FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sînt o babă pesedistă (2)
Text postat de Gheorghe Rechesan
2.
În toamna lui ’96 am simţit că-mi fuge pămîntul de sub picioare. Nu numai faptul că Iliescu pierduse alegerile dar, odată cu venirea ţărăniştilor şi a liberarilor la putere, se zvonea că ăştia vor scoate o lege să se retrocedeze toate casele foştilor proprietari, iar eu şi cu Andreea stăteam de zece ani într-o locuinţă de serviciu, cu chirie, care-mi fusese repartizată, după divorţ, de la institut. Tot Mitroi m-a sfătuit să depun o cerere la primărie că vreau să-mi cumpăr locuinţa ca să nu ne poate scoate nimeni din casă şi să spun că am făcut reparaţii şi îmbunătăţiri în valoare de zece mii de dolari, care să mi se restituie în cazul în care că aş fi dată afară de fostul proprietar. Năpasta asta cu casa m-a mai stors de trei mii de dolari dați pe la avocați şi mi-a scos multe fire albe de păr, dar eram mulţumită că barem Andreea intrase la facultate, e adevărat că nu la Medicină sau la Drept, cum visam eu, ci la informatică care oricum , zicea toată lumea că era o meserie de viitor. Nu-mi părea rău de cît am cheltuit cu ea, era o fată bună şi cuminte, cum puţine poţi întîlni în Bucureşti.
Necazul era că mi se terminaseră economiile şi să încep din nou negoţul în Turcia nu-mi dădea inima ghes, nu mai renta, că veniseră turcii buluc în ţară şi-şi deschiseră tarabe şi buticuri cu de toate ce se puteau adduce de la ei. Nici la institut nu puteam să mă întorc, practic se desfiinţase, aşa cum prevăzuse Petre Roman, odată cu toată industria românească bună de dat la fier vechi. Se învîrteau pe acolo doi-trei directori de departament şi contabila şefă care-şi încasau salariul fără să facă nimic şi-atît. Nu ştiam încotro s-o apuc ca să-mi cîştig traiul pînă cînd, într-o seară, discutînd una-alta cu Vica, de cînd ieşise Constantinescu preşedinte vorbea din nou cu mine, mi-a venit o idee salvatoare. Tocmai îi dădusem o reţetă de aluat dospit şi mi-am zis: „ ce-ar fi să deschid eu o tarabă cu plăcinte, langoşuri, merdenele, că mă pricep ca nimeni alta la aluaturi?!” Cu ultimii bani pe care-i aveam am închiriat o cămăruţă la parterul unui bloc din piaţa Vitan. Locul era strîmt, de-abia a încăpea înăuntru un cuptor şi o masă pentru frămîntatul aluatului, iar sacii de făină îi ţineam la uşa din dos, atîrnaţi lîngă pubelele de gunoi dar mă însufleţea din nou entuziasmul şi energia ca-n anii 90 cînd luasem pentru prima oară viaţa de la capăt. Fiindcă nu-mi permiteam să angajez o femeie-două să mă ajute, am muncit pe brînci de dimineaţa pînă seara. Mă sculam cu noaptea în cap, frămîntam aluatul, îl puneam la dospit ca să fie gata de copt pe la opt cînd începeau să vină clienţii şi coceam merdenele, cornulețe cu brînză şi sărăţele pînă la opt seara, cînd închideam dugheana. Cîştigam binişor, nu aveam cine-ştie ce concurenţă în zonă, dar trebuia mereu să cumpăr făină şi alte materii prime pentru plăcinte şi-n plus, săptămînal trebuia să dau şpagă inspectorilor de la alimentaţie publică şi de la direcţia sanitară care veneau în control. Andreea mă ajuta cu vînzarea sîmbăta, sau cînd nu avea cursuri la facultate şi-atunci numărul clienţilor se dubla, fiindcă ea era o fată drăguţă, simpatică şi ştia să se poarte la tejghea, împărţind fiecăruia o dată cu plăcintele şi cîte un zîmbet discret. Mîncau toți plăcintele alea din făină plină de molii, cine știe poate că asta le dădea o aromă deosebită, umplute cu brînză ieftină, amestecată cu gris, de parcă ar fi halit niscai delicatețuri de patiserie franțujești !
În 98 a venit Gelu pentru prima oară în ţară de cînd fugise, cică să o vadă pe fiică-sa, că-i era dor de ea. Nu-l văzusem de zece ani, mai-mai să nu-l recunosc cît arăta de dărîmat, în plus se îngrăşase şi chelise mult. Ne-a invitat pe amîndouă într-o duminică să cinăm la restaurant şi a venit să ne ia cu maşina, că se fălea cu ditamai b.m.w. ul, negru cu scaune din piele, de parcă ar fi fost cine-ştie-ce patron de fabrică, nu un pîrlit de sculer-matriţer aflat în pragul pensiei. Nu l-am refuzat, mai mult de dragul fetei şi m-am îmbrăcat cu cea mai bună rochie pe care o aveam în dulap, una bleumarin cu buline albe şi un decolteu adînc, mi-am vopsit şi rădăcinile părului şi m-am machiat frumos, să nu observe fostul meu bărbat că îmbătrînisem şi mă rablagisem ca el. La masă, Gelu a început să se plîngă de viaţa lui de occidental, că muncea pe brînci şi era exploatat la greu, iar nemţoaica, cu care se însurase ca să obţină cetăţenia, era o scorpie care nu dădea doi bani pe el. Am văzut cum îi luceau ochii ori de cîte ori arunca o privire spre decolteul meu şi nu m-am putut stăpîni să nu i-o trîntesc:
„ De ce mi te plîngi, că doar tu ţi-ai ales viaţa asta, de transfug, fără ţară?”
El s-a înroşit ca racul şi a plecat ochii zicînd:
„ Tu, Sorano, tot afurisită şi cu gura mare ai rămas...mă mir că n-ai intrat în politică, fiindcă ţi s-ar fi potrivit de minune!”
Andreea, care pînă atunci stătuse liniştită, fără să zică nimic, s-a băgat şi ea în vorbă:
„Tată, tu nu ştii cum merg treburile astea pe la noi, dar nu-i momentul să intri în politică...mama ţine, de cînd ştiu eu, cu Iliescu şi cu p.s.d.-ul şi ăştia sunt acum în opoziţie!”
Avea fata dreptate dar mie mi-a sărit ţandăra că-i ţine partea lui Gelu:
„ Să ştii că p.s.d. ul va reveni la guvernare, iar Iliescu, dacă va candida, mai cîştigă un mandat!”
Atunci fata mea, cea cuminte şi ascultătoare, pentru care făcusem atîtea sacrificii, m-a înfruntat într-un fel la care nu mă aşteptam:
„Dacă cîştigă Iliescu alegerile viitoare eu plec din ţară, să ştii!”
Am frămîntat şi-am copt plăcinte încă doi ani. În 2000 Iliescu a cîştigat al treilea mandat, unii zic c-ar fi încălcat constituţia, dar astea sunt simple speculaţii ale celor cărora le stătea în gît, iar Andreea, care terminase facultatea de informatică, a plecat din ţară. Întîi în Germania, unde a stat jumătate de an la taică-su, iar pe urmă în s.u.a cu viză de muncă. După încă un an, mi-a scris că a cunoscut un băiat, român ca şi ea dar născut la Detroit, şi vroia să se mărite cu el. Am simţit că-mi pică tavanul plăcintăriei în cap. Cu gîndul că se dusese în America ca să muncească şi să cîştige mai bine mă împăcasem, oarecum, dar ştirea că avea de gînd să se mărite şi să rămînă acolo toată viaţa m-a dat peste cap. Orice mamă visează să-şi vadă fata în rochie de mireasă, iar eu, ce să zic, aveam să primesc într-un plic nişte poze color de la o nuntă americană şi-atît. Vica, cu felul ei de a se băga în toate, a început să-mi dea sfaturi:
„ Fraieră eşti dacă nu pleci şi tu în u.s.a. definitiv, că mai repede se aranjează viza dacă ai rude care au obţinut cetăţenia!”
„ Ce să caut eu acolo cînd mă descurc, cum pot, în ţara mea?”
„ Păi, tu, nu vezi ce se-ntîmplă la noi, de cînd e pesedeul la putere? Nu avem niciun viitor!”
Atunci, mi-a sărit ţandăra şi i-am zis:
„Nu pesedeul este de vină, ci hoţii şi ticăloşii care ne vînd ţara, pe bucăţi, ca pe o vită tranşată, capitaliştii de cumetrie care-şi fac de cap şi încalcă legile după cum vor muşchii lor!”
Proasta mi-a rîs în nas, vezi bine, că nu eram informată ca ea:
„ Eşti zăpăcită rău, cu meandrele alea ale concretului şi sinergia faptelor...soro, te-a intoxicat complet propaganda lui Iliescu. Tu nu vezi ce se întîmplă cu noi? Nu ne vrea nimeni, nici uniunea europeană şi nici ruşii!”
Am lăsat-o să turuie în voie, nu aveam chef să mă mai cert cu ea, mai ales că eram amîndouă în aceiaşi barcă cu spaţiul locativ, aşteptam să fim evacuate din casă de moştenitorii fostului proprietar.
Am renunţat la plăcintărie, pe de-o parte fiindcă nu mai aveam pentru cine să trudesc, pe de alta fiindcă obosisem rău, aveam varice, mă dureau şalele, mă alesem şi cu un astm de-atîta stat în faţa cuptorului încins, aşa că m-am angajat vînzătoare la o pizzerie. Munca era mai uşoară, dar cîştigam numai cît să-mi achit facturile. Într-o zi a intrat în pizzerie Mitroi şi a făcut ochii mari văzîndu-mă la pult. După ce a comandat o pizza cu de toate s-a găsit şi el să mă sfătuiască:
„Tu, Sorano, ar trebui să-ţi refaci viaţa...nu mai aştepta pînă te treci de tot şi nu te mai doreşte niciun bărbat!”
Pramatia dracului! E drept că mă culcasem de cîteva ori cu el dar, asta nu-i dădea dreptul să să se bage în viaţa mea, ca musca-n curu calului! Mi-am dat seama, însă, că avea dreptate şi-am zis:
„Ştii tu, un bărbat cumsecade şi fără metehne care să mă ia?”
„ Să ştii că chiar am unu potrivit, e partener de afaceri cu mine la o firmă mixtă, româno-italiană, un bărbat serios şi bine situat financiar...dacă vrei, ţi-l prezint!”
M-am perpelit toată noaptea gîndindu-mă ce să fac, iar a doua zi l-am sunat pe Mitroi să-mi facă lipeala cu italianul. E drept, nu mă aşteptam la un latin lover, cum zic americanii dar nici să dau de un boşorog de şaizeci-şaizeci şi cinci de ani nu credeam. Pe urmă, după a doua întîlnire, m-am gîndit că Giovani ăsta nici n-ar fi fost rău de bărbat. Era stilat, bine îmbrăcat, se purta foarte manierat şi grijuliu cu mine, arăta ca fiind plin de bani şi-n plus îmi tot repeta că vroia să se însoare cu o româncă, fiindcă noi româncele suntem recunoscute în toată Europa ca femei serioase şi de casă. Ce mai, îi picasem macaronarului cu tronc! Toate păreau să meargă bine pînă cînd, într-o sîmbătă, pe cînd m-a luat cu maşina spre Sinaia, să-mi arate mie el, un străin, cît de frumoasă îi țara mea, l-a pus dracu să aducă vorba de politică. Întîi s-a plîns că îl cocoşează impozitele, că guvernul p.s.d. trage şapte piei de pe investitorii străini, că e bulibăşeală mare cu legile şi îl sugrumă birocraţia. Eu tăceam, cu ochii la peisaj, curioasă să văd unde vrea să ajungă.
„ Vedi tu, Iliescu e un mascalzone, un volpone șmecher, nu lasă pe alții la cacciocavalo numai pe sue discipolii!”
„ Dacă nu era Iliescu, să ne scape de ceaușescu și de comunism, tu nu făceai azi afaceri în România!” i-am servit-o eu.
El a rîs și a dat să mă mîngîie pe obraz:
„Sorana, cara mia, tu ești una vecchia pesedista!”
Adică eu eram o pesedistă bătrînă, o babă, în opinia lui. Mi-a suit sîngele în cap și am strigat:
„Știi care-i problema ta, ? Că ai venit la noi crezînd că poți face afaceri ca-n Italia, în stil mafiot!”
A început să se bîlbîie de nu-și mai găsea vorbele:
„ No, no, non e vero, ex comunisti e uomini del securitate sunt mafiosi... Iliescu e il capo di tuti capi!”
I-am spus să oprească mașina, ajunsesem la Predeal și am coborît fără să-i mai spun nimic, atît de tare mă enervasem. Cînd a văzut că n-aveam de gînd să mă mai plimb în automobilul lui a întins-o de acolo, iar eu am luat-o pe jos spre gară. A doua zi, de cum m-am sculat, tîmpitul m-a sunat de cîteva ori dar i-am trîntit telefonul în nas, ce sens avea să mă-ntind la palavre cu un capitalist putred pînă-n măduva oaselor. La cîteva zile după asta, m-a sunat și Mitroi să mă dăscălească:
„Măi, Sorana, știi că eu te respect ca femeie și-ți respect și convingerile politice dar, ar trebui să fii mai diplomată cu bărbații, nu să-i repezi, așa, din prima!”
I-am dat dreptate, oricum era unul de-ai mei care se înhăitase cu corupții numai din interes, în sufletul lui era patriot și-mi împărtășea convingerile.
„Mai e ceva, a continuat el, nu se face ca o femeie dotată ca tine să-și piardă vremea vînzînd pizza și burgeri. M-am gîndit că ai fi potrivită pentru altfel de muncă...”
Se nimerea bine, fiindcă patronul pizzeriei tocmai mă dăduse afară și, practic, eram șomeră.
„Ce fel de muncă?” am întrebat simțind un licăr de speranță în vorbele lui.
„ Una de birou, dacă-ți convine...tu ai terminat liceul la seral, știi să bați la mașină, cum să ții un registru, să răspunzi frumos la telefon!”
Pe scurt, Mitroi avea un amic, unul Tănăsescu, primar din partea pesedeului în Mogoșoaia, care căuta o secretară de încredere.
Așa am ajuns secretară la primăria din Mogoșoaia, iar Mitroi a petrecut o seară fierbinte și plină de surprize cu mine, așa, cum zic englejii-n romanele lor romanțioase, de dragul vremurilor de-altădată.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  iote că pupăzel penetră ușa închisă în botu-i, carevasăzică are șperaclu virtual! ce să îți mai explic, afanisitule? că ești un jeg,un neica-nime, cu gura mare nicio vorbă în plus.numai unul care face presupuneri și azvîrle acuze porcăind în dreapta și în stînga, hrănindu-se cu minciuni, încondeiind scorneli fiindcă are creierul înțesat de intrigi, spionînd pe cei care îi face spioni, poate să verse atîtea bale otrăvite într-un loc unde, cică, vin niște amatori să-și posteze strădaniile.strădania ta, peio, este să sudui și să zbieri cît mai tare, doar te-o lua cineva în seamă și ți-o plăti efortul cu ceva colea peste pensia aia amărîtă de care te plîngeai cî o încasezi.minima onestitate te-ar obliga să-ți vezi de amărala bătrîneții nu să joci halaripu în piață, cu dosul dezgolit și creierele ramolit!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 14:22:30
         
 
  Şi nuţi face iluzii...
De citit bâzdâgania de mai sus cred că nu ţi-a citit-o decât amicul tău de paranghelii haştagiste, ghici care!..., ca să-şi răcorească pipoţica adusă în starea de excreţie excesivă.
Restul sunt intrări şi ieşiri pur polemice, majoritatea provocate de către mine, deci ai putea să-mi mulţumeşti pentru că te-am hrănit cu atare falsă accesare.



 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 14:12:43
         
 
  Îmi pasă, Zbiereşane, căci deoarece fiindcă întrucât şi pentru că asta înseamnă că ai ceva de-ascuns. Poate neşte părăluţe şioroşiste? Fapt care ar explica al tău prozelitism haştagist.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 14:07:40
         
 
  bade, ce-ți pasă ție din ce trăiesc eu? ești agent de fonciire, te plătește cineva să spionezi? or ți se făcu de chelfăneală, umbli ca scaiul atîrnat de coada oii, doar-doar te-o băga cineva în seamă ca să ai a te sfădi!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 14:05:01
         
 
  Voi vorbiţi, mă kioveşeilor, de stalinismul altora, când vouă vă curge pe nas şi pe urechi mai ceva ca magiunul?!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 13:58:31
         
 
  Gigeilor, parcticând ocolirea adevărului cu gargariseală de securei acoperiţi nu reuşiţi să ascundeţi nici ce-ngroapă pisica, darmite să escamotaţi adevărul întreg. Voi chiar credeţi că vă ia cineva în seamă flotările ocolitoare ale evidenţei?
Nu reşiţi decât să demonstraţi că sunteţi ceea ce vă tot spun eu că sunteţi: o clică de haştagei, cine ştie de către cine hrăniţi!
Apropo, Zbiereşane, pânzele alea, pe care le mânjeşti cu ulei ars şi vaselină consumată, după care le dai pisicilor să le lingă, ca să obţii căşcăleli suprarealiste, ca apoi să ieşi cu ele-n târg, chipurile, să le vinzi, pânzeturile alea, zic, sunt doar fente de jemeker sau chiar trăieşti din asta? Că, până una alta, nu vruseşi să ne spui din ce-ţi duci zilele.
De Şoricel, ce să zic? El, cu gargara avocăţească şi hârtii contrafăcute!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 13:56:41
         
 
  Pupăzeia, tu nu ești în stare să porți o discuție, ești incapabil să accepți că există și puncte de vedere diferite. Și, culmea, tocmai tu îi acuzi pe ceilalți de practici staliniste, alături de celălalt apucat, Kosta Vianu, care urla ca lovit de streche să mi se șteargă o postare în care publicasem o caracterizare făcută într-un ziar Monicăi Macovei, acuzându-mă de stalinism. O făcusem cu dedicatie specială pentru tine pentru că ne-ai înnebunit cu gargara asta de mare politruc. Tocmai prin asta se caracteriza stalinismul, prin impunerea doctrinei de partid cu forta. Orice punct de vedere diferit era imediat dezavuat si anihilat. Putin îți mai lipseste si o să ne vorbesti de arta decadentă, așa cum susții sus si tare că intelectualii și artiștii ar trebui să meargă la sapă, că fac umbră pământului. Bălăcăriciule!  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-17 12:15:48
         
 
  Peia, ți-o repet, nu mă mai mînjesc cu tine,atingerea ta,chiar virtuală mă umple de jeg. habar nu ai cine sunt, ce fac și ce convingeri am( nici nu trebuie să afli, metemeltisitule și afanisitule!) dar, atîta vreme cît o ții tura-vura, cu sudalme, spume la gură, huooo haștagiștii, n-avem ce discuta, ești realmente o babă pesedistă. presupuneri, bre peiuță, și lipsă de contact cu realitatea atîta ai dovedit vis-a-vis de mine.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 12:12:23
         
 
  Şoricel, logica e simplă: dacă ăştia, care erau daţi drept exemplu de elită porcurărească, au făcut ce-au făcut. Înseamnă, prin logică elementară, că ceilalţi sunt la fel de ticăloşi. A ieşit vreunul să denunţe măgăriile portocaliene? Să se simtă atins în probitate? O, nu, căci, nu-i aşa?, clanul îşi apără reputaţia cu orice preţ.
Apoi, îmi dai dreptate iacă: ai denunţat nu ştiu ce abuzuri procurăreşti, în zona Piteşti! Deci? Obiceiul e extins.

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 12:05:58
         
 
  Da, ştim: e pixelul albastru la mijloc!
Vai, vai, câtă disperare de a ascunde evidenţa!...
Şoricel, tu eşti un ridicol manipulant de hârtii. Nici măcar absolvent de electronică nu trebuie să fii, pentru a şti că o simplă analiză spectrală poate dovedi că o amprentă de voce e a celui care o posedă. Dar nici nu e nevoie, de-aia nici nu s-a făcut. Şi-un prost, dintr-o văgăună, auzindu-i pe-alde portocală cum pun la cale mârşăvii, s-ar prinde că aşa stau lucrurile. Ai văzut cu minţea Pena Corcodruţa, fără să-i clipească un muşchi de pe faţă, cum că Inspecţia judiciară i-a dat ei dreptate în povestea cu "decaparea"? Deci, a stărui în ridicola justificare a pixelului albastru, vă descalifică pe toţi, fără dept de apel.
Că vor mai fi fiind şi nătărăi care cred în teoria falsificărilor, ăstora li se poate da o replică a unei tipe de face book, vizavi de un securel de dejurnă, securel care susţinea aceeaşi teorie, în scandalul DNA:

Margareta Marculescu · Sorbonne Université - Faculté des lettres
Alexandru Alexa Tu nici când o prinzi pe nevastă-ta cu dânsa-ntr-insa nu crezi ca te inşeală, vrei să mai treci şi o sfoară printre cei doi adulterini ca să vezi dacă se opreşte undeva...:)))
Mai răsfirati, băieti, mai răsfirati!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 11:47:49
         
 
  Nu mă pricep să postez fotografii, dar am obținut hotărâre judecătorească prin care expresis verbis au fost denunțate abuzurile procurorului de caz. Abuzuri pe care eu le-am arătat cu subiect și predicat. Ceea ce nu înseamnă că toți procurorii (sau marea lor majoritate) fac acest lucru.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-17 11:36:53
         
 
  Puțintică răbdare să vedem dacă au fost sau nu falsificate. Anttena 3 și, în genere, televiziunile nu sunt surse credibile. O spun ca unul care știe cu ce se mănâncă, doar am fost invitat de atâtea ori, parte din invitații declinându-le. Dacă da (nu exclud această posibilitate), cine a făcut-o, trebuie să răspundă. Dacă nu, trebuie să răspundă cei care au orchestrat posibila vvendetă. Deocamdată este prematur să ne pronunțăm doar pe un show mediatic.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-17 11:33:04
         
 
  Zbiereşane, zi-mi şi mie, aşa scurt, fără perifraze haştagiste, cum e cu falsificatorii de probe de la Ploişeti, să trăieşti? Repet, ce crezi despre astam ca să mă lămuresc definitiv în ce ape te scalzi.
Şi lasă tu presupunerile alea dramaturgice, în legătură cu vizionările şi convingerile mele. Să luăm realitatea cea reală, iar nu cea suprareală, pe care-o mestecaţi voi cu osârdie, pentru a vă ascunde după Tom Degeţelu!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-17 09:46:52
         
 
  p.s. pe ceea ce crezi tu, cu tărie și nestrămutată mîndrie, bre, neică Peiuță io nu dau nicio cepuță...și aia degerată!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 00:08:13
         
 
  ce previzibil ești, neluțo!n-ai băgat încă cornu-n pernă? pesemne că vizionezi cu osîrdie antenele lui voi-cu-șparlescu așteptînd, frisonănd de nerăbdare să ți se aducă în față încă o dovadă palpabilă a ticăloșiei haștagsite, a spurcăciunilor kioveșismului, în direct, ca gogoașa înfuriată în oloiul rînced al militantismului social-democrat de sorginte deliormăneană!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-17 00:04:06
         
 
  Totuşi, cred că ar fi mai potrivit să-ţi intitulezi opurile, pe care le exibi p-acilea: "Sunt o rablă haştagistă"!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 23:32:30
         
 
  bre, neluță, privește-te un minuțel în oglindă, mumosule?da, tu, care ai aberat vreme de o săptămînă, zi de zi, oră de oră(cu mici pauze de compunere a unor poezici parodice ori anacronice, prăfoase și una buca sclifoseală de ehhhei, estet subțire)și ți-ai ridicat poalele-n cap arătînd europeicilor dosul tău flasc și încrețit de babă literculturnică, social-democrată și revoltată, matale vorbești de bolbotină și cinzeacă!păi, dacă judecăm cum cuvînți în scrisu-ți ăla hîrîit-scuipat-gîtuit, matae ești criță, beat mort, delirium tremens te paște, scabrosule!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 22:54:23
         
 
  Recheşane, te-ai dat la bolbotină, tataie!
La alambic... Ţi l-au făurit fraţii tăi de întunecime? Că prea se-nghesuie la gura ta vorbele fără cap şi coadă. Hules-baules! În traducere: de mâncat, mâncaşi nimic. De beut, cu cincinzeaca!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 22:43:51
         
 
  bolmojeala aia de sudalme zici tu că-i un pamflețel? cînd îți pocești limba scălîmbăindu-te în fel și chip, înjurînd și scuipîndu-ți acreala de ins citit, cultivat nene de-a lungul unei rodnice și trudnice vieți, vezi-doamne, care se scoboară la mintea îngustă a interlocutorilor săi, dospeala aia de ură face stropi,împroșcă auditoriul (virtual firește)și scoboară în mațele tale lasînd inegalabilul pamflet-polemic-belicos-auctorial-penian(honni soit...) ca o baligă călduță pe foaia bleu...ferice de tine, neluță,că îți dai în acest fel măsura „talantului” tău și ai, din plin, conștiința valorii tale rarisime!vivat peia maximus imprecator, maledicti te salutant!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 22:34:52
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Recheşane, eşti atât de alambicat, atât de hilar de injurios, când vrei să pari satiricos, că-mi stârneşti zâmbete de compasiune. Şi de ce te ataci aşa, căz doară de la o "precupeață cu fuste crețe" n-ai ce aşteptări să ai! Sau ai? Şi-atunci îţi "vânturi şi tu limba între omuşor şi maţe", într-o impresioanantă contorsiune literatoidă!... Ş
Şi cam da, găsesc să vorbesc despre pamflet şi satiră. Au sunt domenii rezervate doar geniului tău creator?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 21:24:24
         
 
  ce tupeu ai, nene! taman, tu, care îți vînturi 24 de ore din 24 limba între omușor și mațe, mai cu precădere spre părțile dorsale, umplînd de scuipați virtuali jumătate dintre postatori și înjurînd ca ultima precupeață cu fuste crețe, tu, cu porcăriile tale botezate „polemică” cînd „sudalmică” ar fi invenția lexicală potrivită, tocmai tu, te găsești să vorbești de pamflet și de satiră?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 21:11:00
         
 
  E teribil de plictisitor ceea ce înşiri.
Zău, ţi-o spun cu lacrămi în ochi!
Atât de plictisitor, că nici dacă a şti sigur că mă-njuri nu mai am răbdarea să citesc.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 21:08:14
         
 
  zău, mă Ioane?nu mai spune...că de răspuns n-am să-ți mai răspund pînă cînd nu are efect leacul ăla, propus de onorabilul apropritar!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 20:58:26
         
 
  Problema cu pamfletele, satirele, parodiile e că ori rămân, şi-atunci vor apărea inevitabile reacţii; ori, dacă se interzic, atunci_Recheşan, spre pildă, va trebui să schimbe titlul şi conţinutul preţiosului serial în: "sunt o babă decrepită"!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 19:43:13
         
 
  răspuns pt. comentariile care se referă strict la text:mulțumesc pt. observații, unele îmi sunt utile, pe cele cu „tezismul” mi-e greu să le înțeleg dar vă asigur că autorul are un plan și-și propune ca spre final să vă surprindă.sau măcar să încerce.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-16 19:30:20
         
 
  Domnule Ștefănescu,

1. 2-3 editori și cu mine formează o echipă editorială. Care există și acum. De acord cu completarea acesteia. Aveți vreo propunere? În paralel, poate mă ajutați să vedem cine mai este editor acum și nu se mai implică.

2. Da, accept publicitate. Pe lateral unde sunt marginile goale.

3. Da, voi rescrie și recompleta regulamentul. Aveam în cap. Mă gândeam ca editor să poată fi cineva care are minim 30 de texte literare publicate. Ce spuneți?

4. Pot și alții să scrie editorial. Chiar și acum. Numai să vrea. Și să facă literatură. Și altădată chiar scriau.

5. Am unde scrie texte politice. Aici am fost provocat și am reacționat. Dar cum diferențiem pamfletele politice, satirele, parodiile, care sunt literatură, adevărată de simpla politică? Și la care nu avem de ce renunța!

6. După cum vedeți sunt deschis și constructiv. Au fost vremuri când nici nu mă ocupam de partea administrativă. Încredințasem toate parolele. Însă era cât pe-aci să rămân fără site. Din păcate, sunt obligat să coordonez activitatea administrativă și editorială. Pentru a păstra direcția democratică a Europeii. Pe mine nu mă deranjează deloc faptul că sunt ori că ar fi două sau mai multe tabere. Găsesc că este chiar foarte bine. Nu mă deranjează deloc opiniile critice la adresa ideilor sau textelor mele. Am dreptul și capacitatea de a replica. Pe mine mă deranjează limbajul vulgar și atacul la persoană. Dacă găsim o soluție de a respecta aceste minime cerințe, care, de fapt, sunt cerințe de bun simț, situația se poate normaliza.

7. La care din puncte vă implicați? Dumneavoastră și alți membri ai site-ului. Aștept răspuns pe vicobnoru@yahoo.fr.

Parazităm subsolul domnului Recheșan. Așa că voi reposta acest comentari și ca topic nou.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 14:35:32
         
 
  domnule Cristescu, singura soluţie pentru ieşirea europeii din criză (dvs îi ziceţi latenţă) este reforma.
iată, după părerea mea, câţiva paşi obligatorii:
- să renunţaţi la formula "echipa editorială" recunoscând că sunteţi singurul care taie şi spânzură dpdv administrativ pe-aici şi să cooptaţi 2-3 editori neutri, fie din rândul noilor veniţi, fie din rândul celor care postează pe alte site-uri literare, şi doresc, eventual, să se implice.
- să acceptaţi publicitate pe site
- să rescrieţi regulamentul, iar dacă vi se pare ok, măcar să-i puneţi diacritice, absenţa lor face o impresie foarte proastă.
- să renunţaţi la editorial, sau să-i daţi refresh măcar o dată la trei luni.
- să opriţi politica pe site.
orice alt moment zero, tranziţie, sau cum vreţi să-i spuneţi, e o utopie.

sigur,dacă vi se pare o soluţie bună, dacă vi se pare că eu sunt capul răutăţilor, eu pot să mă retrag până la 1 martie, ba chiar şi după.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 13:45:06
         
 
  Iar macacul - desigur, o altă alegorie - mănâncă ce nu-i place! Uşor de ghicit ce, prin deducţie logică elementară!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 13:40:54
         
 
  aceasta fiind,desigur,o alegorie.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 13:25:12
         
 
  "Aici este greșeala. Nu trebuie, nu să vă lăsați bălăcărit, ci să nu fiți bălăcărit!"

domnule Cristescu, sfatul dvs pare la fel de util ca anunţurile de la zoo. că i se dau banane sau nu, că i se fac poze sau nu, babuinul îşi vede mai departe de-ale lui.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 13:24:44
         
 
  ”dacă mă las la nesfârşit bălăcărit.”

Aici este greșeala. Nu trebuie, nu să vă lăsați bălăcărit, ci să nu fiți bălăcărit!

Problema este următoarea: dacă nu provocați, nu incitați și nu atacți iar dumneavoastră sunteți bălăcărit, Europeea vă protejează cum îi protejează pe toți membrii săi. Dar dacă orovocați, ori replicați la feș și escaladați sunt în imposibilitate de a vă apăra. Pentru că trebuie să vă apăr pe toți. Și nu mai știu cine a declanșat primul. Și sunt acumulări istorice.

De aceea am propus acest moment tranzitoriu. Să văd ce probleme mai apar, cum evoluează lucrurile.

Oricum, după 1 martie lucrurile se vor schimba. În bine.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 12:52:32
         
 
  Recheşane,
Eu nu cred că eşti o babă pesedistă, ci un amărât (termen validat eco) de haştagist de doi sfanţi luleua!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 12:05:45
         
 
  ... tinichele de coadă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 12:03:29
         
 
  S-o fi întrebat el dacă distinsa Veronica o fi încântată că-i colportează numele pe aici, potrivit obieciului său de delator? Sau e-ncredinţat că e pe post de june-prim, cu slipul în poziţie etern erectă, şi damele-i iartă orice ieşire? A mai invocat el pe cineva, ca un ticălos abject, care avea şi aia oarece probleme hormonale, şi a făcut un hai de numa-numa. Cu toate că n-o băgase nimeni în seamă. Poate d-aia! Dar a intervenit cavalerul prea-distinsei figuri să-i pledeze cauza.
Un papagal de prăvălie cu tinichele!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 12:02:09
         
 
  Deci poate fi închipuită şulfăneală mai mare?! El mă face nebun, obsedat, mai îmi caută şi prin slip, să-mi numere ouăle şi capacitatea lor de reproducţie, şi, după aia, urlă că-l agresez. Oare e nevoie mai mult de-un dram de minte să realizezi că insul e mâncat de oftică?

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 11:56:19
         
 
  nu se va schimba nimic, domnule Cristescu, dacă mă las la nesfârşit bălăcărit. omul e obsedat. cei din categoria lui au o energie inepuizabilă. chiar în lipsa oricărui interlocutor, după cum aţi observat, se aprind singuri. ca motorina.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 11:48:14
         
 
  Ia să dăm noi exemple de limbaj civilizat. Și să vedem cine rămâne singur cu limbaj necivilizat?  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 11:28:58
         
 
  Ecoul pădurii știu. Despre celălat user nu.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 11:27:27
         
 
  ”Ați observat că nicio femeie nu mai postează aici?”

Nu. Nu am observat. Și pot să vă dau exemple. Dar da, aveți dreptate. Sunt mostre de limbaj care pot face femeile să devină circumspecte.

Însă, domnule coleg, de unde acest orgoliu de a avea ultimul cuvânt în raport cu domnul IP? Comentariul de mai jos credeți că este aducător de pace și liniște și dezbateri de idei?

V-am spus de nenumărate ori că spațiul public irascibilizează. Și, v-am mai spus, resorturile lăuntrice ale agresivității sunt cunoscute de către cei care s-au preocupat de domeniu. Și devoalează mult din personalitate celor care o fac. Aspecte nu prea măgulitoare.

Ia începeți dumneavoastră să nu mai replicați provocator, incitator, o dată, de nou, de nouăzeci și nouă de ori. O să vedeți că lucrurile se vor schimba. Pe vremuri circula, evident în scop educativ, o poveste cu două capre care voiau să treacă o punte îngustă venind, fiecare din sens opus. Ce credeți că s-a întâmplat?

PS. De ce ”două Românii Mari” Și nu ”două Dilema Veche” Euristic vorbind!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 11:26:31
         
 
  p.s. lucia eniu și ecoul pădurii sunt bărbați.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 11:13:38
         
 
  Vedeți o doamnă gen Veronica Pavel capabilă să suporte elucubrațiile lui Peia? Chiar dacă nu îi sunt adresate. Odată cu involuția funcției testiculare, se pare că prestația distinsului coleg se îndreaptă spre delir.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 11:12:10
         
 
  "Păi, domnule coleg, aceasta este esența. Să fi încercat Vadim să publice în Dilema ori Liiceanu în România Mare! Era imaginabil?"

firește, aveți dreptate, se cuvine completat. europeea se îndreaptă spre DOUĂ Românii Mari, la fel de inflexibile, la fel de ireconciliabile, care huiduie una spre alta. Se postează în același format, dar fiecare are publicul lui. Puntea formală, într-adevăr, o realizați dvs, cât o să mai puteți, având în vedere pierderile de efectiv.

Ați observat că nicio femeie nu mai postează aici?
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 11:08:28
         
 
  ”aș observa că și europeea, ca sumă algebrică de scrieri (inițial literare, apoi, de tot soiul), după recuperarea distinsului nostru coleg I.P. (al cărui nume, din motive ușor de înțeles, se cuvine trecut sub tăcere) se îndreaptă din ce în ce mai clar spre genul reprezentat înainte de 89 de revista Săptămâna și continuat apoi cu strălucire de România Mare” Radu Ștefănescu.

Să admitem că percepția dumneavoastră ar fi corectă. Spun, să admitem.

Din câte realizați dumneavoastră, ideologic vorbind, suntem noi de aceeași parte? Răspunsul este clar, NU! Așa-i? Cu excepția limbajului și atacului la persoană, aveți dumneavoastră și comilitonii domniei voastre vreo restricție în a vă exprima liber ideile? Sincer, aveți? Păi, domnule coleg, aceasta este esența. Să fi încercat Vadim să publice în Dilema ori Liiceanu în România Mare! Era imaginabil?

Prin urmare, domnule coleg, vă înșelați profund. Și faceți deservicii Europeii.

Cât privește ”naționalismul” de care subtil mă acuzați, da mi-l asum în limita unui naționalism luminat, postmodern similar până la identitate cu ”naționalismul” poate celei mai avansate democrații: cea americană. Care are ca slogan America first. Am elaborat și o doctrină în acest sens pe care, dacă doriți, o voi posta aici. Eu visez la un fel de orchestră planetară în care toate națiunile să coopereze asemenea instrumentelor muzicale. Fiecare păstrându-și forma, specificitatea și timbrul.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 10:39:46
         
 
  Mi se pare mie sau acum dai cu rahat în ecran?
De calamante ai nevoie tu, deplasatule!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 10:06:16
         
 
  domnule Cristescu, maestrul a intrat cu 200km/oră în turnantă, poate ar fi bine să-i administrați un calmant.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 10:03:22
         
 
  Lasă pe altul să vorbească, gigione, fie şi aşa radical, cum încerci tu să fii, că, până acum, nu ai zvârlit din clonţ decât colportări cu început, cuprins şi final la fel de ideologice. Înţeleg să fii şulfă, dar chiar aşa, pe faţă! Ne jigneşti inteligenţa, şulfănescule!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 10:01:18
         
 
  Desigur, exageram, domnule Cristescu, încercând să îngroș cumva caracterul schematic, cel puțin la nivel de mijloace, al unor scrieri cu final ideologic previzibil. Derapând (mai mult sau mai puțin) pe aceeași linie, aș observa că și europeea, ca sumă algebrică de scrieri (inițial literare, apoi, de tot soiul), după recuperarea distinsului nostru coleg I.P. (al cărui nume, din motive ușor de înțeles, se cuvine trecut sub tăcere) se îndreaptă din ce în ce mai clar spre genul reprezentat înainte de 89 de revista Săptămâna și continuat apoi cu strălucire de România Mare, în cele două curente majore ale ei, despărțite de falia ireconciliabilului, probabil, ambele teziste. Falie deasupra căreia, sfâșiată de contradicții ideologice, ființa dvs paternal/tutelară încearcă să se constituie punte, cu un crac pe malul european, cel de care o leagă frontispiciul doctrinal, cu altul pe cel naționalist, cel care-i face din ce în ce mai seducător cu ochiul.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-16 09:51:52
         
 
  "da, mă, dar diferența este că werner cumpără o casă pe care nu avea dreptu să o cumpere"

...taman cu fals în acte publice, Recheşeane, asta ai uitat să spui! Deh, ai noştri infractori nu esteră penali!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-16 09:21:07
         
 
  Tezismul, domnule coleg, presupune o idee preconcepută pentru care se caută o demonstrație. Adică se emite, se preia sau se impune o teză. Care apoi trebuie justificată. Propaganda operează cu așa ceva și folosește mult analogia.

Literatura pornește de la evenimente, împrejurări, personaje fapte și se construiește potrivit talentului scriitorului. Sigur, cel puțin intuitiv, și scriitorul are un plan, o tematică, o idee. Care, de cele mai multe ori este dezvoltată, poate deveni arborescentă, poate naște alte și alte idei. În acest fel literatura se autodezvoltă și iese din sfera prejudecăților. În final, ca o concluzie, se poate ajunge la una sau mai multe teme care, cum am spus, rezultă din textul coagulat. Text care, mai apoi, intertextualizează cu alte texte, cu universul lectorului, cu universul contemporaneității lectoriale, etc.

Un text cu teză este ușor decriptabil. Și lectorul, de regulă, este descurajat, plictisit ori chiar contrariat. Și, în cele mai multe cazuri, abandonează textul ori este nemulțumit.

Exemple de texte tezist-propagandistice: Desfășurare, Mitrea Cocor și multe altele. Realism socialist și propagandă. Da, cu talent, unele pot deveni valoroase.

Am făcut considerațiile din comentariul anterior cu toată buna credință și cu toată sinceritatea. Încă din titlu se emite teza și apoi se face totul pentru a o ”demonstra” Însă, cum am subliniat, textul are părți bune, observație penetrantă, descrieri interesante și comportamente situaționale demne de o soartă mai bună. Adică să nu sfârșească într-un amorf text propagandistic.

De aceea, insertarea fragmentată a textului, într-un alt text, care să conțină alte personaje și care să refere textul de față, ar putea salva acest text și l-ar propulsa în spațiul literaturii.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-16 03:38:31
         
 
  am şi eu una tezistă,nu văd nimic rău în tezism, totul e tezism. aş pune-o, dacă aş fi sigur că nu iese scandal.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-15 23:15:35
         
 
  Am citit și prima parte am citit-o și pe aceasta.

Stilul este cursiv, observațiile sunt corecte story-ul este unul valid. Unde suferă textul? La procesverbalism. Pentru că acțiunea este liniară și se desfășoară într-un realism capitalist-comunist tezist de tip propagandistic. Ca într-un proces verbal. Textul poate fi valorificat dacă este inclus într-un metatext, în care această povestire să fie fragmentată și intercalată cu alte planuri textuale. Sau cel puțin cu încă unul. Astfel caracterul tezist poate fi obnubilat iar textul poate fi pus în valoare.

Conține un cuvânt neecoliterar care trebuie scos și de două ori un verb inexistent: ”vroia”
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-15 22:53:34
         
 
  da, mă, dar diferența este că werner cumpără o casă pe care nu avea dreptu să o cumpere și a pierdut-o în instanță, pe cînd ginerele lui Angelo Miculescu a cumpărat gospodăria de partid p.c.r.(acareturi frate, moșie, nu glumă) de la Cornu pe care o deține și în prezent!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-15 22:16:20
         
 
  Şi mai bagă o casă la Werrrnerrr!
Aia cu chiria la Banca lu peşte, însuşită cu acte false! Că ălea, din meditaţii, s-au multiplicat prin sciziparitate!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-15 20:13:33
         
 
  document! bagă mare-n continuare,vile şi maşini bengoase,şi năstase patru case...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-15 20:07:10
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23959
Comentarii: 120088
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE