamã,
nu ºtiam încã sã spun pe nume sentimentelor,
contururi neclare
îmi dezvãluiau abc-ul pentru fiecare miºcare
ºi braþe, valuri de cald,
mã purtau înapoi cãtre un ceas cunoscut.
O luminã, din nou, ºi o voce
mã scãldau în iubire
fãcandu-ºi loc printre petalele fragede
memorie de dincolo de timp.
Mirosea a culoare în do major moale:
acasã!
Mai tarziu cu un vis, cu o viaþã
sau cu un dor mai târziu,
cu mult dupã primul miracol de somn,
vântul mi-a ºoptit cã uimirea aceea timidã,
tãcutã,
era doar un început de drum.
Astfel toate reusitele individuale din poem , pe care le mentionez mai jos, vor contribui sinergetic la aprecierea cã avem în faþã un poem reuºit. Care ne spune, poetic, în ce fel ºi cu ce senzaþii se intrã in viaþã, în cunoaºtere, în dragoste ºi poate chiar în moarte, pentru cã poemul reuºeºte sã depãºeascã simpla conditie de perticular devenind un poem universal.
Deosebit de frumos sã înveþi "lumina" "umbrã cu umbrã". Nu mai disec sintagma poate pentru a nu-i ºtirbi frumuseþea însa nu pot sã nu observ cã simbolul categorematic "lumina" este în fapt o "compunere" aparte de "umbre", poate culori, cum ar fi spus ºi demonstrat Newton.
Mai remarc: "stânca de aer sufocant ºi amar", "rãnindu-mi mirarea de tãiºul din fiecãre secundã", (intr-un poem al unei autoare care, din pacate, nu vrea sã vina ºi la "europeea", am intâlnit o excepþionalã definiãie a poetului "o parte sânge ºi douã pãrþi mirare", "O cascadã de ceþuri acute
- despre care am aflat apoi ca se numesc voci -","Totul era nou ºi-mi era teamã,
nu ºtiam încã sã spun pe nume sentimentelor,
contururi neclare
îmi dezvãluiau abc-ul pentru fiecare miºcare
ºi braþe, valuri de cald,
mã purtau înapoi cãtre un ceas cunoscut.", "memorie de dincolo de timp.", "Mirosea a culoare în do major moale:
acasã!", "Mai tarziu cu un vis, cu o viaþã "
Suficiente argumente pentru calificativul pe care l-am acordat. Farã însã a intra în fond în miezul poemului, pe care sper ca fiecare lector sa-l poatã savura ca atare. Dacã va fi cazul putem face un exerciþiu de lecturã.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2004-08-18 23:50:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tu esti preocupat, vad, de identificarea si descrierea unor stari. Construieste cu ele ceva major.
Apreciez:
“învãþam trepidant lumina, umbrã cu umbrã”
“bântuia în balans nesigur un simþ neºtiut”
“petalele fragede ale memoriei”
“Mirosea a culoare în do major”
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-08-18 18:22:55 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|