PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
STUDIU ARHEOLOGIC Text postat de Gheorghe Rechesan STUDIU ARHEOLOGIC ASUPRA UNUI COPROLIT DE CAL GĂSIT ÎNTR-UN MORMÎNT BIZAR AL EPOCII DE AUR Peisaj de echinocţiu timpuriu în şesul Deliormanului: ţarini nearate, grămezi de gunoaie, tufe de scaieţi uscaţi, o lizieră de salcîmi cioturoşi între crengile cărora flutură ghemotoace smulse de spini din lîna oilor. Într-o rîpă joasă sau o albie secată, doi inşi mînuiesc cu spor cazmalele înfigîndu-le cu icneli scurte în lutul cleios. Amîndoi poartă pufoaice vătuite, cizme de cauciuc şi căciuli cu clape model sovietic pe cap, un echipament foarte potrivit pentru vremea neprielnică de afară. Cel mai vîrstnic dintre ei, un ins scund, burtos, cu obrazul rotund şi rumen se opreşte şi-şi şterge fruntea năduşită cu o batistă nu tocmai curată. MIHU POTPURICEA: − Domnu Ninel, tare bună ar fi acum o duşcă de rachiu, să ne mai înviorăm niţel! NINEL PLEAVĂ (scoate din buzunarul pufoaicei o ploscă artizanală, ornată cu panglici tricolore, confecţionată din plastic maroniu imitînd lemnul): − Ia de-aici, domn profesor...o corcoduşată autentică, calitatea-ntîi, fără adausuri şi chimicale, am făcut-o cu mîna mea! MIHU POTPURICEA (bea o duşcă lungă, se scutură şi scuipă încîntat): − Bogdaproste, că tare bună-i...te arde-n gîtlej şi-ţi scurmă maţele! NINEL PLEAVĂ (ia înapoi plosca bînd şi el): − Principalu-i să fie corcoduşele coapte şi storşite bine, iar secretul meu este ca, atunci cînd pui bolbotina la fiert, să arunci în alambic şi o mînă-două de găinaţ uscat de cioară, că-i dă tărie...dacă n-ai ciori prin preajmă e bun şi găinaţul de curcă! MIHU POTPURICEA : − Şi crezi, dumneata, c-o fi ceva important în rîpa asta?Că săpăm de două ceasuri şi n-am găsit nimic! NINEL PLEAVĂ: − Fireşte că vom găsi, că nici nu m-aş fi apucat de treabă dacă nu m-aş fi documentat temeinic. Pe vremuri, la începutul anilor 70, aici se ridicau grajdurile unui c.a.p. fruntaş în producţie! MIHU POTPURICEA (proptit în cazma, cu un aer visător): − Ce vremuri, domle! Eram angajat la Electroputere Craiova în perioada aceea ca bobinator categoria doi, secţia electromagneţi...într-o vară, fiindcă depăşisem planul cu 300%, am fost premiat cu o diplomă de merit şi o excursie de studii şi-am avut ocazia să vizitez ruinele castrului roman din Caracal...o vizită care m-a marcat pentru toată viaţa...orice s-ar zice, domnule Ninel, aveau şi comuniştii părţile lor bune, de pildă, educaţia care se făcea temeinic, organizat, cu scopul de a culturaliza... NINEL PLEAVĂ (loveşte cu hîrleţul un obiect ascuns sub stratul de humă moale): − Evrika, am dat de ceva! MIHU POTPURICEA ( aplecîndu-se spre groapă): − Ce-i acolo? NINEL PLEAVĂ (scormonind prin noroi scoate o oală hîrbuită şi ruginită): − Ştiam eu că Roller nu minte! MIHU POTPURICEA: −Să fie un scut daco-getic? Or un coif roman?Ţucalul lui Traian? NINEL PLEAVĂ (curăţind hîrbul de tină): − Nu, bre, e un artefact de producţie autohtonă, turnat probabil din OL treizeci, produs la combinatul siderurgic Galaţi, pe la mijlocului secolului douăzeci, epoca de aur! MIHU POTPURICEA: − Noi suntem urmaşii fireşti, ai celui care pornind din Scorniceşti, pe jos şi cu avîntul firii sale proletare, a ridicat în socialism clădiri uluitoare...şi, e valoroasă artefacta asta, domnu Ninel? NINEL PLEAVĂ ( examinînd cu atenţie oala): − S-ar putea, vedem noi după ce fac datarea cu carbon radioactiv. Deocamdată, la o examinare sumară se observă pe fund şi pereţi o depunere reziduală unsuroasă cu urme de faseolus vulgaris, semn că a fost utilizată la prepararea iahniei de făsui! Încep să sape amîndoi cuprinşi de febrilitate. Groapa se lărgeşte şi din adîncul ei se ivesc scînduri putrezite şi zdrenţe dintr-un ţesătură sintetică, lucioasă. MIHU POTPURICEA: − Să fie un sicriu? NINEL PLEAVĂ ( entuziast): − Categoric, domn profesor! Vezi bine c-am excavat un mormînt din epoca de aur, începutul anilor 80, perioada cartelelor pe alimente, fiindcă respectivul a fost înhumat cu ceea ce avea el mai de preţ (scormonind în noroi):uite şi un polonic şi o franzelă cu doi lei cincizeci perfect fosilizată! De marginea rîpei se apropie un bărbat între două vîrste, deşirat, brunet, cu obrazul osos şi părul cărunt. Poartă un hanorac ponosit şi cară cu el un detector de metale. HARUN HOVATAKIAN: − Bună ziua! Pot să vă ajut cu ceva? NINEL PLEAVĂ: − Ce vrei, bă, ţigane, ai pornit la ciordit? HARUN HOVATAKIAN: − Nu-s ţigan, sunt armean din tată-n fiu...a noua generaţie stabilită în România... în sfîrşit, nu contează cărei etnii aparţin, voiam doar să ştiu dacă pot să vă fiu de folos, echipamentul meu este destul de performant, detectează orice obiect de metal, oricît ar fi de mic! NINEL PLEAVĂ: − I-auzi la nespălatul de zlătar! Vrea să ne ajute, şmanglitorul, cu onştrumentul lui jmeker...Mai bine spune-ne ce cauţi aici, baragladină bronzată, ai venit să şuteşti ceva de preţ? MIHU POTPURICEA: − Da, zi-ne, ai venit la şutit cu detectorul? HARUN HOVATAKIAN (zîmbind): − Nu obişnuiesc, sunt economist de meserie şi umblu toată ziua cu valori!M-aţi întrebat ce caut...e o problemă personală, destul de dramatică, nu ştiu dacă v-ar interesa! NINEL PLEAVĂ (rînjind): − Cauţi tezaurul cu banii de aur a lu’ tac’ tu bulibaşa zlătarilor, tartorele şătrarilor, ciordiţi din sudoarea poporului, zi-i că nu-i aşa!? MIHU POTPURICEA: − Domnu Ninel, l-aţi făcut praf pe ţigan, aveţi o logică superioară, ceva de admirat! HARUN HOVATAKIAN: − Nu, nu caut niciun tezaur...dacă tot sunteţi curioşi şi bine intenţionaţi pot să vă spun...caut rămăşiţele pămînteşti ale bunicului meu, c-aşa-s obiceiurile funerare pe la noi, mortul nu-şi găseşte liniştea şi pacea sufletească pînă cînd nu e îngropat după datină. E o întîmplare tristă, fiindcă a murit ca un cîine, împuşcat în '53 de soldaţii securităţii în timp ce încerca să fugă de sub escortă. Un prieten mi-a dat ideea să cumpăr un detector de metale şi să caut cartuşele care l-au ucis, eventual ceasul pe care-l avea la încheietura mîinii în momentul morţii! MIHU POTPURICEA: − Precis că moşu-tu era un exploatator ticălos şi nesimţit care jefuia poporul dacă avea ceas de mînă pe vremea aia! HARUN HOVATAKIAN: − Era ceasornicar, avea o dugheană mică pe Lipscani...singurul lucru pe care-l exploata era timpul, nu-i ajungeau douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptămînă ca să repare toate pendulele care i se aduceau în prăvălie! NINEL PLEAVĂ: − Las că ştiu eu cum devine cazu’că nu-s copchil de grădiniţă! Ziua se făcea că repară ornice, iar noaptea umbla cu şpionajul în folosul yankeilor ori a bolşevicilor… între timp ciordea ce apuca,colea un ceas, dincolo o brăţărică, un portofel, un inel cu nestemate… o lichea, ce mai, ca toţi alogenii! HARUN HOVATAKIAN: − Ştiţi multe despre înaintaşi mei! Unele mi se par de-a dreptul fascinante! NINEL PLEAVĂ: − Faci mişto de mine, tuciuriule? MIHU POTPURICEA: − Cum îţi permiţi, imbecilule, să faci mişto de un om superior de calibrul lui domnu Ninel!? NINEL PLEAVĂ: − Băi, cioroiule, află că venind vorba de înaintaşi, ai mei i-au depăşit demult pe ai tăi...fiincă au stat de milenii pe petecul ăsta de ţară şi-au apărat-o cu piepturile goale împotriva hoardelor de migratori şi de alogeni veniţi cu şetrele la cerşit şi la ciordit...aşa că nu-mi da tu, mie, lecţii de patriotism, ţigane, cînd nici nu ştii cu ce se haleşte! MIHU POTPURICEA: − Da, da, nu ştii cu ce se haleşte...marș de aici, du-te la halogenii şi migratorii tăi! HARUN HOVATAKIAN (luînd detectorul în cîrcă se îndepărtează): − Am înţeles...regret că v-am deranjat, voi pleca! NINEL PLEAVĂ: − Regreţi pă mă-ta, aia colorată şi cu multiple fuste-ncreţite...ne-abureşti, garoiule, ca să pui laba pe piese inestimabile din tezaurul nostru naţional! MIHU POTPURICEA: − Praf l-aţi făcut domnu Ninel, cu logica dumneavoastră superioară! NINEL PLEAVĂ: − Păi, cum...crezi că mă las io fraierit de orice bronzat care iasă la furat? MIHU POTPURICEA: − Aşa-i, că toţi ne-au furat, luînd cît au putut şi cum au vrut din biata noastră ţărişoară, iar ăştia de-acuma sunt mai răi decît bolşevicii! Eheee, dacă ar veni iar comuniştii la putere, ştiu că ar face ordine...hoţii în puşcării, oamenii de bine în funcţii de răspundere, toată lumea la muncă, nu la proteste de-a moaca! NINEL PLEAVĂ: − O fi...dar unde-am rămas cu analiza cînd ne-a întrerupt ciorditorul? MIHU POTPURICEA: − La epoca de aur, perioada cartelelor pe alimente! NINEL PLEAVĂ ( apucă cazmaua şi începe din nou să sape): − Simt, am aşa o percepţie-n fibrele-mi sensitive, cum ar veni, materială, de natură arheologică, cum că-n mormîntul ăsta se găseşte încă un artefact, unul unicat, nemaiîntîlnit niciunde în lume! MIHU POTPURICEA (săpînd şi el): − Domnu Ninel, dacă-l găsiţi, veţi rescrie o pagină importantă a istoriei noastre! Eu am o singură rugăminte: nu mă introduceţi, şi pe mine, acolo, ca colaborator sau ca coautor, undeva, barem într-o notă de subsol?Să se bucure şi studenţii mei că am fost părtaş la o descoperire epocală! NINEL PLEAVĂ (ridicînd din groapă un gogoloi mare, maroniu, conţinînd fire uscate de paie, după toate aparenţele un banal coprolit): − Ce ţi-am spus? Iaca dovada palpabilă! MIHU POTPURICEA: − Ce dovadă, maestre? NINEL PLEAVĂ: − Dovada palpabilă şi de necontestat a existenţei noastre continue pe aceste meleaguri...de la Dromichete pînă la Ceauşescu şi urmaşii lui...că de-aia se învîrtea garoiul ăla cu detectorul pe-aici, ca să ne saboteze eforturile și să ne fure identitatea! MIHU POTPURICEA: −Tot nu pricep! NINEL PLEAVĂ (vîrîndu-i coprolitul sub nas): − A ce-ţi miroase, hmmm? MIHU POTPURICEA (nedumerit): − A bălegar de cal!? NINEL PLEAVĂ( triumfător): − Ezact! Dar nu orice cal, ci unul pur-sînge românesc! MIHU POTPURICEA: − Asta înseamnă că cel îngropat aici era căruţaş la gospodăria c.a.p.ului? NINEL PLEAVĂ: − Faci progrese, domn profesor, aşa-i! Se ştie că-n toate mormintele antice, din cele mai vechi epoci ale istoriei, mortul era înhumat împreună cu animalul său preferat şi cu uneltele meseriei sale...hai, pune mîna, dă-i bătaie şi sapă mai departe, poate găsim biciuşca lui Imre Asztalos, c-atunci elucidăm şi enigmele revoluţiei din '89! n.a. 1.în pofida aparenţelor acest text este un pamflet. 2. titlul este inspirat din dramaturgia lui D.R. Popescu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   du-te dracului de nebun! Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-18 18:06:17   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 22:52:25               e chiar interesant cum îți joci rolul de ”justițiar”patriotard încercînd să te autoconvingi că ești real;cred că în limbajul de specialitate se numește dedublare cognitiv-afectivă.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-20 22:50:35 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               du-te dracului de nebun! Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-18 18:06:17   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 21:32:53               știi, paradoxul e că tu chiar prezinți o simptomologie de dezaxat...paranoia ta xenofob-belicoasă, crizele de verbialism excesiv, tendințe suicidare( adică te-arunci singur în gol, fără să gîndești)toate astea îs semnele unei sănătăți mentale alterate.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-20 21:27:10               du-te dracului de nebun! Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-18 18:06:17   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 19:29:54               peio, am greșit! nici scaraoțchi nu te-ar caza, ar sări cazanele-n aer, talpa-iadului și-ar face sepuku auzindu-te c-o faci garoaicăă împuțită și ar îngheța iadul în prezența ta!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-20 19:12:43               Mai exact, folosindu-ţi duioasele vorbe: du-te dracului de nebun! Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-18 18:06:17   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 17:43:46               Da' du-te-n sss... că te rupi, ţigane! Că tot eşti tu obişnuit să umbli cu ciricliul prin lume! Adică eşti o japiţă ordinară, te ascunzi după false chestii literaturnice şi crezi că poţi insulta liniştit? Uite că nu se nimereşte al nesfârşit asta. Totul, până la a-ţi bate joc de istoria acestei ţări şi de destinul acestui neam, cu care nu ai nici în clin, nici în mânecă. Te-am îngăduit aici, să-ţi câştigi un codru de pâine şi ne scuipi în faţă? Hai sik tir, vopsitule!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 17:32:31               Înțelegeți, acum, stimabile și onorabile proprietar de sait literar de ce intenționez să părăsesc europeea?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-20 17:27:23               Păi atunci, dle Cristescu, când eu îl numesc pe Zegheşan - căci e pamflet, nu, chiar şi în comuri? - când îl numesc pe acest peronaj jegos ţigan borât, de ce se cheamă că-l discriminez? Iacă, şi mai jos, am scris un pamflet scurt la adresa lui Zegheşan. Cine e Zegheşan? Dacă ăsta, Recheşan, se recunoaşte şi se identifică în comurile mele, cu ce-s eu de vină?   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 17:01:01               Suferi rău, tuciuriule, suferi rău! În callitate de migrator, este evident că nu poţi avea niciun fel de legătură cu pământul ăsta, devreme ce îţi permiţi, nemernicule, laolaltă cu alte boiate antiromâneşti, să ne mânjeşti istoria cu balele tale de ţigan borât. Ar trebui să fii prins, tăvălit prun catran şi fulgi, după care să ţi se dea drumul în râpă. Caricatură genetică ce eşti! Mai şi ai tupeul să mă acuzi pe mine de discriminare când tu-ţi permiţi, nemernicule, să mă insulţi la mine-n ţară? Huo, baragladinelor, cu şatra voastră haştagistă de nespălaţi şi afumaţi, cu tot! Vă credeţi mai jmekeri ca bomba atomică, dar va veni vreme când o să trebuiască să daţi scoteală pentru ticăloşia de a ne insulta pe pâmântul nostru, parveniţilor, migratorilor, ciori vopsite! Crezi că dacă te ascunzi după un aşa-zis pamflet, de fapt o insultă evidentă la adresa poporuluui român, asta te scuză, nemernic tuciuriu ce eşti? Până acum te-am răbdat, că te-ai luat numai de mine, dar acum dovedeşti ură nemărginită faţă da naţia asta, cu acare nu ai nimic de-a face, potaie colorată?   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 16:58:06               Nechezan nu are leac, asa l-a facut ma-sa, stramb la minte ! MIHU POTPURICEA si NINEL PLEAVA, nu sunt atacuri disimulate la persoane, domnule Cistescu ?   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-20 16:46:50               Greșit domnule Peia, greșit. Este un pamflet adevărat. Ținta pamfletului nu are ce face. Nu poate decât să strângă din dinți și să scrie un altul la fel de bun sau poate mai bun. Dar atenție, fără nume priorii directe fără înjurături sau insulte. Trebuie să rezulte textual. Și să nu încalce legea discriminării. Pentru că, vă previn, riscați amendă. Poate o căutați pe net sau poate o caută cineva și o postează. Din păcate trebuie să plec la after. Vb mai târziu.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-03-20 16:42:45               Poate că ar trebui să-i pun trei stele ca să vadă şi Rădulescu?   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 16:41:02               Iată provocarea! Dacă eu voi veni cu pamfletul de nuanţă ţigănească, zegheşan va sări ca ars, că-l discriminez! Ce zici, Rădulescule, au trecut vreo două minute de când propuseşi tu nu-ş' ce armistiţiu?   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-20 16:25:26	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE