PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
MON-TE-ZUMA, MON AMOUR! Text postat de Gheorghe Rechesan MONTEZUMA, MON AMOUR! ( melocomedie într-un act) TABLOUL I DECOR: Ruinele unui templu (aproximativ)aztec, cu elemente de butaforie din carton şi polistiren vopsit. În fundal o pînză împurpurată, împodobită cu un soare uriaş din staniol auriu cu trăsături antropomorfe. Intră cu paşi mari, Peipecoatl, un ins solid, cu trăsături pătrăţoase, atavice. Poartă un poncho purpuriu zdenţuit, pe care sunt brodate o seceră şi-un ciocan. PEIPECOATL (către spectatori, agitîndu-şi braţele şi răcnind): Bă, amărîţilor şi urgisiţilor, ce vă holbaţi la mine ca nişte cucuvele atinse de astigmatism? Ce aşteptaţi, să vă belească colonialiştii ultimul petecuţ dă chiele? Nu v-a cocoşat capitalismul de tăt? Nu v-au secătuit de tătă vlaga, nu v-au furat noii conchistadori şi ultima para? Hai, urniţi-vă, luaţi-vă ciomegele, furcile, sapele să le dăm la moacă exploatatorilor! Lîngă el se strecoară, burtos, cu faţa bonomă şi rozalie, Buricotlan. E desculţ, iar straiul, o robă croită din petece multicolore, îl strînge peste pîntecul umflat făcîndu-l să semene cu o pinata umplută cu acadele. BURICOTLAN: Aşa, aşa, că bine le zici, domnu Peipe, cu logica dumitale superioară...jos colonializmu şi imperializmu, trăiască-n veci cea mai dreaptă şi cea mai sfîntă orînduire lăsată de Dumnezeu pe pămînt! PEIPECOATL: Păi, nu? E rîndul nostru să-i belim pe toţi tîlharii care ne-au asuprit şi ne-au jecmănit milenii la rînd, să le-o întoarcem cum se cuvine! Să dăm foc la fabrici, malluri, buticuri, cafenele şi la toate cuiburile de pierzanie în care se lăfăie, să-i suim în furci pe capitalişti şi pe slugile lor ticăloşite care se-mbuibă din sudoarea poporului...aztec! BURICOTLAN: Az...cum? PEIPECOATL: Az-tec, tol-tec, me-tec, şamîdî...cum ar veni, ai noştri, cei curaţi, fără pată, obidiţi şi sărăciţi de lăcomia Occidentului! BURICOTLAN: Cîtă dreptate poţi să ai! Uite, săracu senior Dragnozuma, liderul nostru ales şi răs-ales ce-a păţit...chit că dînsu e curat ca lacrima, i-au încropit ăştia dosar penal şi vor să-l vîre în temniţă dacă nu plăteşte o sută de mii de marafeţi, maravedis, dubloni, reali, ireali sau alte parale care circulă pe-acolo, prin Brezilia aia! PEIPECOATL: Îl scoatem noi cumva din necaz, chiar dacă ar trebui să se răscoale tot Yucatanul şi Teleormanul laolaltă...şi ţine bine minte, bre, că ăia care au urzit pierzania sărmanei noastre ţărişoare nu vor scăpa de mînia noastră proletară! Face paşi mari, învîrindu-se în scenă şi, tot mai agitat se ciocneşte de Cornelyus de Tanka y Atanasyas (CTA), un bărbat înalt, cu ochelari şi barbişon, îmbrăcat într-un soi de kimono negru, care păşeşte citind dintr-un sul mare cu ideograme nipone. CTA (silabisind cu o voce calmă, profundă, ca freamătul valurilor lovind ţărmul): „ Murmură prunul, Foc în coada maimuţei, Toamna mea toată...da, da, e bine, aici se îmbină perfect kigo cu ryoku şi cu fueki...” PEIPECOATL: Uite şi pe ăsta... băăă, bărbuţă jumulită, ce boscorodeli blogodăreşti tu, în barbă, ca o babă năroadă, telectual sclifosit? BURICOTLAN: Da, Ce.te.mîrlanule, eşti un telectual sclifosit, numa gura-i de tine! CTA: Cînd soarele loveşte-un encefal de troglodit, razele reflectate într-un unghi aleator nu au nimic din puritatea cristalului! PEIPECOATL: Zău, băăă, maestre al stihurilor în nădragi scurţi? Ce ştii, matale, despre crimele şpaniolilor în Lumea Nouă, ai auzit de ele...Cînd Hernando Cortez, scîrnavul hidalg, neam de straiţă, dar tupeist ca toţi haştagii, i-a tăiat gîţii lu Montezuma ca să pună laba pe tot aurul lui? CTA: Ce legătură ai dumneata cu aztecii? PEIPECOATL: Am...că mă doare suferinţa oricărui împilat...Te faci că nu ştii de mîrşăviile acoliţilor tăi ticăloşiţi în rele, de toată conspiraţia statului colonial perpendicular pus pe căpătuială! CTA: Ooo, da, stimabile, sunt la curent cu toate...cînd dumneata îţi reverşi toate dejecţiile de frustrat, toată secreţia şi te lasă sfincterii, anchilozaţi de impotenţa subliminal-linguală, împroşcîndu-ne cu tot arţagul dumitale de lumpenproletar înrolat aflat în stare de ebuliţie mocirloasă! PEIPOCOATL: Bă, scofîlcitule şi spilcuitule, dacă-mi pun mintea cu tine te fac zob c-o singură mînă...io şi cu mîinile prinse la spate şi legat la ochi mă bat cu voi! CTA:Ce primitiv eşti! PEIPECOATL : Uite cine vorbeşte, un haştagist atins de gălbează...du-te băăă, în Niponia mă-tii, vîndutule, să-ţi numeri acolo purecii din barbişon! CTA: Grobianule! PEICOATL: Haştagist păduchios! CTA: Movilă de dejecţii...Iov al demagogiei de clasă! PEIPECOATL: Marţafoi haikuist şi bălegos! Se aude un bubuit de bombardă şi, dintr-un norişor alb de fum apare padre Manuel Cristobal de Cuervo, abate la mănăstirea San Juan de Nuestro Azul. Poartă o rasă bleu, e încins cu o sfoară şi ţine între palmele împreunate nişte mătănii confecţionate din capace de la sticlele de bere. MANUEL DE CUERVO: Domnilor, doamnelor, senores, senioras, ladies and gentlemans...vă rog, puţină moderaţie în polemici! Respectaţi regulile de conversaţie stabilite în urmă cu un secol-un secol şi jumate la Oxford. Nu mă obligaţi să vă supun unei operaţiuni de exorcizare volens-nolens, sau să vă claustrez în post negru şi rugăciuni, undeva, într-o misiune uitată de lume prin Cordillieri sau prin Prundu-Bîrgăului! Pax vobiscum, ca să zic aşa! PEIPECOATL: Auzi, jupîne popo, mi se rupe mie-n turul nădragilor de misia ta, de vreme ce-n mănăstirea ta spoită cu siniliu dai azil tuturor slugoilor, marţafoilor, vînduţilor şi...şi conchistadorilor pîrîţi...e dovedit ştiinţific că imperiile se prăbuşesc dară colonialismul rămîne! MANUEL DE CUERVO: Desigur, dintr-o perspectivă machiavelică verbialismul dumneavoastră, stimate preopinent, poate fi valabil...însă, dacă îi aplicăm principiile manipulatorii ale discursului rectangular, prezis de scrierile lui Tomas D’ Aquino, Ignaţio de Loyola şi mai recent de renumitul Seraphynum de Rosas y Bagatelon constat că sunteţi în eroare! Să nu dai omului cît poate să ducă, fiindcă, intervin forţele ideatice şi echilibrul universal se îmburdă într-o rînă…dar, cine sunt eu să vă învăţ legile imuabile ale creaţiei divine şi nu numai? PEIPECOATL: Vorbe, vorbe, vorbe...cine a zis asta, iezuitule? Alt haştagist, unu care ierea, cică mare poiat al naţiei brite şi îi închina soneate unei paţachine exploatatoare , o împărătiţă cu ifose dar lăcomită şi ea la arginţi...că nici colonialismul inglez n-a fost mai breaz, a jăfuit şi-mpilat peste mări şi ţări, pînă-n Indiile alea, îndepărtate, unde cioroii hindustanezi stăteau hojma în ţărînă, că le chiorăiau maţele de foame şi se închinau la Vishnu-Pishnu- Kamasutra şi alţi idoli de-ai lor chisnoviţi de inaniţie! CTA: Felicitări, padre, aţi eludat meandrele concretului mai eficient decît mentorul dumneavoastră ideatic, don Juan Ylarios de las Mineriadas! Atunci cînd o personalitate auctorială decade din logica bunului simţ nu-ţi mai rămîne decît să constaţi, resemnat că Karumi se prăbuşeşte-n Aware...sau invers, dacă reflectez în profunzime...suţinîndu-l pe trogloditul agitator vă subliniaţi mai bine eficienţa fals-doctorală! Vă simţiţi important alături de un bălăcăritor ritos!Puneţi-i căluş sau închideţi prăvălia cu moaşte! MANUEL DE CUERVO: Eu, atunci cînd sunt decizii urgente şi spinoase de luat, număr întîi pînă la o sută, beau trei decilitri de apă pură, de izvor şi îmi spun:primus non ardere, hai să stîrnim flacăra şi să vedem ce se întîmplă cu paiele! CTA: Cît de convingător aţi fost, padre!Unde dai şi unde crapă! MANUEL DE CUERVO:Ha-ha-ha, domnule aţi descoperit oul lui Columb, ca să zic aşa! PEIPECOATL: Dat dreaku şi Columb ăsta, cum a transportat el, pă şestache, în Lumea Nouă tăte blestemăţiile, boalele, relele şi nenorocirile şi viţăversa aurul prădat în Lumea Veche, cu tertipuri mincinoase de colonialist împuţit! Jos cu Columb, jos cu imperialismul cosmopolit, hăştăgist şi corporatist! BURICOTLAN ( trezit din ungherul în care picotea): Haaai la lupta cea mareee, aztec cu-aztec să ne u-niiim, In-teeer-na-ţio-naaa-la, în pre -zent s-o născo-ciiim... TABLOUL II DECOR: Un lan de păpuşoi cu tulpini din mucava vopsite în verde-crud şi ştiuleţi daţi cu farbă aurie. În prim-plan o masă rustică şi o laviţă din lemn negeluit. PEIPECOATL (aşezat la masă, îmbucă mămăligă rece cu ceapă): Da, domle, pînă la urmă se va face dreptate în lumea asta...staţi numa o ţîră să se ridice poporul şi-atunci vedeţi, voi, colonialilor pă dracu! Din stînga apare don Esteban de Ruyz y Reyr, cărînd un teodolit şi un compas mare. Scoate o ruleta, măsoară şi dă cu ochii de Peicoatl. ESTEBAN DE RUYZ :Salut, amigo! A cui e tarlaua asta? PEIPECOATL ( arţăgos, spărgînd cu pumnul o ceapă): A mea, a cui să fie...de cînd să ştie.. o am de la taic care o are de la tataie care la rîndu lui a primit-o de la tac-su şi tot aşa de la Adam şi Eva pînă-n prezent... dar ce treabă ai tu cu ea? ESTEBAN DE RUYZ: Ai acte de proprietate, un plan cadastral, ceva, acolo, scris la mînă? PEICOATL: I-auzi la ticălosu ăsta de colportor, mă caută de acte şi-n gaura...[ cenzurat]? Ăi fi şi tu, unu din corporatiştii vînduţi sistemului colonial global și-ai venit să-mi furi palma mea de glie strămoşească pe care am trudit şi-am asudat din toate glandele mele ca să-mi duc traiul de aztec ancestral! ESTEBAN DE RUYZ: De nada, senor...io soy un hombre sincero şi-ţi zic atît:n-ai carte funciară, n-ai parte! În plus, am constatat că ai semănat boabe de porumb din import, modificate genetic, aduse taman din Mexic şi n-ai plătit vama pe ele! PEIPECOATL: Du-te-n perjele mă-tii de conţopist amărît pînă nu fac genocid cu tine! ESTEBAN DE RUYZ: Legea-i lege...plăteşti taxele şi-ţi vezi liniştit de praşilă sau te pui contra codului, nemoficat generic, ca un hoţoman şi stai la răcoare! PEIPECOATL: Auzi la haştagistu ăsta? Băăă, se sculă aia oarba legată la ochi, cu paloşu direptăţii în brîncă şi te-ndemnă să mă muşti de...[cenzurat]? ESTEBAN DE RUYZ: Su problema no es mi problema...dai banu şi nu-ţi mai are nimeni treaba, îţi vezi de trabajo onest sau te sustragi şi descind uregent los policias şi te leagă ca pe un ladrón ce eşti, fiindcă, după todos evidencias ai supt sudoarea poporului ! Nimeni nu e mai presus de la ley, bătrîne! PEIPECOATL: Ba să-mi sugi, tu, slugoiule idiot, tătă vlaga din... [ cenzurat] mea ! ESTEBAN DE RUYZ: Spune-mi cinstit, ce-ai tras pe nas, tataie?Ciumăfaie, seminţe pisate de pir, rădăcină de şovîrv sau mătrăgună? (recită): Foaie udă, mătrăgună picurii prin fagi răsună. Văgăuni şi scorburi cască, umbre doar mai vin să pască. Fauni vechi şi roşcovani scâncet dau sub bolovani şi pe căile amiezii se pătrund de neguri iezii. Se aştern prin adăposturi zile moarte, stinse rosturi. Rod al inimii, de apă, creşte lacrima-n pleoapă. Am pierdut, vai, ce-am pierdut? Vatră caldă, drum bătut. Am pierdut soare şi lună. Golul cine mi-l răzbună? * PEIPECOATL: Ce-mi zvîrlii acilea stihurile tale chisnovate de cosmopolit amărît şi lingău, te crezi diştept? ESTEBAN DE RUYZ: E din lirica universală, bade, Lucian Blaga, poema Noiemvrie, volumul Nebănuitele trepte!” dar e-n legea firii ca ăia ca tine care se dau “azteci verzi “să nu-şi cunoască valorile naţionale! PEIPECOATL: Vezi să nu te-avîrlu io pe trepte şi să-ţi frîngi ifosele, literatu lu peşte fript, care te dai mare-nvăţat...îmi zici mie, care ştiu cum sunt băgaţi la pîrnaie oamenii că pupi poalele coanei Justiţika...dar de legea aia a neamului răsculat, sătul de împilări şi fărădelegi de ce nu zici nimic? Îi lingi în dos pe juzi, alcazi, torquemazi, vîndutule! ESTEBAN DE RUYZ(strîngîndu-şi teodolitul): Bon, eu mi-am terminat jobul, te las că s-a făcut tîrziu şi trebuie să-mi revăd familia! PEIPECOATL: Ahaaa, eşti familist, conţopistule? Pun pariu pe cît vrea muşchiu tău că eşti măritat cu un purtător de ...[ cenzurat] după moda haştagisţilor şi corporatiştilor gay!!! ESTEBAN DE RUYZ: Nu, domle, cu o femeie...tînără, frumoasă, gospodină, care mă adoră! PEIPECOATL (luîndu-şi sapa): Hai, pa, amărăştene, că am de săpat, n-am vreme să stau la palavre cu un mucea ca tine...du-te-n... [cenzurat] mă-tii de colonialist! ESTEBAN DE RUYZ: Adios, viejo, la país será agradecido! TABLOUL III DECOR: Un maidan bătătorit şi crăpat de secetă. Ici-colo, buruieni firave, pe jumătate uscate şi un morman mare de gunoaie menajere, nebutaforice, adevărate, toate. PEIPECOATL (către Buricotlan): Ai răbdare, că se-adună lumea...am primit io informaţii că se vor strînge un milion de inşi...vin de pe peste tot:din Yucatan, din Vrancea, din Vaslui, din Vera Cruz! BURICOTLAN (făcîndu-şi cruce cu ştiuletele din care muşca cu poftă): Să dea Domnu...am auzit că ar veni şi doamna prim ministru, şefa guvernului nostru democratic! PEIPECOATL: Nu mai spune...cine, ea, Dulcinica din Videle? BURICOTLAN: Da, în persoană. Ard de nerăbdare s-o văd, se zice că e persoană de sex femenin, foarte diplomată şi de bun simţ care străluce mai ceva decît comoara din Siera Madre! PEIPECOATL: Din El Dorado, naivule...Siera Madre e Mama Noastră a tuturor, glia azteacă! BURICOTLAN: I-am scris şi o poezie. Crezi că mă lasă să i-o dedic? (scoate o foaie şi citeşte rar, cu intonaţie): Doamne, Tu, Atotvăzător, Şi de toate ştiutor Mulţumesc că mi-ai dat simţire, Şi în sufletu-mi de-aztec Semănat-ai a mea fire, Bobul greu de cuget sec Să zăresc prin patrafire, Cum se iveşte o minune Ca icoana din fereşti, Să lumineze o genune Cu a ei ochi mari, împărăteşti, Mulţumesc că mi-ai dat limbă S-o descriu cînd ea se plimbă Ca o fee din poveşti, Şi cu glas plăcut de înger zice: Biete suflet, să trăieşti, Mulţumesc că mi-ai dat ochi Ageri ca şerpele cu pene, S-o admir aşa sub gene Să nu-i fie de deochi! Ce zici, domnu Peipe, sună frumos? PEIPECOATL: Numa să n-o deoache haştagiştii că ea, suflet moale de muiere, e gata să se piardă cînd vede cum sar ăia, colonialiştii ca turbaţii! BURICOTLAN: Uite, io-s om în etate, am copii şi nepoţi, aş putea să stau cuminte în ogradă, să-mi număr ştiuleţii dar, dacă se iscă vreo zarvă, jur, pe ce-am mai de preţ, pe sfînta psaltire a lui Marx, Engels şi Lenin că vin şi mă războiesc cu colonialiştii...îs gata să-mi dau şi viaţa pentru doamna Dulcinica! Se aud zvon de trîmbiţe şi talgere intonînd un marş marţial. Apare Dulcinica, o apariţie solară, înconjurată de peoni gălăgioşi, îmbrăcată într-o tunică albă, cu cusături din fir de aur. În păr îi străluceşte o diademă de ştrasuri ieftine şi păşeşte maiestuos, zîmbind în dreapta, dar mai ales în stînga. Un preot aztec, în straie de ceremonioe cu pene de cocoş înfipte în perucă îi iese în cale şi-i întinde o inimă aburindă (din ciocolată moca). DULCINICA: Am să ţin cont de prezecerile din calendaru mazaş şi vă asifgur că-n douăzeci-douăzeci nu vom avea aco-pa...a-po-ca-lip-să...ci numai un deficit bugetar de...de cît este el stabilit...nici inflaţia nu ne sperie, că unde inflaţie nu e, nici economie şi nimic nu e... Peonii aplaudă, Peipecoatl şi Buricotlan ovaţionează laolaltă cu ei. DULCINICA (făcînd semn cu mîna ca să oprească uralele): De aceea, prin precepţiile mele şi pero...prero...gativele mele de cîrmuitoare care mi le-a încredinţat liderul nostru, domnu Dragnozuma, eu îl asigur decît atît: Te chiero mucho, padron! MANUEL DE CUERVO (ivindu-se din mulţimea gălăgioasă cu o cruce subţirică din placaj aurit în mînă, îngînă psalmodiind pe nas): Dăăă, Doamneeee! BURICOTLAN (îmbujorat de entuziasm): Ai văzut, domnu Peipe? O adevărată zînă a conştiinţei naţionale! PEIPECOATL: Să n-am parte de mălaiul ceresc, că mult adevăr zici...mi-a săltat inima de bucurie cînd am auzit-o grăind, limpede, fără farafastîcuri inutile, pe-nţelesul tutulor...(zbiară): Acu să vă văd haştagiştilor, colonialiştilor, hahalerelor care sunteţi, ce mai aveţi de zis? Dă femeia asta cu voi de pămînt de vă sar măselele din gură, canaliilor!Cu ea în frunte am credinţa că vom fi izbăviţi de nedreapta asuprire capitalistă, asta-i la mintea quetzalului, taică! ~ Cortina ~ Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Lopătez, domnule Peia, în barca ecoliterară. V-am invalidat comentariul pentru invenția lingvistică pe care ați pus-o în text ăprnind de la numele unei celebre maimuțe. Acuma nici numele prsonajului nu-i tocmai unul de pamflet. Din păcate nu puteți face diferența dintre insultă și pamflet care, da, este o creație literară. Depășiți stadiul de text insultă. Ajungeți la stadiul de text creație, fie el și pamflet ori satiră. Iată comentariul invalidat. V-am spus că pentru un cuvânt vi se poate invalida un text. Nu m-ați crezut. Vă complaceți în ideea comodă, de a-mi face procese fe intenție. Repet, nu am fost, nu sunt și nu voi fi în ”barca” statului paralel, ilegal și imoral, ”'Ai să mori tu, zgornele! bă, da glumeţ mai eşti! Doar că ai uitat de varianta a cincea: - La noi, în România, am luat un pumn de câlţi, i-am tăvălit prin făină, i-am dat prin apă, le-am dat formă de muţunache, i-am pus bărbuţă şi cioculeţ, i-am legat nişte role de picioruşe, l-am îmbrăcat cu pantalonei scurţi, i-am montat un arc în bumb şi i-am da drumul pe ştrase, cu o tăbliţă de gât, pe care scria Zgornel Ratatanase-vorbe-groase! A devenit mascota Bucureştiului! Toţi trecătorii îl mângâie pe căpcean şi-i vâră un bănuţ în gură. De-atunci se-adună pe lângă el o mulţime tăntălăi, joacă tontoroiul şi urlă ca apucaţii, cu câte o vuvuzea în gură, în loc de sculă erectilă: "Ciiine nu sssare, eu-n rahat în soaaare!" Mă rog, unii dintre ei au mai trecut, între timp, pe la un institut de plantat creiere - de maimuţă - şi s-au mai deşteptat. Zgornel a beneficiat de unul de macac, şi de-atunci repetă mecanic, bisilabic, numele vietăţii donatoare: .............. Se pare că ar fi vorba de o formă specială de vers, din limba spargă, pe care o repetă la infinit, în timp ce se-nvârte printre picioarele trecătorilor ca un ou în căldare.” ”   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-04-21 08:30:17               Nu domnule Recheșan, mi-a plăcut și mi s-a părut făcută cu mult talent și cu o recuzită extrem de bogată și de adecvată. Și foarte potrivită cu vremurile. Scuze pentru bancul pe care bănuiesc că-l va șterge patronul.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2018-04-21 07:48:48               Motto: stivuitor ”foale de bodogăneală s-a născut capu-n poală” Gudugă-baci, il capo di tutte le teste cu și fără cucă, pe patul de moarte: - Kúkla-Buri! - Da, prealuminate! - Cine mi-a fost alături când m-au sfâșiat hienele alea? - Eu, superînălțimea voastră... - Cine m-a spălat când toți ceilalți m-au tatuat cu găurile lor negre? - Eu, preacurate! - Cine m-a urmat orbește în apriga mea..., mă rog... și mi-a... susținut... idi-ooo...ide-o... - Eu, grande grandissimo! - Vezi, Kúkla-Buri?, - tu-mi aduci ghinion...   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-04-21 07:20:13               yeap:))... pas mal du tout   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-04-21 05:59:43               domnule CTA să înțeleg că vă plac mai mult bancurile de pe f.b. decît comedia mea bine intenționată?nici o problemă dar folosiți un topic aparte pt. anecdotele răsuflate! A și Nî, nene Buricea...mai concret la ce asini te referi matale, așa îmbățoșat de doctrina roșie? Peia, a cîta oară în săptăluna de recluziune ai zis, gata, pa, vă las?așa, aproximativ...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-20 21:09:41               Gata, tată, am priceput! Dacă mi-ai cenzurat şi comul ăsta, coane Corbule, mi-a dvenit clar în ce barcă lopătezi. Hai, pa!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-04-20 20:41:24               Măgari au fost,măgari sunt încă, cât fi-va namul hastangist !   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-20 20:10:08               Pentru restul papagalilor, mai târziu.   Postat de catre ioan peia la data de 2018-04-20 18:34:22               La fix, după trendul locului. Preferam pe role. Nu știu dacă ați primit-o pe asta: | Doctorul american spune: - La noi, în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu', il transplantăm la altu' şi dupa 6 săptămâni, ăla deja îşi caută de lucru! Doctorul german răspunde: - E nimica toată; la noi, în Germania, scoatem un plamân de la unu', îl transplantăm la altu' şi după 4 săptămâni ăla deja îşi caută de lucru! Doctorul rus spune: - Nici asta nu-i mare scofală; la noi, în Rusia, scoatem 1/2 de inimă de la unu', o transplantăm la altu' şi după 2 săptămâni ,amândoi deja îşi caută de lucru! La care doctorul român, amuzat : - N-avem ce să comparăm, toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi; la noi, în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă, i-am pus în fruntea ţării şi acum toţi ne căutăm de lucru... |   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2018-04-20 17:48:48               gratias , Rudy, am material destul pe evropica. Fane, cine drac e Scursese...un șioroșist mizerabil și ăla!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-20 17:06:45 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               foarte mișto cap-coadă, dar asta e demnă de Martin Scorsese: Poartă o rasă bleu, e încins cu o sfoară şi ţine între palmele împreunate nişte mătănii confecţionate din capace de la sticlele de bere. *   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-20 16:56:44               Excelent text,ca de obicei. Rudy   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-20 15:59:54	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE