FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Fereastra
Text postat de Florentin Sorescu
Când l-au adus pe Alex în clasă stătea tot timpul la geam și prives afară, de aceea toți profesorii îl certau, ba de câteva ori chiar au încercat să-l dea cu forța jos, spunându-i că este o mare neobrăzare să te uiți pe fereastră în timp ce ți se predă, dar el de fiecare dată s-a suit la loc.
Doamna noastră l-a lăsat o vreme așa, după care s-a așezat lângă el pe pervaz. "Mă primești și pe mine lângă tine?"l-a întrebat ea. "Promit că nu o să te deranjez cu nimic. Ba, dacă vrei să-mi spui ce faci, poate intru și eu în joc. Numai dacă vrei". "Număr mașini", i-a răspuns el. "Ș eu le număram când eram mică", i-a răspuns ea. Parcă așa timpul trece mai ușor. Uite, îți propun un joc: dacă sunt mai multe cele care vin înspre noi câștig eu, dacă sunt mai multe cele care se duc, câștigi tu, s-a făcut? .", după care nu au mai zis nimic. Zile la rând am stat cu ochii la ei și ne întrebam cât timp o să o țină așa, cățărați în fiecare oră la geam și numărând mașini. Alex a fost primul care a coborât. A luat-o ușurel printre rânduri și s-a întors la banca lui. “Ați avut noroc, i-a spus doamnei. Altfel nu câștigați”. Afară începuse să ningă.
El este singurul dintre noi pe care părinții nu l-au căutat niciodată, deși cei de la Centru spun că trăiesc și i-au rugat de mai multe ori sâ vină pe la el. Eu cred că tocmai de aceea stă mai tot timpul cu nasul lipit de fereastră, așa am văzut făcând și un cățel de pe-aici care așteaptă să i se-ntoarcă stăpânii cu boticul lipit de zăbrelele de la gard.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Elena Ștefan, am spus-o deja de câteva ori, acest text (care poate fi luat și autonom) face parte dintr-un altul, mult mai amplu, postat pe acest site și la care am tot lucrat, deși îl credeam încheiat: Transformatorul.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-03-05 15:26:53
         
 
  Da, textul are toate ingredientele pentru a fi un text emoțional. Care te face să înțelegi și să iubești personajul și universul său interior. Amputat de iresponsabilitatea/neputința celor care i-au dat viață. Pe lângă sentimentul de empatie, în subtext, se poate remarca și o doză de condamnare a societății care generează așa ceva. Nu mai puțin importantă, în concepția structural-conceptuală a textului ”Doamna” O adevărată doamnă a pedagogiei.

Acuma, în plan literar, Brătescu Voinești, Farago și alții au exploatat aceast㠔vân㔠artistică. Prin urmare simpla aducere în planul atenției a unor astfel de, să le spunem, fotografii stilistic-emoționale, se lovește de patternurile anteriorității care aparțin, deja, altora. Mai spuneam și cu altă ocazi, ca astfel de texte, luate singular, deci având propria lor autonomie, suferă de o anumită marginalitate, stinghereală, ba chiar, am putea spune, desuetudine perceptivă. De aceea, recomand și mențin recomandarea, ca aceste bijuterii textuale să fie valorizate în cadrul unor altor texte ori contexte.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2019-03-05 14:29:17
         
 
  Adrian Mihai, textul a fost inițial un poem😅 Am tot scris la el pentru că sunt povești care au ca punct de pornire lumea reală. Este vorba de o clasă de copii speciali din Voluntari, iar doamna profesoară este, la rândul ei, cât se poate de adevărată. Încă o dată, mulțumesc!  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-03-05 13:26:51
         
 
  ca s-o dau un pic pe glumă, vedeți cum faceți cu revizuirile astea repetate, deoarece cred că riscați să duceți textul întâi în nuvelă și, mai apoi, în roman.

nu știu ce va ieși pe viitor, dar ceea ce am citit mi-a plăcut - să zic așa - uriaș, ca să mă dau și eu un pic cu haștagii! :)))
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2019-03-05 13:10:21
         
 
  Mulțumesc, Radu!  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-03-05 12:28:15
         
 
  Mulțumesc, domnule Adrian Mihai. Repet, este un fragment dintr-o poveste mai amplă intitulată "Transformatorul" la care tot mai lucrez, deși o socoteam încheiată. Acest fragment este o dezvoltare a unuia de care mi-am dat seama că a fost scris cam lapidar.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-03-05 12:27:55
         
 
  o mostră de proză (foarte) scurtă, dar extrem încărcată de trăiri și sentimente. văd că nu se încumetă nimeni să facă risipă de stele, toată lumea e zgârcită azi. nu-i nimic, o voi pune eu două, deoarece textul m-a mișcat...

și, să nu uit, și vot!
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2019-03-05 11:44:47
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  da, vot și eu  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-03-05 11:26:34
         
 
  Mulțumesc, domnule Buricea! Face parte dintr-un text mai amplu la care tot lucrez: Transformatorul. Este postat și aici, pe site.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2019-03-05 11:25:04
         
 
  Induiosetor mesaj, felicitari !  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2019-03-05 11:21:49
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23959
Comentarii: 120087
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE