|
|
|
|
|
|
|
|
|
APRÉS - MOI LE DÉLUGE |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
Pe toată întinderea cîmpiei, cît vedeai cu ochii, numai două făpturi omenești. În jur roată, pămîntul gol, fără un fir de iarbă, pîrjolit de razele necruțătoare ale unui soare sîngeriu. Primul ins, un bărbat brunet, de vîrstă mijlocie, cu obrazul aspru și hainele zdrențuite îl întrebă pe celălalt, un lungan spelb, cu ochelari și fața palidă de om care și-a petrecut toată viața între patru pereți:
− Tu, cum ai ajuns aici?
− Habar n-am
stăteam în pat, cu amanta după o partidă de amor și răsfoiam Paris Match cînd deodată s-a întrerupt curentul electric. Cînd s-a făcut lumină, m-am trezit aici ! Dar tu ?
Brunetul își frecă ceafa gemînd :
− Și eu, cam tot așa
stăteam cu nevasta și copii la masă cînd, pe neașteptate, s-a bulit electrica
cînd am făcut ochi nu mai era nimic în jurul meu
nici copii, nici nevastă, nici mobilă, tot blocul în care locuiam s-a dus dracului, de parcă l-ar fi înghițit pămîntul!
− Îmi pare rău
eu sunt Jean-Pierre !
− Ce-ai zis ?
−Numele meu este Jean Pierre ! repetă ochelaristul și-i întinse o mînă moale.
−Ahaaa
al meu e Ion Petre
deși nu știu la ce-ți mai folosește să ți-l spun!
Jean-Pierre își frecă ochelarii cu o poală a pijamalei :
− Știu și eu ? Așa e civilizat, să cunoști numele celui cu care vorbești !
Ion Petre scuipă în țărîna uscată :
− Civilizația
aia, după toate aparențele s-a dus dracului ! Tu, ce crezi c-a fost ? Un cutremur gigantic, o cometă, un asteroid gigantic ?
− Posibil
sau un cataclism nuclear !
− Crezi că s-a jucat vreun nebun cu butonul roșu ?
− Tot ce se poate
sau, cine știe, am intrat într-o gaură de vierme și ne aflăm în altă dimensiune temporală !
− Știau mayașii ce știau !
− Și sumerienii au scris pe tăblițe de lut că va veni apocalipsa !
− Pînă și baba Zambila, o prezicătoare din localitatea mea de baștină a ghicit în bobi că vine sfîrșitul lumii dar nimeni n-a crezut-o !
Se așezară amîndoi pe pămîntul gol. Tăcură, îngîndurați, cam un sfert de oră, în timp ce soarele roșu le pîrjolea creștetele, tot mai fierbinte.
− O să crăpăm de căldură și de sete, zise deodată Ion Petre, hai s-o luăm din loc și să căutăm oleacă de umbră !
− S-o luăm, făcu Jean-Pierre, dar încotro ? Spre sud ajungem în Africa, și-acolo-i mai cald ca aici. Spre vest parcă nu m-aș aventura, e posibil ca nenoricirea să vină de acolo, spre est nici atît că acolo, ăștia ca mine nu-s prea populari !
O luară amîndoi la pas spre nord, cu simțurile în alertă, doar-doar vor găsi o fărîmă de umbră și-un strop de apă. Merseră ei ce merseră, un ceas-două, cine mai știe cît timp că n-avea niciunul ceas, pînă cînd zăriră un copac înalt și rămuros. Ion Petre se frecă la ochi și-și întrebă tovarășul de suferință :
− Vezi și tu ce văd eu ?
Jean-Pierre își frecă din nou lentilele ochelarilor, îi puse pe nas și exclamă :
− Sapristi, eu un nuc, măi Ioane !
− De unde știi și pe ce te bazezi ?
− După aspect : frunzele lanceolate, coroana rotundă cu ramificații arborescente, cvadruple și trunchiul rectiliniu cu coaja aspră...după clasificarea lui Linné!
Se apropiară de copac, era golaș, îi picaseră aproape toate frunzele dar nițică umbră tot dădea. Se așezară lîngă trunchiul gros, cu scoarța crăpată, iar Ion Petre oftă :
− Mi-e o sete și o foame de m-apucă disperarea!
− Ce-ar fi să ne urcăm în nuc? își dădu cu părerea celălalt.
− Și, dacă ne urcăm, ce-am rezolvat?
− Poate găsim niște nuci și ne-astîmpărăm foamea!
− Și dacă nu găsim nimic?
− Dacă nu găsim nimic măcar putem să inspectăm toată cîmpia de sus, pînă departe!
Ion Petre își ridică privirea spre crengile nucului:
− Parcă văd o nucă, colea pe ramura a mai de sus, în stînga!
Francezul se sculă și zise :
− Hai, proptește-te de trunchi să mă urc pe umerii tăi ca pe-o scară !
− Ba nu, zise celălalt, fă-te tu scară să mă urc, că ești mai înalt decît mine!
Se ciondăniră ei cîteva minute, în cele din urmă Jean-Pierre cedă, lăsîndu-l pe românul nostru să se aburce pe umerii lui.
− Am avut dreptate, spuse el, găsii o nucă !
Coborî repede din copac și i-o arătă.
Jean-Pierre examină nuca. Era o nucă mare, frumoasă cu coaja intactă.
− Ce vrei să faci cu ea? întrebă el.
Ion Petre îl privi mirat :
− O sparg și împărțim miezul pe din două !
− Mai bine s-o păstrăm !
− De ce s-o păstrăm, are vreun rost ?
−Din simplul motiv că-i posibil să fie ultima nucă de pe Terra !
− Mi-e foame, zise românul, mai bine-o halim !
Luă nuca, o strînse în pumn pînă coaja trosni și deschise palma :
− Ia și mănîncă, jumate din miez e-al tău !
Molfăiră ei vreo două-trei minute miezul de nucă, apoi Jean Pierre oftă :
− Totuși, nu trebuia s-o spargi
s-o fi păstrat ca un memento al vieții
eventual puteam încrusta pe coajă numele noastre și data de azi, poate că peste secole ar fi găsit-o careva și ar fi aflat ce s-a întîmplat !
Ion Petre se scobi între dinți cu unghia degetului mic:
− Mofturi moșule, cui i-ar fi folosit
știi vorba aia: après moi le deluge!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Maestre, să-mi fie scuzată observația, poate că matale ești expert în bibelouri și vaze Galle, dar la SF ești tot atît de în temă cît e găina la turnatul clopotelor. O fi IA Despina blogger dar e-n temă, face o critică obiectivă, constructivă fără observații părtinitoare, iar topurile lui reflectă la fix activitatea din segmentul F&SF. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-07 08:21:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Maestre, păi ne lăudăm cu orice blogger care ne-a apreciat textul? |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Jorz la data de
2018-05-06 22:59:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ești cumva cu vreun text, aici, sfertodoct mic?
https://docs.google.com/file/d/0Bx8mz5tfWUV1amkzWk4wclRXbnM/edit
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-06 14:02:11 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
te oftici în gol, Conțule!
https://ioanalexandru.wordpress.com/tag/diana-alzner/ |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-06 13:39:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
p.s.fiindcă văd că te dai priceput în toate, în 2012, cînd am publicat ceva prin gazetele online de F&SF, tu unde te plasai,în top 100, conțulache?
https://ioanalexandru.wordpress.com/2013/01/05/cele-mai-bine-proze-scurte-din-2012/
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-06 13:33:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
se scremu Conțu să nască un șoricel de comentariu. Să-i arăt, sau să nu-i arăt pisica? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-06 13:21:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gen Nautilis, unde ai și mai rele! Derizoriu, cum ți-am mai spus, este la el acasă! Și lipsa cronică de idei... măcar dacă ar fi fost o nucă de cocos! |
|
|
|
Postat
de catre
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx la data de
2018-05-06 13:03:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mulțumesc, dle Ghejan. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2018-05-06 13:01:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bună.:) Vot! |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-05-06 12:16:57 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|