|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, Adelina, de aceea le văd îmbinându-se, una născând-o pe cealaltă, în miez de lumină începe întunericul, în miez de întuneric începe lumina. Mulțumesc pentru cum citești cunoscând. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-03-07 16:00:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daniela, nu pot sa afirm ca te cunosc, nu cred ca reusim sa ne cunoastem cu adevarat nici macar pe noi insine vreodata. Pe ceilalti cu atat mai putin...
Comentariul meu s-a scris din propriile tale cuvinte, din mesajele poeziilor tale. Te citesc constant, chiar daca nu las de fiecare data semn de trecere in pagina ta. Si mai cred ca tu insuti esti un om deschis si sensibil. Poate parea paradoxal, insa eu cred ca lumina nu este opozabila intunericului ci este o prelungire fireasca a lui... Iti amintesti? Primul capitol din "Taramurile zeilor"...
|
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-03-07 15:34:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adelina, cel mai mult ma impresioneaza ca cineva care ma cunoaste de mai multa vreme a vorbit despre aceste versuri cu aproape aceleasi cuvinte ca ale tale, indeosebi pasajul: "... dezinvoltura cu care poposesti prin locuri intunecate, acolo unde multi dintre noi sapam mormintele caintei in care ne ingropam mortii neputintei de a fi fericiti Sa urci ultimul zid? Hai sa lasam doar aripa ingerilor sa atinga lumea de dincolo..."
E semn ca, desi o singura data intilnirea petrecuta, m-ai privit in adinc si inalt, in lumina si intuneric, indeajuns pentru a atinge esenta a ceea ce sunt, scriind sau nescriind. Multumesc.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-03-07 15:03:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liliecii din noapte zboara adeseori inconjurand lemnul, ca intr-o coborare in umbra spre capatul crucii. Am admirat mereu dezinvoltura cu care poposesti prin locuri intunecate, acolo unde multi dintre noi sapam mormintele caintei in care ne ingropam mortii neputintei de a fi fericiti Sa urci ultimul zid? Hai sa lasam doar aripa ingerilor sa atinga lumea de dincolo Desi intunecat, poemul prinde in palme de pamant tristetea si sensibilitatea unui suflet Nu stiu acum in ce lume sa plec dar cu siguranta voi ramane punte peste apele tristetii intre intuneric si lumina. Definitiv.
Felicitari Daniela!
|
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-03-07 12:26:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|