|
|
|
|
|
|
|
|
|
HIMERA |
|
|
Text
postat de
Liviu S. Bordas |
|
|
HIMERA
Se-atîrnă de trupul de sine-osîndit
Iar pașii îl mînă spre-al lumii hotar,
Să afle enigma ce nopți i-a răpit,
Felina pierdută, cu nume bizar...
Îl poartă destinul prin zări, obsedat,
Savant renegat de o lume întreagă,
Cu ochii văpăi pe un chip înghețat,
Urmîndu-și himera, felina lui dragă.
Huzurul cetății lăsat-a în urmă,
Cu mintea golită de dor și-amintiri,
Pămîntul de-a lungul, de-a latul îl scurmă,
Nu știe, aievea-i, sau doar amăgiri...
Și nici asfințitul, nici spaima de moarte,
Sau umbrele nopții, căzute în grabă,
Nu-i chip să-l oprească s-ajungă departe,
Să-și afle felina, himera lui dragă.
În vîrful de munte de nimeni pătruns
Un foșnet aude-n pădurea-nghețată.
Se-ntoarce, și cade cu pieptul străpuns
De colții de fiară de sînge-nsetată.
Îl miră tăcerea ce-asupra-i coboară,
Iar gîndul îl arde ca șfichiul de bici:
O vede întîia și ultima oară
Și glasu-i se stinge în murmur: e-aici !...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu, se rezolvă, mai cioplim pe ici, pe colo...totul e perfectibil...
Mai glumind, mai în serios, reiau ce spuneam mai jos, anume că am avut unele îndoieli înainte de a posta, se vede că îndoielile mele aveau un temei.
Mulțumesc pentru sinceritate.
Liviu
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-03-16 19:34:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Recunosc că e un pic de patetism în plus pentru gustul meu. Ultimele două strofe sînt însă perfecte. Sună grav ca finalul Mistrețului cu colți de argint.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-03-16 19:10:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mă bucur să constat că au apărut binemeritatele steluțe!
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2006-03-16 14:56:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu sentimentul tau nu-mi este strain, il impartasesc pe deplin. De ai sti de cate ori am postat si apoi am sters ceea ce am scris...
Deseori am avut surpriza sa constat ca exista persoane care stiu sa priveasca dincolo de cuvinte, la om, la structura lui, fiind foarte atenti ca pasind, sa nu raneasca. Alteori am gustat cu salbaticie din amarul umilintei gratuite. Si am avut destule exemple in ultima vreme. Am dus, intr-o alta pagina virtuala, o lupta cu un asemenea personaj si dupa pustiul ce a ramas in sufletul meu am hotarat ca nu ma voi mai implica intr-un astfel de razboi. Desi au durut, desi as fi avut un cuvant de spus, am ales sa raman spectatorul acestor razboaie fara nici o miza. Am considerat mereu ca polemica literara este constructiva atata timp cat ramane in sferele bunului simt, ca ajuta foarte mult pe cel ce scrie. Dar se pare ca asta ramane pentru mine, ca si pentru multi dintre noi, un deziderat greu de atins. Si numai pentru ca in aceasta lume virtuala bantuie o psihoza greu de definit pana si de literatura de specialitate. Exista studii pe aceasta tema si nu putine. Ignorandu-i exponentii, raportandu-ne insa la ei, putem aprecia normalitatea.
Deci, impartaseste cu noi gandurile tale. Orice gand nerostit, ramane un gand pierdut. In egala masura, nu orice gand rostit poate crea, dar suntem - cred - suficient de maturi sa ne asumam responsabilitatea. Perfectiunea este greu de atins, dar nu imposibil!
|
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-03-16 14:22:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adelina, nimic nu mă bucură mai mult decît să știu că un gînd pe care l-am cizelat poate aduce emoție în sufletele celor cu care se întîlnește.
Aseară am ezitat mult înainte de a posta, am în mine un demon al neîncrederii în mine însumi pe care greu îl înving. Parte din încredere am căpătat-o alături de voi toți, aici, pe Europeea.
De aceea, cuvintele mele de mulțumire sunt adresate tuturor...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-03-16 13:16:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu,
am aprins lumina pentru poezia aceasta. Este revoltator de profunda. Explorarea limitelor umane, drumul , cu suisuri si coborasuri, spre propria cunoastere. Intalnirea omului cu sine insusi, cu propriul eu, este cel mai adesea violenta. Si de aceea, nu foarte multi sunt capabili de a-si asuma asemenea tragedii...
O constructie perfecta - metrica, melodicitate, rima. Si uite cum, despre poezia clasica se mai poate vorbi inca la timpul prezent.
Felicitari! |
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-03-16 12:44:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, mă bucură prezența ta aici și îți mulțumesc că te-ai aplecat asupra încercărilor mele.
Din păcate, nu am găsit niciodată puterea de a pleca spre acele "Mecca" spre care, de multe ori, am năzuit. Poemul e mai degrabă o recunoaștere a acestor, să le spun, înfrîngeri...
Viața de zi cu zi e mult mai prozaică.
Rămîne versul...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-03-16 08:13:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da!
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2006-03-16 06:12:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Subtila meditatie. Aspiratia selectiv eterna catre un absolut real-imaginar a eului in perpetua alergare catre autodepasirea prpriilor limite care, cel mai adesea, are finalitate tragica. Insa de un tragism admirabil asumat. Care tine de optiunea existentiala. Ca nu-i tot una leu de mori...
Usor macedonnskian, parca as fi citit poemul cu "emirul" langa mine, poemul este o reusita atat in plan filosofic sugerativ cat si in plan stilistic. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2006-03-15 23:54:29 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23959 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|