|
|
|
|
|
|
|
|
|
Povestea coţofănoiului |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
POVESTEA COŢOFĂNOIULUI
Cică era odată, nu cu mulţi ani îndărăt, un tărîm, nu prea întins, dar frumos şi bogat, populat numai de păsări. Şi-n ţara asta minunată venise pe lume un pui de coţofană, însemnat de la natură cu un zbenghi cîrmîziu pe ţeastă, deasupra ochilor, tare clonţos şi băgăcios cum îs toate zburătoarele din neamul ţărcilor şi caragaţelor. Nici nu-i dădură bine penele şi puful de sub cioc că se şi apucă de pungăşii şi şterpeleli căci, vezi-bine, aşa-i era firea coţofenească,să-nşface tot ce străluceşte, chit că-i prisoseşte. Pe şesul întins în care vieţuia el, mărginit de Dunărea bătrînă, pe de o parte, şi codrii Deliormanului pe de alta, multe erau de şterpelit, iară coţofănoiul nostru însemnat de la nimic nu dădea înapoi. Fura viermuşii din ciocul mierlelor, grăunţele din poiată, puii golaşi de vrabie şi ouăle prigoriilor din cuib, ba uneori, cuibul cu totul lăsînd puii flămînzi şi orfani de părinţi. Fără frică şi fără de ruşine se băga şi în casă, fura lingurile de pe masă, hrana din hambar şi paralele din buzunar. Astea se întîmplau pe vremea cînd maimare peste tot păsăretul din ţară se înscăunase o buhă bătrînă, una cu penele roşii, care în tinereţe studiase ornitologia la muscali şi zicea tuturor cum că era sărac, cinstit şi curat la pene precum porumbelul păcii. Praf aruncat în ochii lumii, căci sub oblăduirea lui spori numărul cloncanilor, ciorilor, ţărcilor şi stăncuţelor care se abăteau în stoluri dese peste ţară, prădînd şi jecmănind de rămîneau lanurile pustiite în urma lor ca după năvala lăcustelor. În cele din urmă pe huhurez-vodă îl dădură jos din jilţ tot ai lui, în frunte c-un păun plin de ţîfnă şi tare mîndru, cum sunt de-altfel toţi păunii. N-apucă, însă, păunul să se bucure de domnie, căci păsările, toate, de la mic la mare, aleseră în fruntea lor un uliu pescar pleşuv şi hulpav, care bătuse căile ostroavelor şi colindase mările şi oceanele lumii lăudîndu-se că unul mai iscusit ca dînsul la cîrmuire nu se afla nici pe apă, nici pe uscat. Mai mare greşală nu se putea face, fiindcă hultanul ăsta umbla toată ziulica cu ciortanu-n gheare, plevuşca-n clonţ şi aburii rachiului în ţeastă, arţăgos şi hrăpăreţ ca nimeni altul, semănînd dezbinare şi îndemnînd la ticăloşii de neînchipuit, ba îşi luase drept ibovnică o coţohîrlă de pupăză bălană, obraznică şi nesătulă cu care se îndemna neîncetat la furat.
În vremea asta, coţofănoiul din codrul Deliormanului, fura şi el, nestingherit şi de nimeni oprit făcîndu-şi cuib bogat, cuprins şi întărit, punînd deoparte grăunţe albe pentru zile negre şi gîndind la ce vremea ce va să vină. Şi veni, căci zilele de domnie ale pleşuvului se gătară şi păsările aleseră iară, de data asta un păsăroi mare şi lung în picioare, un ditamai bîtlan nemţesc de baştină din Pădurea Neagră. Gîndeau şi ele că, după cîrmuitori hrăpăreţi şi cu clonţul mare, ar fi bun unul potolit şi mai plecat spre grijile ţării. Mare dezumflare pentru păsărime, căci bîtlanul picotea toată ziua în cuibul său mare, ieşind doar din cînd în cînd la preumblare prin luncă, păşind apăsat, pas cu pas şi clămpănind rar şi oţărît cîte-o poruncă mofluză.
„ Acu a venit şi vremea mea, că destul am stat deoparte, pe cracă, lăsîndu-i pe alţii să cîrîie!” îşi zise coţofănoiul zbanghiu văzînd atîta nepăsare şi zvîîîr! zbură hăt departe, peste şesuri şi măguri, taman în mijlocul codrilor Vlăsiei, unde se ţinea sfatul cel mare al zburătoarelor. Aici păsărimea se aduna împărţită după soiuri şi apucături, înaripatele răpitoare, corbii, ereţii, şoimanii cu pliscul mare, încîrligat şi roşu de-o parte, scatiii, graurii, ciocîrliile, mierlele, măcălendrii, privighetorile şi altele cîntătoare, de alta. Cîrîială şi sfadă mare, fiindcă niciuna nu se îndura, precum corbul lui La Fontaine, să lase celeilalte, boţul de caş din cioc. În astă vînzoleală şi zburătăceală fără folos, coţofănoiul se simţea în apele lui, căci nimic mai lesnicios pentru el ca să ajungă-n frunte decît vremurile acelea tulburi, frîmîntările neîncetate şi neorînduiala din ţară. Cu minciuna în plisc, cu şoşeli şi momeli, prosti pe unii şi pe alţii, făgăduindu-le furăciune deplină şi trai îndestulat ca acela al puiului de găină încuiat în budă, căci nimic nu ştia mai bine decît dînsul să încîlcească firul gîndului firesc şi să tulbure minţile netulburate. Întîi şi-ntîi adună toţi ţărcoii, ciorcuşele, ciorile, hoitarii, găinarii şi caragaţele şi le grăi pe limba lor.
„ De-amu înainte, nouă ni se cuvine cîrmuirea căci suntem mai mulţi la numărătoare, mai hulpavi la îmbucat şi mai tari în rînză...şi de aia împărţeala cea dreaptă va fi numai a noastră: pita şi cuţitul în ghearele noastre au ajuns şi ar fi mare nerozie să nu ne îndestulăm dintr-asta...legea, fi-va numai o sperietoare, o momîie umplută cu paie mucede de care nu se sperie nici un pui de garoi de-abia ieşit din găoace...aşadar, nu mai staţi ca cioara-n par frecînd gherţoiul degeaba, zburaţi şi înşfăcaţi cît puteţi fiecare să căre şi să halească!”
.
Ca să fie păzit de mînia acvilei oarbe a dreptăţii, cea de-a pururea legată la ochi, puse un botgros bubos şi tare firoscos să schimbe pravilele şi legile ca să-l scoată pe el basma curată, căci se ştie, dacă nu te mănîncă nu-i musai să te scarpini degeaba, iară lui îi ardea trupul de rîia furăciunii şi de lindinile primejdioase şi mincinoase care-i mişunau sub piele.
Ca să nu bată zburătoarelor de rînd la ochi şi să fie ferit de ereţii pîndari şi ulii păsărari, el împinse în faţă şi puse în fruntea cîrdimii de hrăpăreţi o curcă tută şi plouată, care nici înnumăra nu ştia bine, darmite să stea cloşcă deasupra cuibarului ăl mare al ţării! Nătîngă, strîmtă la minte dar sclifosită, că fusese o vreme trimisă în voliera înaltă de la Bruxelles, cîrîia şi ea, ca ţarca-n lemne, ce-i da scris coţofănoiul să cîrîie: minciuni, ispite găunoase şi făgăduieli deşarte, bune de prostit păsăretul mărunt. Şi începu iară o părăduială cum nu s-a mai văzut, cîrd după cîrd, stol după stol, de rămînea pămîntul gol în urma lor. Cine să li se împotrivească: vrăbiile, piţigoii, ciocîrlanii, bibilicile fricoase şi pitulicile sfioase? Rîndunicile şi lăstunii îşi luară zborul spre ţinuturi mai priincioase, iar cocostîrcii şi cocorii începură să ocolească ţara coţofenită pînă-n străfunduri. Însă, nici bîtlanul săsesc nu se arătă nătîng cu totul, barem ca să nu-şi rîdă de dînsul neamurile lui nemţeşti, şi chemă la el o ghioanoaie ţanţoşă şi iscusită, care se pricepea de minune să scotocească scorbură cu scorbură, copac cu copac, toată pădurea, poruncindu-i să-l prindă în laţ pe coţofănel ăl bengos. Şi-avea pricini de scotocit căci multe lucruri şi înfăptuiri găunoase avea acesta pe suflet în vremea cînd zbura prin codrii Deliormanului: grăunţe şutite cu sacul, cloşti furate de pe ouă fără să se ştie, cuiburi părăduite, bănet luat cu japca, zapise calpe şi plăsmuite şi alte cîrcofeli iscusite, căci i se dusese buhul de şmenar pînă-n ultimul cuibar. Ce găsi ghionoaia, luînd toată pădurea la rînd, şi ciocănind cu osîrdie fiecare cracă putredă, se ştie, un mizilic de furăciune, cam o sută de mii de parale luate cu japca pe vremea cînd era vătaf la moară şi baştan peste plaiurile-i natale şi lua caimacul cu vadra şi uiumul cu sacul. Acu, îi de văzut ce-o face coţofănoiul însemnat...va zbura către ţările în care iernează berzele? Va umbla cu cioara vopsită cîrîind că-i nedreptăţit şi învinuit dinainte? Şi de ce nu i-ar merge cîrîiala cînd la papagal nu-l întrece nimeni şi se găsesc pe lume încă destui guguştiuci care să-l creadă. Pînă una-alta, juzii i-au dat osîndă să petreacă trei ani şi jumătate în colivie...fie-i gratiile aurite şi ouăle stîrpite! Om trăi şi-om vedea, după cum spune vorba aia din bătrîni, dacă fitece pasere pre limba ei piere!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
scatiule, cînd ți-o făta mintea un pui dă-l domle la orfelinat, că-i păcat să aibe parte de-unu ca tine! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-07-04 00:09:42 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Foaie verde mere-pere, balaoacheşe! Arunci vorbele cu lopata, le-mbârligi şi le stârligi, de parcă ai mesteca terciul în ceaun. Eşti fix că lăieţii ăia care parcau în lunca satului şi veneau cu căldarea trucată-n spinare, încercând să-i păcălească pe rumâni: "N-aveţi voi amântrei trei suce dă lei"! "Cioară, pleacă d-aci cu gărăiala, că acuş dau drumu la câini"!, i-o reteza omul şi-i arunca căldarea cât colo. Care zdrăngănea a fier mort, nicicum a aramă. Aşa şi tu, ţângheşane: umbli că căldarea de vorbe după tine şi zdrăngăni a "fer" - metal preţios, dîn trei litere!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-03 15:53:52 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
p.s.pPînă una alta, de toată "ornitologia" ta cred că se bucură tov. Corbu, pasărea heraldică a saitului! sper să i se împlinească toate aspiraţiile politice şi toate visele ideologice în pofida faptului că singura platformă, care, cîr-mîr i-a funcţionat atîta vreme, va rămîne mai pustie decît mintea priministresei dărăcite la minte! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-07-03 14:45:42 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
peia, te-ai afumat cu tizic, văd bine, clempăi în gol, ca de-obicei, şi nu mai nimereşti tastele!hai,că te las să te desfeţi cu tizicul şi cu mizilicul scăpat din dosurile pesedeilor tăi! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-07-03 14:41:41 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bine, cioroiule! Fii demn şi cârâie mai departe!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-03 14:40:14 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eşti prost, porumbelule voiajor! Torul se foloseşte la făcut fum, ca să ameţească ţânţarii. Aia, ce spui tu, e altă poveste. Cât priveşte condamnarea, infractorul werner trebuia de mult să stea la mititica, nu să-şi frece buca de jilţul potrocenist. Dar cum mafioţii tăi îşi fac de cap şi-i doare-n dos de asta, pot condamna şi pasărea din zbor, dacă li se scoală! Aşa că dracu crede în condamnarea aia. Daor nişte slugi ca voi, angajate să facă agrgară pe boabe de linte, staloiniştilor!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-03 14:39:06 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
sigur,iar scroafa zboară şi viţelu cîntă la chitară! eşti ceea ce îi învinuieşti, mereu, flecărind neîntrerupt tu pe alţii că ar fi:un pîrlit de manipulator al trustului media, un propagandist de braşoave, o iscoadă lipsită de har, care căutînd mereu aptera din dosu cabalinei se autoiluzionează că balega-i miere!
cioara e pasăre nobilă pe lîngă coţofenele cărora le pupi dosu:firea, olguţa, vasilica şi alte pupeze ale partidului ciorditorilor pe stînga! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-07-03 14:37:48 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cioroiule, îţi dai cu presupusul în privinţa adeziunii mele faţă de x şi y. A fi împotriva mafioţilor de la sânul coanei justiţika, nu înseamnă musai a apăra pe cineva anume, ci a fi, de principiu, pentru legi corecte, nu tructae din deşte de către kakaveika - procuroarea beţivă comunistă, pruna pe colac - slugă şioroşistă, şi predoiu, păpa-i-ai rima!
Dar, pentru mintea ta de cioară vopsită e greu de priceput.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-03 14:33:33 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
dacă tăceai, filosof rămîneai... dar aşea e deliormăniţii de pretutindeni, firoscoşi şi lăudăroşi chiar şi-atunci cînd sunt jumuliţi pîn la chiele, aidoma liderului lor trimis 3 ani jumate de repaos obligatoriu în colivie! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-07-03 14:33:29 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
tor?să-l hăpăieşti cu spor fiindcă-n Banat nu e utilizat decît ca îngrăşămînt natural, nu ca material de construcţie ori combustibil ca-n pusta deliormanului! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-07-03 14:30:52 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tizicul e, pe la noi, tor. Adică baligă uscată. Zic că fu imprudent să pomeneşti de asta taman tu, căutător de cucuruz prin torul fleşcăit!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-03 14:27:26 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ce mai tura-vura, umbli cu cioara vopsită zicînd că-i papagal...buha e roşie, cucuveaua e mov, dar tu cum eşti, caragaţă neagră-n ceru gurii?dalb şi curat ca şi cartea de muncă a vasilicăi din videle? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-07-03 14:20:22 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
da, scăpai spre bucuria ta, ciocîrlane! nagîţ de tizic, cum te ştiu, dai cu ţesala în dosu calului vasilicăi că, cine-ştie, poate-ţi scapă o delicatesă să-ţi îmbucuri şi tu palatinul! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-07-03 14:18:35 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Apropo: Titlul corect era: istoria cioroglifică!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-03 13:54:48 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cioroipane, îmi fu lene să urmăresc toată păsăreasca ta gratuită, dar, trecând en passant peste ea, hop, că dădui peste următoare zicere:
"sub oblăduirea lui (buhă bătrână cu ochii roşii) spori numărul cloncanilor, ciorilor, ţărcilor şi stăncuţelor care se abăteau în stoluri dese peste ţară,"
Să-nţeleg că faci parte din stolurile ălea care, cum spui, se abătură peste ţară?
Bine că ne-ai lămurit, dar ai o greşală: buha e cucuvea şi cucuveaua e mov. Fabulă, fabulă, dar respectă coloarea penajului. Ce, tu nu eşti tuci? Sau ăi fi vrând să spui că eşti vreun scaiete drăgălaş? Apropo, cineva mi-a semnalat că taman ce păpaşi un i de la pluralul articulat "scatiii"! Vrei să sugerezi, poate, că eşti unicat? O cioară cu pretenţii rafinate, care face pe scatiul?
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-07-03 13:53:25 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23959 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|