PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Uimitoarele aventuri ale lui don Pişcote de la Mandea (1) Text postat de Gheorghe Rechesan UIMITOARELE AVENTURI ALE VESTITULUI CAVALER DON PIȘCOTE DE LA MANDEA (1) DECOR: Ţarină după arat; brazde strîmbe, parcă desenate de mîna unui copil; un tractor fără roţile posterioare, proptit într-un prepeleac; în fundal o căsoaie din paiantă, cu acoperiş din tablă zincată plus un turnuleţ cu un cocoş poleit în vîrf; un cîrd de ciori se roteşte pe cerul imaculat SCENA I: NELU BELEA zis „ don Pișcote” (proptit într-o furcă ştirbă scrutează cu priviri încruntate orizontul; de departe silueta sa ciolănoasă aduce cu o sperietoare de ciori): Vremuri grele ochesc în zăruri, Croncănit dă corbi şi ciori Să adună pă cărăruri, Liotă dă zburători Ţărişoara-i oropsită, Năpădită dă tigori Nu aş pierde o clipită, Să-i fac zob pă trădători” De după uluci apare gîfîind şi săltîndu-şi pîntecul un ins rotofei, fălcos şi uns pe buze. MIŞU PURIC poreclit „ Sanchi Brînza”: Sai, stăpîne, cum săreau acei străbuni Că e vai de-a noastră vatră Colo-n luncă, pîntre pruni Şi-a pus corturili-o şatră. Căldărari c-obraz dă tuci, Cocălari dă stirpe rară, Puradei mînjiţi cu muci, Plănuiesc în prag dă sară Să se-apuce dă ciordit Domnu ştie ce năpastă, Ne mai paşte negreşit... DON PIȘCOTE (agitînd furca): Să n-am parte dă hodină, Şi de boştina dă prune Să zac zilnic în latrină, Muştele în...dos s-adune Pîn ce braţu mieu ăl vajnic, Mai ceva ca Scandărbeg P’ ăl din urmă danci obraznic, N-o să-l culce colea-n jeg Şi pe stîrvuri dă garoi, Io, cu pasu ăl mai falnic, Voi giuca un tontoroi! SANCHI BRÎNZA: Doamne-ajută, brav hidalgă, Sfinţii să te ajute-n cer Că în ţărişoara dragă Nu-i un altu cavaler, Patriot şî om dă bine Şi cu braţăle dă fer La vrăjmaşi să să aţîne... DON PIȘCOTE: Nu e vreme dă taclale, Nici dă ţuică dă Sălaj Lasă oala cu sarmale, Scoate mobra dîn garaj Azi voi fi ce-am fost mereu: Paladin al negrei mutre... Adă-mi chivăra dă pleu, Să le biruiesc pă cutre, Să dau iama pîntre ciori Dîn măsele dă pirandă, Şi dîn oase dă tigori Să fac mîndrei o ghirlandă! SANCHI BRÎNZA: Care mîndră, brav ortac, că matale eşti burlac? DON PIȘCOTE: A mai falnică în bust, Şi mai mîndră între fomei Aia de mi-a dat să gust, Mămăligă cu mujdei Şi mă jur pă fusta-i creaţă Şi pă ceriul plin dă stele, Că nu-i alta mai isteaţă, Cum îi Vio dîn Videle SANCHI BRÎNZA (scoate dintr-un şopron o mobra 50 fabricată în anii 70 plină de colb şi de rugină): Oliolio, că mare-i focu Ce cuprinsă al tău pîntec Dac-aş şti s-ascult ghiocu Ţi-aş scorni, pă loc, descîntec... DON PIȘCOTE(urcînd în şaua mobrei; motorul hîrîie şi tuşeşte aidoma unei gloabe atinse de tignafes): Hai la luptă, brav scutelnic Ciori să ucidem pă ogor Şi mă juruiesc, vremelnic, Că te ung guvernator! SANCHI BRÎNZA: Unde? În vreo cuhnie aleasă, ori jupîn bănos la cassă? Ba în insula Brăila, să halești godaci cu chila, vara sugi din țoi rachiu, iarna îmbli damblagiu! SANCHI BRÎNZA (încălecînd o bicicletă pegas, produsă tot prin anii 70): Să te-audă Dumnezeu, Că de-atîta caş şi brînză Suflă-n maţe un alizeu Şi n-am pus un dram osînză! SCENA II Don Pișcote călărind mobra şi Sanchi Brînza suit pe pegas aidoma unui asin deşelat ajung la marginea unei tîrle. Cîinii latră, măgarii rag, oile se bulucesc speriate. DON PIȘCOTE (agitînd furca): Iaca oastea magraoană Bulibaşi muiaţi în aur, Şi cu clopu pă sprînceană Faraoni ce-adoră taur, Țigănimea îmbulzită Iacă-l şi pă tetea Faur, Cu odrasla lui cănită Halogeni experţi în jaf, Şuţi cu mîna iscusită Şmanglitori dă la a.n.a.f, Furi şi lepre pă ales Iote-l şi pă Pardailean, Cum ciordeala îi dă ghes Că-i din stirpea lu Satan, Coarne care împung pîn fes Magraoni ce mîna-ntind, Baraglidini duşi cu pluta Dă pă Gange, dă pă Ind Să ne zvîrle-n meclă sputa Tătă spurcăciunea hindă, Din hoţie-şi face parte Tăndălind lenoasă-n tindă Dar mă jur pă sînta carte, Că-n şicoală nu-s prea dus Să îi spîrcui dă departe, Barem pînă la apus... SANCHI BRÎNZA (mirat) : Bulibaşe şi garoi? Lămureşte-mă, stăpîne...că io văd berbeci și oi, buluciți, colea, în stîne! DON PIȘCOTE: Ai chiorît, bă, cap de iască, Colo-n tufe stă pitită Tătă oastea ţigănească, Dă năvală-ntr-o clipită Pînă să te ştergi la ochi Şparlesc ţînci, godaci şi hoare Babele azvîrl deochi Şi ne scuipă-n felinare! SANCHI BRÎNZA: Zău stăpîne, pă tăpşan, nu văz talpă dă ţigan... Pute-a urdă şi a caş, colea-n tufe, pă imaş! DON PIȘCOTE: Vrăji ce-orbesc şi şoimu-n zbor Colb în ochi, dă balabuste, Iruri hierte-ncet, cu spor Şi pitite pă sub fuste Pălămidă, izmă creaţă Să-ţi ia văzu precum zic Mintea să ţi-o vîre-n ceaţă Cu fum iute dă tizic! SANCHI BRÎNZA (lingîndu-şi buzele): Văd miei fragezi pă proţap, Iote, colea, şi un ţap... Şi dulăi de stînă şapte, Leorpăind mălai cu lapte... DON PIȘCOTE (ambalînd motorul mobrei şi ţinînd furca precum o lance se rnăpusti asupra stînii): Mircea, Vlad, Miai, Ştefane Turnați vlagă-ntr-al mieu chept (şî vigoare-n braţu-mi drept) Să n-am parte dă chiolhane De nurlia mea vecină (Şi de scumpa-mi zaharină) Dulcinica ot Videle (ce-mi croi, nădragi, izmană) Pîn ce din naţia gitană Cea pornită doar pă rele Va rămîne, io v-o spun, Cît să hierbi de-un chil, săpun! Ce se petrecu, mai apoi, cînd Pișcote intră-n oi? Se iscă, fireşte, mare hărmălaie, săriră păcurarii care c-o boată, care c-un pietroie, să-l învețe pe hăbăuc buna purtare...cel ce doreşte să ştie mai multe, în continuare, să citească cele scrise în bucoavna sa de-un condei ales, scribălăul din Hispanii, zis Cervantes. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Deși fusese concepută ca o satiră la adresa popularelor povestiri cavalerești, povestea micului nobil Sache, (Don Quijote) din La Mancha care, influențat de lecturile sale, ajunge să se creadă un cavaler în căutare de aventuri, devine o frescă a societății dambovitene și o reflexie asupra comportamentului uman...europeic! Nu te-ai schimbat de loc, doar ti-a mai incaruntit mustata! Felicitari!   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2019-02-25 16:19:22               deh, maître, Cervantes e mandea!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2019-02-20 15:33:24 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               imediat ce imi recapat nivelul,voi avea onoarea sa dau o steluta :)   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2019-02-20 15:28:59               p.s. Don Pișcote e absolut genial.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-02-20 15:28:14               și vot, că stelele văd că le scoate buricea.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-02-20 15:27:17               De senzatie,mister R,congrats! :)   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2019-02-20 15:26:56               n-am mai râs de multă vreme așa. ești în formă maximă, maestre. totul merse, chiar și accentul aiurea din Şi mă jur pă fusta-i creaţă Şi pă ceriul plin dă stele, Că nu-i alta mai isteaţă, Cum îi Vio dîn Videle 2 stele coleașa, să mai pună cine-o vrea.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-02-20 15:26:25	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE