FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniela Luca
nu mai deschid jurnalul scriu pe ape
nimic nu va rãmâne din cuvinte
le vor înghiþi peºtii aurii
ºi vor învãþa despre oameni
labirintul neînþelesului
în el rãtãcim singuri
ne place sã credem cã existã
de fiecare datã o ariadnã
ºi un fir luminos
pânã în ziua în care
acelaºi zid al neputinþei
ne-aminteºte cã suntem
limitaþi între o naºtere
ºi o moarte
iar scrierea este
o respiraþie amplã
atât



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mulþumesc, Ludmila, de multe ori ºi firele ºi rãspunsurile sunt în noi, în empatia noastrã, în percepþiile ºi a-percepþiile noastre, în feeling-ul sau al 6-lea simþ, intuiþiile, deducþiile noastre, tresãrirle acelea de fracþiuni de secundã care ne avertizeazã cumva asupra unei realitãþi din noi sau din afara noastrã. ªi atunci, rãspunsul chiar dacã e în afarã, de fapt e reflectat înãuntru. E de ajuns sã privim mereu cu al spiritului ochi. Ceea ce tu deja ºtii. :)  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-03-04 22:46:46
         
 
  foarte frumoasa poezia aceasta."si vor invata despre oameni labirintul neintelesului". mereu suntem in cautare de raspunsuri foarte rar le gasim sau poate niciodata. ne ratacim si ne amagim mai mereu cu acel fir luminos.oamenii prin insasi fiinta lor sunt niste neintelesi numai ca labirintul unora este mult mai complicat astfel incat neputinciosi fiind nu vom putea iesi niciodata la lumina."suntem
limitaþi între o naºtere
ºi o moarte", dureros adevar, si nu doare moartea in sine, nici nasterea ci anume acea limitare. multumesc. cu drag, Li.
 
Postat de catre xxxx cristina la data de 2006-03-04 14:10:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23958
Comentarii: 120087
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE