|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pămȃnt în trei culori |
|
|
Text
postat de
dorias serbanescu |
|
|
1.
Numele de Isabel vine de la nuanța isabella. Sunetele muzicuței, scoase din pieptul de stăpân, lovesc peste gură litoralul. Roibu atinge ușor cu coada fundul Isabelei, se rotește în jurul ei. Isabela merge ca omul, zâmbește cu toată dentiția, ca omul, primește cubulețele de zahăr aruncate în sus de stăpân, ca omul. Acesta este dansul învățat pe de rost de doi cai ca trei culori amestecate din care lipsește Negresa. Stăpânul plânge, ștergându-și cu steagul României figura, caii plâng, copiii plâng să fie fotografiați pe cai.
2.
Ca un buchet de imortela, vă iubesc prea mult, pupa-v-ar tata! Pentru noi îmi doresc o viață de cel puțin 5 comete. Stăpânul înotase ani de-a rȃndul în gunoiul de grajd până a atins cu buzunarul câmpul copt, cu vârful nasului și caii fotografiați el împarte în două ferestre și o ușă litoralul. Nu știe să piardă din fizicul săteanului, tălpile injectate de soare se strâmbă în sandalele de Ipanema, excesul de grăsime e mai mult rebel în maioul mulat și-n obrajii ce-i camuflează ochii, concurând cu lanțul din aur negru în spice grele și groase, conferindu-i gȃtului său un aspect animalic și bolnav.
3.
Roibu o privește de sub breton pe Isabel, pe jumătate interesat de atingerile ei, care i-au lipsit trei sferturi din an, construindu-i/și o terasă cu umbreluțe de soare în puzzle-ul conjugal. Defectul meu e că o să-l dau dracu pe stăpân, Isabel! Cum să-și vândă terenul pentru aparate de fotografiat și fujifilm. Soarele nu mai e ce-a fost, ce mai mâncam? Fructe, legume și fulgi de ovăz importate? Vino cu mine în inima pădurii! Iubeam mirosul și sunetul ei de când eram mânji.
4.
Isabel, sunt plictisit de plozii care muncesc să se tragă în selfie-uri pe spatele meu, de turiștii ce mugesc după soare ca după gazul rusesc din centrale. Vreau să galopăm amândoi, liberi! Isabel își scutură coama ca o pătură magică peste Univers, cu copitele musculoase sângerânde scobește nisipul, mai mult din dezamăgire, frustrare. Roibule, așteptarea din iubire e ca mărul calitativ și cu nematozi în el. Defectul meu? Sunt o curvă imperfectă.
5.
Roibu scuipă morcovul din gură. Băgă-mi-aș copitele și dosul în supermarketuri! Isabel, ca sa vezi, merele sunt sălbatice, le-am gustat, servește, te rog. Zi-mi, te mai gândești? Isabelei îi joaca bucățica de măr între esofag și trahee, o înghite vocal, își acoperă cu coama fața. Roibule, ai dispărut după noaptea care, vrând-nevrând, ne-a lăsat semne, corpul meu e ca un vapor din scoici atingând adâncul mării, nu vreau să mai respir greșit. Nu insista, întoarce-te la Negresa-ta! Poftim, ți-am păstrat cotorul!
6.
Negresa nu știe dacă își dorește confortul din grajdul vilei sau nebunia retrăită alături de Roibu în sălbăticie. În sufletul ei au ramas ochii lui, care se întorc spre și-n corpul Isabelei, altceva? Mișcările fătului îi provoacă dureri, nesiguranță, sunt o controversă la adresa secretului deținut de viitoarea mamă. În mintea Negresei totul se adună și se umflă într-un zar căzut pe vârful nasului. Stăpânul și caii întârzie să apară. Negresa se înfurie, se zbate, se pedepsește, își lovește fătul. Cad stele, ca niște cuțite din aur împlȃntate în destine.
7.
Negresa forțează cu copitele ușa grajdului, la gâtul ei medalionul strălucește ca ochiul de muribund. Dacă ea era acolo, schimba pașii dansului dintre Roibu și Isabela. Geme, firele de sânge se preling pe membrele posterioare, care par mâini de diavol, mozaicând paiele din așternut. Fătul mutant se urăște, își urăște mama, tatăl mort. Negresa se prăbușește în genunchi, ca un om neiubit, constrâns să înșele din gelozie, având în ochi ambiția de-a fi criminală? Picioarele fătului ating pământul în trei culori.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|