PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SIKTIREALA Text postat de Gheorghe Rechesan ~ SIKTIREALA ~ Motto: Cât despre eroul nostru, pentru ultima oară cătând prin tubul de comunicație, mai privi o dată Kosmosul cu ironie și indulgență. Suindu-se apoi pentru totdeauna în căruciorul cu manivelă, luă direcția spre capătul misterios al canalului și, mișcând manivela cu o stăruință crescândă, aleargă și astăzi, nebun, micșorându-și mereu volumul, cu scopul de a putea odată pătrunde și dispărea în infinitul mic. (Urmuz – Pâlnia și Stamate) Iov Paipură este un individ foarte volatil, pe cale de dispariție, care proliferează numai în mediile intelectuale. Privit din lateral, el seamănă izbitor cu o mașină de dărăcit lîna. Occiputul lui este îngust ca un triunghi scalen plasat excentric, iar dacă tragi o linie dreaptă de la extremitatea encefalică pînă la intersecția picioarelor, ea va fi egală, suisgeneris, cu ipotenuza acelei figuri geometrice. Prin originea sa de om al bălților ( trc. = „adam bataklik”) el este din punct de vedere metabolic un lotofag, asemenea celor descriși în Odissea lui Homer, preferînd inflorescențele de papură, rizomii de nufăr și miezul tulpinilor de trestie. Adaptîndu-se la viața citadină, Paipură a devenit fără vrere, bibliofag și-și asigură nutrienții prin digerarea foilor de hîrtie. În acest scop și-a achiziționat un chioșc de ziare și o bibliotecă bine garnisită, cu hîrtie velină care conține nici mai mult nici mai puțin de 547. 823 de volume, unele dintre ele la a doua lectură. De aici i se trage probabil și preferința în conversație pentru fraze lungi, răcnite printr-un coșarcă lungă de cinci stînjeni, confecționată din răchită. Din punct de vedere afectiv, Paipură se înscrie în categoria furibunzilor care-și sublimează sentimentele printr-o retortă umplută cu spirt medicinal. Firește, atunci cînd alcoolul sanitar lipsește de pe piață, el folosește rachiu dublu distilat din corcodușe, pe care le cultivă sistematic în ungherul estic al camerei sale de dormit. Încă din copilărie, obișnuia să se tîrască de-a bușilea printr-un alambic, nădăjduind că în acest fel va reuși să vorbească fluent și coerent devenind un retor de seamă al comunității. Dacă privim obiectiv gena acestui individ de seamă al societății noastre vom constata, fără prea multe explicații, că strămoșii săi au fost abuzați de către alogenii migratori, veniți din stepele Asiei centrale, una din stră-stră-stră-mătușile sale fiind violată de o duzină de turci care călăreau în devălmășie un zepelin de dimensiuni medii, confecționat din atlas albastru (erau, fără nicio îndoială, niște kök türk „turci albaștri„) Faptul a fost consemnat pe o tăbliță de lut, inscripționată cu caractere cuneiforme găsită lîngă localitatea Gogoșești, comuna Malu, iar traducerea ei sună aproximativ așa: „ Turukku din Tiguranim și din Hirbazinim în țara Papur au venit și în numele lui Nippur, Enlil și Ishtar au împărțit trupul unei femei care viețuia în baltă”. În ultima vreme însă, Paipură a început să converseze spasmodic. Una din explicații ar fi o intoxicație cu cerneala tipografică pe care a acumulat-o hrănindu-se exclusiv cu broșuri și afișe electorale. Alta, ar fi hiperextensia limbii provocată de o congestie cerebrală acută. A treia greaua și sîcîitoarea traumă suferită de străbuna sa. În cele din urmă, a început să se exprime aproape glosofobiastic. De exemplu, dacă unul dintre vecinii săi îl salută cordial cu : „Bună dimineața, domn Iov, cum o mai duci cu sănătatea?” Paipură hîțînă din cap și mormăie: „Hai siktir!” O vecină sosită de la piață i se plînge:„Ai auzit că se scumpiră iarăși ouăle?” Iov îi replică îmbufnat:„hai siktir!” La fel se întîmplă cînd cititorul contorului său de gaz îi comunică: „Nea Ioave, în luna ce-a trecut ați consumat treizeci și doi virgulă opt metri cubi de metan!” fiindcă el exclamă:„Hai siktir!” Trec pe stradă doi elevi din clasele gimnaziale lovind în răstimpuri un balon din cauciuc colorat. Paipură zbiară:„ Hai siktir, mucoșilor!” Cîntă un cocoș sub ferestrele lui. „ hai siktir!” Latră un cîine.„ hai siktir!” Televiziunea națională anunță că peste cinci ani un echipaj uman va ateriza pe planeta Marte. Omul nostru se înroșește de furie și zbiară spre ecran:„ Hai siktir, haștagiștilor!” ( spre lămurire:Iov Paipură aplică termenul „haștagist” celor care scriu proteste cu cuneiforme pe zidurile palatului de justiție din Giurgiu) Se pare că, în urma violului, strămătușa sa a învățat un singur cuvînt în antica limbă turukku, iar acel cuvînt, printr-o misterioasă și inexplicabilă transmutație biogenetică, a poposit în circumvoluțiile creierului stră-stră-stră-nepotului său. Un medic o.r.l. i-a recomandat să țină o dietă cu ridichi de lună, lapte de capră și sare amară. Un gastroenterolog, din contră, i-a recomandat să consume cu precădere oțet de mere, primulacee fierte și ouă de pitpalac condimentate cu piatră vînătă. Părerea unanimă este că limbajul lui devine pe măsură ce trec zilele tot mai ininteligibil și sonor pînă cînd va deveni, în scurt timp, onomatopeic. Atunci, o duzină de turci albaștri, travestiți în asistente medicale cu emblema # pe halate, vor coborî ușurel din înalturi, cu un zepelin confecționat din atlas albastru și-l vor captura. La judecata Marelui Turc care se ține trimestrial în tr-o gheenă de gunoi din Bragadiru, el ar putea primi o sentință definitivă fără drept de apeluri morse, conformă cu ultimele modificări ale codului de bune maniere și limbaj social și ar putea fi pedepsit cu treizeci de decenii dedetenție într-o colonie penitenciară de agar-agar. În stare de preparat microscopic, eroul nostru ar ajunge sub lentila microscopului și i s-ar recolta circa trei sferturi din germenii sictiriți. Restul ar fi folosiți preventiv sub forma unui vaccin antirabic. Totuși, este un imens noroc pentru noi faptul că numitul Iov Paipură nu are descendenți în linie directă și o filiație tributară dreptului de primus nocere fiindcă, în caz contrar, hiba lui linguală ar fi putut cuprinde județele Romanați,Vlașca, Giurgiu și tot Teleormanu, iar de la Calafat la Călărași s-ar fi auzit peste tot numai această expresie: „hai siktir!” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ntz, ntz, ntz, iar tu compuneai pamflete anticomuniste! Rău mai miroase când faceţi pe voi, în budigăi, haştagiştilor!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-11 08:16:54               p.s. neică, pe Urmuz l-am citit demult, pe vremea cînd tu scriai versuri patriotice la Cîntarea României!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-11 00:23:10 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               măi, Neluță,mi-e să nu-ți plesnească vreo vînă sub țeastă, să te am, naibii pe conștiință, siktiritule!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-11 00:22:05               ... că ajungi la canalul din padoc, ca să fie versul complet!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-10 23:12:01               Auzi, mă Ştoarfănescule, măcar aşa, de ochii lumii, şi nu m-aş puca să-l înstelez pe nebunul, diliul, ţăcănitul de Zbiereşan (sunt termenii tăi de o(r)dinioară, relativ la individ, reproduşi cu aporximaţie). Nu de alta, da'-l descalific complet, că arăţi, ca prostu, că, de fapt, o faci ca să-ţi sari pipoţica. Eu zic să iei nişte bicarbonat, să nu-ţi plesnească, dracului, canalul coledoc, că ajungi la canal!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-10 23:10:46               Bine că vă pomenii de Urmuz. Să mai puneţi şi voi mâna pe carte, zbiereşanilor şi coţofanilor! Data viitoare vă servesc un Plotin, pe platou cu Capra!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-10 22:40:33               Respectiv, coţofanilor!...   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-10 22:39:09               Că ăia prin judeţul Timişoara şi Argeş, Zbiereşane, au o grămadă de descendenţi, care mai de care mai suferinzi de "hibe linguale", ceea ce, în termeni direcţi, populari, se spune că au limba-ncurcăţea, adică e tot mai hămăitoare! Prin urmare, nicio cură cu urzici, mătrăgună şi chestia ţigăncii nu-i mai poate vindeca, ci doar o intervenţie chirurgicală hotărâtă prin care să se efectueze operaţia de desprindere a limbii zbiereşanilor de organul terminal, gastro-enteric, al căţelei aflată în călduri!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-10 22:37:59	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE