PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Jumătățile Text postat de Florentin Sorescu Într-o zi Ciprian i-a dat în dar o cutiuţă mică doamnei, încerca să facă pe solemnul, dar mie mi s-a părut foarte stângaci, "Ce mi-ai adus aici, Ciprian, l-a întrebat doamna zâmbind", iar el a roșit ușor și i-a răspuns "Un inel", "Un inel? s-a mirat doamna, nu este nicio zi specială azi, nu înţeleg de ce mi l-ai adus", "Este un inel de logodnă, i-a zis el fâstâcindu-se din ce în ce mai rău, vreţi să fiţi soţia mea?", iar doamna a desfăcut cutiuţa și s-a uitat înăuntru, apoi a scos de-acolo un inel mic și drăguţ făcut dintr-o crenguţă înmugurită de salcie, "E foarte frumos, i-a răspuns ea, dar ce te-a făcut să mă ceri tocmai pe mine în căsătorie când sunt atâtea fete frumoase în clasă?", "Dar eu pe dumneavoastră vă iubesc, i-a răspuns el, semănaţi foarte mult cu mama, și ea era la fel de bună ca dumneavoastră, uneori când o visez aveţi același chip", "Mă bucur, i-a răspuns atunci doamna, că semăn mult cu mama ta, dar eu sunt deja măritată, am și un copil cam de aceeași vârstă cu tine", "Am aflat, i-a răspuns atunci Ciprian, că sunteţi măritată, dar dumneavoastră sunteţi jumătatea mea, am știut-o din prima clipă în care v-am väzut", "De ce ai vrea tu, Ciprian, să-ţi găsești jumătatea, i-a răspuns atunci doamna, ci nu un om întreg, eu nu am putut să pricep niciodată povestea asta cu jumătăţile, când iubești pe cineva îl vrei întreg lângă tine, nu pe bucăţi", iar Ciprian a stat puţin în cumpănă după care a izbucnit în plâns și i-a zis, "Și-atunci de ce tatăl meu a înfipt cuţitul în mama, doamnă, dacă-l vrei întreg pe cel pe care-l iubești, iar a apoi a tăiat-o în două și pe mine m-a rupt în bucăţi și-mi trimite mereu scrisori ca să-l iert?" Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   A, să nu uit! Recent am aflat de un caz și mai și, judecat de curând la Curtea de Apel Pitești. Nu numai că tatăl și-a omorât soţia cu copilul lor de faţă, dar l-a și obligat pe acesta să înfigă cuţitul în propria mamă.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-04-02 15:06:20               Precizare: Încerc sâ integrez povestea în structura actuală a Transformatorului, dar este posibil să creez o a doua parte dedicată poveștii lui Ciprian. Repet, la acest moment lucrurile sunt în desfășurare pe toate direcțiile   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-04-02 15:02:40               Colegul meu de bancă are o fotografie pe care o ţine ascunsă în buzunar. Când și când o scoate de-acolo și se uită la ea pe furiș Sunt sigură că în poza aia este mama lui. Doamna ne-a spus că a văzut-o când a fost omorâtă chiar de tatăl său atunci când el avea doar câţiva anișori, dar că de atunci nu a uitat absolut nimic. Până acum nu a vrut să-i dea nimănui poza să se uite la ea. Cu toţii suntem curioși s-o vedem și ne gândim că mama lui trebuie să fi fost foarte frumoasă. Când se uită la ea faţa i se luminează la fel ca atunci când soarele intră pe fereastră și clasa noastră, din murdărică cum e, începe să se însenineze deodată. Îl cheamă Ciprian, dar noi îi spunem Cibi. Uneori trag cu coada ochiului să văd ce mai face și de fiecare dată mi se pare foarte întunecat. Eu am rămas fără mamă tot când eram mică, doar că mama mea nu a murit, ci a plecat de-acasă. De aceea eu nu ţin ascunsă nicio poză cu ea. Doamna ne-a spus că un copil care și-a văzut mama moartă e mai rău decât ai sta singur-singurel într-un întreg orfelinat. Ciprian a fost dat afară de la mai multe școli pentru că se ia tot timpul la bătaie. Eu sunt sigură că pentru mama lui se luptă. Se pregătește să se întâlnească cu tatăl său atunci când acesta va ieși de la pușcărie. De aceea s-a înscris și la lupte. Dintre noi, el o iubește cel mai mult pe doamna noastră. Odată i-a adus un buchet de crini atât de mari, că nici nu se mai vedea de ei. Pentru moment chiar am crezut că sunt colegă de bancă cu niște crini. Când a dat cu ochii de el în clasă, doamna a zâmbit atât de frumos că mi s-a părut și ea tot o floare. Ea este singura căreia i-a dat voie să se uite pe poza lui. Într-o zi s-a luat la bătaie cu Alex pentru că Alex l-a înjurat de mamă, iar ăsta e cel mai rău lucru pe care i-l poţi face lui Ciprian. Doamna a sărit imediat între ei și i-a despărţit. "De ce ai făcut asta, Alex?" l-a întrebat ea. "Pentru că și el m-a înjurat, i-a răspuns Alex.. Mi-a spus că sunt un amărât de la orfelinat pe la care nu vine nimeni.". "Foarte urât din partea lui", i-a răspuns atunci doamna, dar tu de ce i-ai răspuns, altceva nu găseai de făcut? Știi bine cât de mult îl doare când spui ceva de mama lui.". "Și pe mine mă doare, doamnă, tot atât de mult când mi se zice că pe la mine nu vine nimeni, a răspuns atunci Alex, ba poate și mai rău. E mult mai ușor să suporți știind că părinții nu vin pe la tine pentru că sunt morți, decât să știi că sunt vii și nu vor să te vadă". Pentru o clipă și mie mi-a apărut în faţa ochilor mama, dar imediat a și dispărut.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-04-02 14:52:04               Gheorghe, aici este DOAR o bucată din ea în sensul că vor mai fi reveniri. Acesta este un al doilea fragment, primul a fost deja scris și integrat. Povestea este în desfășurare, să spun așa. Adică în curs de elaborare. Nu a început și nu se termină aici. Voi posta imediat primul fragment. Nu, nu am citit.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-04-02 14:46:32               înțeleg. oricum, mai pigulește-o în cheia asta, mai joacă-te cu vorbele, solemn și stângaci nu sună prea natural în vocabularul unui copil.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-04-02 14:42:23               Părerea mea e că, dacă ai asemenea poveste tulburătoare , n-o poți trata decît documentaristic, a la Truman Capote, cu real dramatism! Tu ai preferat un ton călduț, poetizat și naivuț; poate să meargă la Transformatorul dar mie mi se pare că ai ratat un subiect de excepție.Ai citit ” Cu sînge rece”?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-04-02 14:29:34 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Radule, înainte de toate îţi mulţumesc pentru disponibilitate și aplecare. Pe de altă parte, se cuvine să-ţi fac niște precizări. Această poveste nu trebuie luată în sine, ci raportată la Transformator, unde va fi inserată. Povestitorul este o fetiţă dintr-o clasă de copii cu probleme speciale constând fie în fie într-unele de tip cognitiv, fie în tulburări de comportament. Prin urmare, ea vorbește nu doar ca un copil, ci ca unul având astfel de probleme. Cazul lui Ciprian este unul real. A asistat la momentul în care mama i-a fost omorâtă de tată. Din investigaţii a rezultat că ar fi durat circa șase ore până când aceasta și-a dat ultima suflare, copilul stând în tot acest timp lângă ea. Urmarea este că acest copil are grave tulburări de comportament, fiind dat până acum afară de la patru școli. Bineînţeles că textul mai poate fi pigulit, dar termenii cam aceștia ar fi. Dacă ai aplicaţia whatsapp îţi voi trimite niște filmuleţe cu ceea ce se va vrea a fi o punere în scenă a acestor povești, făcută de o doamnă actor și profesor de teatru cu niște studenţi masteranzi de la Craiova.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-04-02 14:07:13               Schimbarea de ton de la pateticul "pe mine m-a rupt în bucăţi" la flegmaticul "tatăl meu a înfipt cuţitul în mama" nu mi se pare credibilă. Oricum, finalul patinează undeva între real, absurd și oniric, fără intenții clare, pe mine unul nu mă convinge. altele: "Într-o zi Ciprian i-a dat în dar o cutiuţă mică doamnei" - acest "într-o zi" mi se pare o introducere ratată. aș fi scris ceva mai elaborat, gen: într-o zi, la ora de mate, Ciprian s-a ridicat din bancă, etc. apoi, "mică" e precizare inutilă, cutiuță mare nu există. de ce nu: Ciprian i-a dăruit doamnei o cutiuță? chestiile astea sună rău chiar dacă naratorul e copil. "ci nu un om întreg" nu merge, trebuie "și nu un om întreg" "iar" se repetă exasperant, ca și alte conjuncții la care te obligă dialogul în formula nu tocmai facilă pe care ai ales-o, după "i-a zis" nu merge virgulă, etc. și mai e titlul. eu i-aș fi spus "Cutia".   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-04-02 11:26:55	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE