|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Mihai Vasile |
|
|
visam cã alergam circular peste încheietura abisului
acolo unde umbra este întotdeauna roºie
sãrutând cu degete îndrãgostite risipa de noapte
pulberea clipelor albe mi se aºternea pe gene
cu beþie de liniºte incandescentã
ziduri îmi creºteau în vene
primind ca dar lacrima claustrofobã
a pietrei îmbãlsãmate cu mortar
liniºtea de dinaintea erupþiei de iederã otrãvitã
devora cu hohot orizonturile mânjite cu cenusa
nemiºcarea râului de cremene
îmbrãþiºa insinuant bãtaia de inimã
în agonia zborului trãdat de vãzduhuri
ma chirceam în mine ca un câine bãtut
vrând sã evadeze din cuºca ecourilor
durerea fantomã îmi secera respiraþia spartã în bucãþi
sângele-mi hãlãduia buimac numai el ºtia pe unde
dar gãsind întotdeauna drumul spre casã
spintecat transversal de acutul insectarului de suflete
de-atunci
fiecare rasuflare lucidã
mi-e coºmar repetat pânã la obsesie
iar somnul de marmurã neagrã
trezie
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mai e "cu drag", ba chiar cu mai mult. Imi prinde foarte bine o astfel de analiza, pentru a intelege ce e in plus si ce lipseste unei poezii pe care o astern pe "hartie". Eu scriu de obicei dintr-o suflare si nu am rabdare sa slefuiesc... Alteori incep sa slefuiesc si mi se pare ca stric, asa ca abandonez. :) Iti multmesc pentru rabdarea si sufletul cu care ai scos la lumina perla ascunsa in scoica. Ma uit la poezie si ma minunez... ce a putut iesi dintr-un text haotic si foarte aglomerat de imagini. :)
Concluzia... am multe de invatat. :) Si da, inca te mai astept cu drag. |
|
|
|
Postat
de catre
Mihai Vasile la data de
2004-08-14 14:54:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cred ca trebuiesc facute strofele pe idei..
Prelungirea unei idei trebuie facuta in trei pasi, crescendo, spectaculos, ca o inflorire.
Altfel riscam sa spunem cuvinte, cuvinte egale, urechea sa perceapa unison, si ideea nu se mai distinga clar.
Si e pacat, fiindca exista nerv, exista observatii, metafora, sentiment.
Ceva scartaie si nu-mi dau seama ce. Sunt nemultumit ca nu raman in minte cu ceva clar, simplu, ceva sa nu pot uita.
Desfac poezia:
Visam ca/ Acolo unde/ Sarutand/ Pulberea mi se asternea
Linistea devora, imbratisa/ Ma chirceam/ Durerea imi secera
Sangele- mi haladuia/ De-atunci...
Constructia e logica. Totusi e ceva in plus care sufoca. Ce?
Reiau.
Cut (ah , ce mi-e mila!):
“primind ca dar lacrima claustrofobã
a pietrei îmbãlsãmate cu mortar
liniºtea de dinaintea erupþiei de iederã otrãvitã
devora cu hohot orizonturile mânjite cu cenusa
nemiºcarea râului de cremene
îmbrãþiºa insinuant bãtaia de inimã
în agonia zborului trãdat de vãzduhuri”
Si cut:
“iar somnul de marmurã neagrã
trezie”
Ramane:
“visam cã alergam circular peste încheietura abisului
acolo unde umbra este întotdeauna roºie
sãrutând cu degete îndrãgostite risipa de noapte
pulberea clipelor albe mi se aºternea pe gene
cu beþie de liniºte incandescentã
ziduri îmi creºteau în vene
ma chirceam în mine ca un câine bãtut
vrând sã evadeze din cuºca ecourilor
durerea fantomã îmi secera respiraþia spartã-n bucãþi
sângele-mi hãlãduia buimac numai el ºtia pe unde
dar gãsind întotdeauna drumul spre casã
spintecat transversal de acul (am corectat!)insectarului de suflete
de atunci
fiecare rasuflare lucidã
mi-e coºmar
repetat pânã la obsesie”
Ce zici?
Mai e .. “cu drag”?!
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-08-13 18:01:36 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|