|
|
|
|
|
|
|
|
|
REGELE, COMPLICE AL ASASINILOR. PALATUL, GAZDÃ DE HOȚI. |
|
|
Text
postat de
Emanuel Cristescu |
|
|
REGELE, COMPLICE AL ASASINILOR. PALATUL, GAZDÃ DE HOȚI.
N D Cocea
Sã fim mândri: avem regele meritat. Slavã memoriei lui Brãtianu, pripãșitorul dinastiei strãine în țarã! De mii de ori slavã! Sub regele Carol s-a înjghebat și întãrit cea mai lacomã și nemilioasã oligarhie bugetarã. Sub regele Carol s-au ferecat lanțurile încãtușate a șase milioane de robi. Sub regele Carol au izbucnit patru rãscoale țãrãnești. Sub regele Carol satele au fost bombardate, 11.000 de țãrani asasinați. Sub regele Carol s-a înfrânt avântul țãrii spre democrație. Sub regele Carol s-au întins sufletele, s-au pândit caracterele, s-au sfãrâmat voințele, s-au domesticit rarele firi dârze. Sub regele Carol țara a fost datã peșcheș Germaniei. Țara de pripas și-a gãsit stãpânul. Țãrii de risipã, lene și desfrâu îi fu dat un rege muncitor, sobru și avar. În țara boierimii scãpãtate, a burgheziei parvenite și a țãrãnimii rãbdãtoare, regele Carol își gãsi țelul vieții: strânse averi. Regele va muri cu satisfacția calicului, dar fãrã mândrie. De augustul nostru suveran se va putea spune totul, dar cã a fost și stimat de supușii sãi nu. Istoria a cunoscut fețe încoronate combãtute, maltratate, lovite, rãpuse de popoare; cu regele Carol ea va trebui sã deschidã capitolul suveranilor indiferenței generale. La sate milioanele de robi nu știu cã au un rege, ori știu cã nemțul a izgonit pe Cuza, idolul lor. La orașe, pânã și castele politiciane mãcinãtoare ale bugetelor, sub înãlțata-i oblãduire, îl disprețuiesc. Prãpastia dintre țarã și dinastie e așa de adâncã, gheața așa de groasã, cã de s-ar plãnui descotorosirea țãrii de rege nu s-ar gãsi supus care sã-și verse sângele pentru augustul pripãșit. Ultimul eveniment încheie, firesc, o prea lungã domnie. Regele Carol, lãudãtorul soldãțimii barbare în represiunea din 1907, se reveleazã complicele asasinilor țãrãnimii. Când guvernul ia hotãrârea urmãririi capilor ucigași, regele Carol le deschide porțile palatului. Azi dosarele pline de sânge țãrãnesc închegat, dovezile crimelor brãtieniste, în loc sã stea în lãzile Ministerului de Interne, zac pecetluite în birourile Majestãții-Sale. Azi palatul e gazdã de hoți, regele complice de asasini. Azi cetãțenii, de vor oprirea țãrii din cursa-i spre prãpastie, vor trebuie sã strige: Jos regele oligarhic! Jos complicele asasinilor din 1907! Jos gãzduitorul hoților de dosare! Trãiascã Republica! (Facla, anul III, nr. 10, 10 martie 1912) |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
vax albina
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-06-17 19:53:02 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ba da. Textul citat de mine este un pamflet. Iar Cocea a fost un mare pamfletar. 10 Mai zi de rușine este un alt pamflet celebru. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-06-17 15:22:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O naivitate forțată. În cel mai rău caz, poate, lucrată. Forțată? De unde ar rezulta așa ceva?
"Spre sinea ei să mă îndemn"?!... Nu prea curge de la sine. Poetic este original și frumos spus. Că nu curge de la sine? Simplă părere. Textual vorbind rezultatul contează. Și rezultatul este unul fericit. Posibilul poncif spre ea spre inima ei; (inima poate fi înlocuită, permutativ cu alte subsisteme bio-anatomice ori psihologice)este evitat cu inteligență printr-o formulare aproape hieratică vădind o anumită aprehensiune care sugerează sensibilitate și afecțiune față de această sine.
"strălumina: scântei-scântei"- tautologie. Cum altfel ar putea strălumina?
Greșit. Total greșit. Nici vorbă de tautologie! O repetiție, contextual,bine-venită. Care întărește percepția personajului cu privire la subiectul admirației sale. Cum altfel ar putea strălumina? Într-o infinitate de feluri. Exemplificativ, enumăr câteva: difuz, eclatant, suav, bolnav, boreal, crepuscular etc.
"și de va fi să se întâmple
va fulgera la mine-n tâmple".
Să se întâmple, ce?
Să se întâmple, ce? Ei bine cu răspunsul la această întrebare, lectorial, se vine de acasă. Ambiguitatea dinamică sugerată de și de va fi să se întâmple are rezolvarea în universul lectorial. Și constituie contribuția activă a acestuia la dehermeneutizarea textului. Al cărui rezultat, teleologic, va fulgera la mine-n tâmple Cele două versuri, pe lângă frumusețea sonoră au o mare încărcătură semnificantă. Și sunt surprins că distinsul poet Florentin Sorescu, nu numai că nu le-a surprin dar a găsit cu cale să le și reclame Tocmai pe acestea. Care ar putea fi esența poemului. O pun pe seama unei idiosincrasii de natură ideologică. Așa se întâmplă cănd nu se ține seama de ideile ciuce. Potrivit cărora una-i una și alta-i alta. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-06-17 15:20:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu cred că vreunul din textele lui Cocea poate fi clasat în actegoria "pamflet", ci, mai degrabă în aceea de "jurnalism militant". Pamflete, da, a scris Arghezi.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-06-17 15:14:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da. Există un background textual, o canva pe care sunt țesute reproșurile, criticile, satira. Care sugerează o apropiere, umană, față de subiect. Și, chiar dacă, poate, ipocrit, extrem de ipocrit, uneori, textul sugerează un fel de tratare cu iubire a personajului, aspectul satiric, dur, nemilos, necruțător prevalează. Însă acest mod de abordare conferă valențe stilistice și, prin urmare, literare textului. Această integrare a firescului cu țesătura de evenimente și pocniri în față ori în moalele capului, fac savoarea pamfletului, Nu mai știu unde am citit dar, parcă, spunea cineva, cu toată revolta de care este cuprins, personajul atins de pamflet, chiar el, în forul său lăuntric simte și recunoaște, fie și parțial, că autorul surprinde, cel puțin parțial, adevărul. De fapt cred că nu am citit nicăieri. Ci, cândva, am meditat pe această temă.
Succint, cam aceasta este diferența dinte pamflet și insultă. Cine are urechi de auzit să audă!
PS. Pentru că, urmare labilității publicistice de care dați dovadă (vă postați și vă ștergeți periodic textele; și, odată cu ele și comentariile) mi-am propus și mă țin de cuvânt să nu mai postez nimic sub textele dumneavoastră, domnule Peia, voi scrie aici două cuvinte despre poemul căruia domnul Sorescu i-a făcut nemeritate reproșuri. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-06-17 14:55:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
err: "...nu însemnează pentru asta că (putem) tolera cele cuprinse în numita telegramă..." |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-06-17 13:39:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mie-mi place asta. Bate binișor în actualitate. Nu trebui decât să observăm că alt Urecheat (de către servicii, în situația în care calcă strâmb!) stă acum pe tronul României, uns de către nemțălăii lui, și cu scptru de rezonanță ludoviciană (Eu reprezint statul, cu substratul evident de absolutist monarhic!). De-aia îl și doare-n cot de hotărârea CCR!
URECHEATUL
Nu-l credeți în stare pe prințul Ferdinand să deschidă gura pentru altceva decît pentru eterna lui havană și să aibă păreri și convingeri personale ? Ei bine, v-ați înșelat.
O telegramă din Berlin vestește universului că ziarul Localanzeiger e informat pozitiv că moștenitorul tronului român, prințul Ferdinand, ar fi declarat că el nu se va urca niciodată pe tron dacă agitațiile rusofile îl vor determina pe rege să abdice.
N-avem nici un motiv să punem la îndoială cuprinŹsul telegramei nemțești și informația, controlată desigur, a ziarului german. N-avem nici un motiv să ne îndoim că urecheatul nostru național a putut să aibă și el, o dată în viața lui, o părere personală asupra rostului lui nemțesc pe pâmîntul acesta.
Dar dacă primim ca bună telegrama lui Localanzeiger și dacă admitem imposibilitatea că prințul Ferdinand a fost în stare, o singură clipă, să se gîndească la ceva și să lege zece cuvinte în șir, nu însemnează pentru asta că tolera cele cuprinse în numita telegramă și că putem admite amestecul moștenitorului de coroană al României în politica externă a statului.
Prințul Ferdinand n-are calitatea să vorbească în numele sau împotriva curentului politic din țară. Prințul Ferdinand n-are dreptul să exprime alte păreri decît decît acelea ale guvernului responsabil. Prințul Ferdinand să nu uite că e aci moștenitorul tronului român, iar nu agentul de propagandă al politicii nemțești.
Dacă situația pe care i-o creează condițiile privilegiate de moștenitor al coroanei îi convine, să se astîmpere, să aștepte liniștit moartea unchiului și să tacă.
Dacă însă agitațiile politicii militante îl ispitesc mai mult decît perspectivele coroanei și dacă durerile Ge maniei îl chinuiesc mai mult decît năzuințele românești, să-și ia repede tălpășița și catrafusele și să se ducă unde a venit, fără mofturi, fără zgomot și fără interviuri la gazete nemțești.
Doar n-o să moară țara de dorul lui Fritz.
Și nici n-o să piară poporul ăsta în ziua cînd nu se va mai adăposti la umbra vastă a urechilor Urecheatului.
Facla, an. V (1914), nr. 330 (25 septembrie), p. 1.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2018-06-17 13:37:59 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|