PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SPURCAREA LAVREI Text postat de Gheorghe Rechesan SPURCAREA LAVREI Şi iaca, cum-necum, pe nepusă masă, preasmeritul stareţ al lavrei noaste, părintele dascăl Emanoil, îşi călcă pre mîndria sa firească şi dăscălească şi dăşchise larg uşa mitocului, pohtindu-l înlăuntru pă fiul său rătăcitor, Ioanichie Paie, stirpe de cîrcotitor şi mare truditor în glia slovelor. Nici pomeneală să-şi amintească dumnealui, stareţul, de pricini trecute cînd îl izgonise de la sînul domniei-sale pe cel rătăcit întru credinţă, îl primi părinteşte, c-aşa-i pilduitor şi potrivit pentru o faţă bisericească. Să taie viţălul ăl gras şi să facă praznic mare întru bucuria celui rătăcit şi întors nu putea, căci i se sleiseră dă tăt băierile pungii şi-n cămară nu se găsea demîncare or de udătură nici cît să chiorăşti un şoarec, aşa că-l cinsti cum putu, cu apă chioară şi vorbe dulci. Apăi, ăilalţi fîrtaţi din lavră se veseliră şi dînşii că-l văzură pe Ioanichie, de tremura carnea pă iei de bucurie, că ştiau preabine ce apucături pîrdalnice avea. N-apucă ăl întors să păşească bine în sacristie că-l şi apucă mîncărimea de limbă, fiind nevorbit de multă vreme iară pe-acolo, pe unde îmblase, printre streini, nimenea nu-l băgase în seamă. Întru-nceput, pîrdalnicul găsi de cuviinţă să ia la refec pă cine găsea în cale, fără osebire, căci avea el socotelile sale şi mulţi i se încontraseră în trecut. Dapoi, pricini de sfadă avea din belşug Ioanichie, fiindcă dînsul se închina pe faţă la un ghiavol cu musteaţă şi-apucături de tîlhar, de vreme ce înşfăcase cu anasîna tătă puterea divanului mare şi chiverniseala hazanalei cocoţîndu-se în capul ţării. Tare paraponisit era şi-avea el o socoteală mai veche cu fîrtaţii slovitori zicînd că-s vînduţi Satanei, se închină lui Maimon şi-s năimiţi de un jidov socotitor de arginţi să năruie snaga neamului, căci, vezi bine, numai el ştia ce-i drept, frumos şi curat şi-n voia Domnului netulburat. Pe-ăilalţi, mai tinerei, îi socotea neşte bicisnici, vai de capul lor, care nu ştiu îngăima un ghiers, îndemnîndu-i ca pe oi să pupe poala Întîistătătorului şi să-i mînce din palmă ca vrăbiile, sta-i-ar numele de ruşine în hăul iadului! Sclifoseala a mai de seamă a lui Paie era să deie-n bobi şi să se ia la trîntă cu nemurirea, că vezi Doamne! unul mai iscusit ca el nici că se afla pe lume. Curgeau scornelile şi spurcăciunile la gura sa mai abitir ca gîrla Teleajenului primăvara, cînd se topeşte neaua în munţi, că-i ardeau gîţii de-atîta înţelepţire. Şi uite-aşa nimeni şi nimic nu-i intra în voie şi cum era mare meşter la vorbe, întorcea minciuna-n adevăr şi negrul îl văruia în alb, mai abitir decît zlătarii care vînd arama drept aur curat. Şi-apoi, dă-i, neică, cu sudalmele şi cu afuriseniile de tremurau icoanele sfinţilor pe păreţi şi se umplu naosul dă fum puturos, de credeai c-a trecut pe-acolo Ucigă-l toaca, nu popa cu cădelniţa şi busuiocul. Iară stareţul nimic nu zicea, nici pîs, căci, vezi bine, avea şi sfinţia sa socotelile dumnealui, avînd mare trebuinţă de un ipochimen ca Paie, să-i ţină patrafirul şi busuiocul şi să-i îngîne isonul cînd colinda-va pe la acareturile ăle mari ale aleşilor naţiei.Pasămite îi bine să te faci frate cu dracu pînă treci puntea, însă sfinţia-sa îi cam rotungior la trup şi înaintat în vrîstă, aşa că tare mi-e teamă să n-alunece şi să pice bîldîbîc în gîrlă, spre ruşinea noastră, a tuturor. Toate ca toate, dară limbariţa afanisitului dezlegă şi-alte limbi şi se stîrni în lavră o sfadă mare, mai ceva ca la năruirea temeliilor Babilonului cînd se-amestecară graiurile de nu se mai înţelegea neam cu neam şi ins cu ins. Numai Ăl de sus, care le vede şi le pricepe pe toate, mai poate desluşi aşa pricină, dară io socot c-ar trebui să facem ceva cu pîrdalnicul de Ioanichie, pînă nu văpseşte păreţii mitocului în farbă roşie şi-atîrnă la poartă un felinar roşu, ca-n lăcaşurile unde se-adună curvele şi destrăbălaţii. Să-i cetească la creştet stareţul Emanoil din molitvele sîntului Vasilie spre alungarea diavolilor care-l muncesc? Aş, da de unde! s-ar aprinde bucoavna a sfîntă şi-ar arde ca o feştilă, în vreme ce îndrăcitul ar stupi netulburat şi nesmintit în răutatea lui. Să-l afumăm cu tămîie şi să-l stropim cu aghiasmă îi de prisos, ar fugi şi s-ar întoarce mai afanisit decît este. Pricină de canon şi smerenie de i s-ar da ne-ar rîde în nas, pas de spune-i îndrăcitului c-are coadă şi coarne şi-i pute gura a pucioasă. Şi-apoi cine să-l facă de ruşine cînd toţi se feresc din calea sa ca de-un cîne turbat!? Cu smoală de l-am unge şi-n fulgi de l-am tăvăli, înfăţoşîndu-l poporenilor suit pe-o prăjină ca pe o arătare a lui Scaraoţchi, nici că i-ar păsa, mai tare s-ar fuduli că-i ţanţoş şi tare-n vîrtute, de vreme ce apără legiuirea cea de drept şi strîmbă-n adîncul firii. Nici că se putea prilej mai potrivit de întărire a smereniei lavrei şi a iscusinţei în slovenie decît zbieretele în amvon a pîrdalnicului de tîrnuisitor, fie-i numele de rîs şi faima de batjocură! Se zice cum că gura păcătosului adevăr grăieşte, dară lui Ioanichie Paie ot Deliorman atîtea păcate îi chinuie trupul, că nici de i-ar da Cel mare şi sfînt putirinţa şi glagoria sfîntului Ioan Gură-de-Aur, în veci n-ar isprăvi de vorovit.Dă-i, Doamne, înţelepciune la cap şi înfrînare la limbă, că de-acolo i se trag tăte relele! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Chestii vechi, mucegăite,Adrian;suflai colbul de pe hronic şi văzui că nu l-am "nemurit" pe fîrtatul Ion ot Păiuş.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-07 12:12:24 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Gheorghe, bravo! Bun gasit! Vot, ca stele doar de la horoscop.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2018-02-07 11:51:30               Depășind idiosincrasiile reciproce, nu putem să nu constatăm, structurarea inteligentă a pamfletului, precum și cursivitatea și frumusețea limbajului. Că ne vizează sau nu, autorul păstrează convențiile. Da, în astfel de creații, exagerarea, tușa îngroșată, satira virulentă și chiar limbajul mai contondent, permise într-un astfel de op, nu depășesc limitele rezonabil și literar acceptate. Adică, autorul nu depășește lina de separație dintre împunsătura, fie și veninoasă și domeniul insultei și calomniei. Personal, gust astfel de texte și, mai mult, le consider utile și chiar cred în potențialul lor corectiv. Evident, dacă ești obligat să te razi, utilizând o oglindă strâmbă, cu ceva efort, o poți face fără să te rănești. Și, cu un zâmbet, detașat, să te bucuri când te privești, după aceea, în oglinda bună! Un astfel de text se citește cu simțul umorului, toleranță și detașare. Pentru că, ieșind în spațiul public, îți asumi ab initio, posibilitatea unor astfel de exagerări. Cum se răspunde unor asemenea texte? În niciun caz ofuscat, vindicativ și personal. Adică utilizând argumentum ad hominem. Un bun răspuns la un asemena text poate fi acela de a trece suveran peste text ori să dai replici cât se poate de spumoase și sau spirituale. Dar cel mai bun răspuns ar putea fi o creație. O altă creație de contracarare. Poate fi tot pamflet, satiră, parodie, basm, etc. În care, pe o temă originală, să biciui moravurile ori trăsăturile care consideri că sunt greșite la adversar. Desigur și polemica poate fi o reacție bună. Dacă este inteligentă și civilizată. Cel mai nefericit mod de a reacționa este cearta cu autorul. Și, mai ales, calomnierea sau insultarea lui. Acuma, eu am înțeles mesajul textului. Sper să înțeleagă și autorul că, printr-un act ratat, și-a intitulat pamfletul denunțiativ, așa cum l-a intitulat. Adică, pur și simplu s-a denunțat. Spurcarea lavrei s-a făcut prin chiar voroavele grele și în mare parte neadevărate pe care le-a scris cu pana la flacăra pâlpâindă a feștilei. Probabil duhoarea gazului să-i fi dat stările care i-au produs asemene vedenii. Iată de ce, frații din lavră, ca să o scape de șiroiul de voroave samavolnice și necurate au mers la stareț și l-au rugat ca, degrabă să afurisească duhurile cele rele și să dea tămâie prin cele unghere unde s-au plăsmuit scornelile grămăticești. Scorneli scrise cu mare pizmă și mult venin. Care doar zâzanie și schismă au a aduce în Sfântul Lăcaș. Mai abitir, călugărul Paisie aduse vorba ca muasai, starețul să citească Moliftele Sfântului Vasile. Dreptu pentru carele aduse bucoavna și o puse în fața starețului. Deschisă la rugăciunea nr. 2. Cu vocea lui sfătoasă, groasă și puternică sfinția sa începu: ”Domnului să ne rugăm. Blestemu-te pe tine, începătorul răutăților și al hulei, căpetenia împotrivirii și urzitorul vicleniei. Blestemu-te pe tine cel aruncat din lumina cea de sus și surpat pentru mândrie în întunericul adâncului. Blestemu-te pe tine și pe toatî puterea cea căzută ce a urmat voinței tale. Blestemu-te pe tine duh necurat, cu Dumnezeu Savaot și cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai cu Eloi, Dumnezeul cel Atotputernic; ieși și te depărtează dela robul lui Dumnezeu (N). Blestemu-te pe tine cu Dumnezeu, carele prin cuvânt toate le-a zidit; ...” Și multă vreme glasul părintelui răsună în minunea de lavră. Așa că, a doua zi, robii din lavră erau toți cu fețele vesele și încrezătoare. Și toți își spuneau, cu mare vlavie, că spurcăciunea din lavră fusese alungată.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-06 15:32:11               Băi, voi n-aveţi treabă pe la căşili voastre? Eu am. Uite, vine profesoru şi mă prinde cu lecţia neînvăţată. Mă angajai în oarece discuţii rafiné cu 'mnealui şi n-aş vrea să mă prinză cu, pardon, bermudele-n vine! Acuş tre, la dracu, să răsfoiesc doo cărţi, cică despre Plotin şi cică alta, a lui Capra Fritjof, despre teoria nimicului, iar eu stau de taină cu voi. Ziceam ca, dacă am timp să citesc şi "motanul arpagic", să ajung, şi eu, la înălţimea spaienţială a şoricelului, da' dacă mă ţineţi de vorbă, rămân, dracului, repetent la metafizică. Hai pa!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 14:57:01               Iar baţi câmpii inventând, Recheşane! Obicei haştagist! Arată-mi locul, reprodu-mi fraza în care fac ce spui tu. Fane, să-mi mângâi tu năsturaşu!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 14:48:10               Ionele, eşti deşcă bătrînă, ar trebui să ştii cam cum devine cazu cu milităria şi fecioria...barem aia poetică de sorginte frăţînesc-nobelească.La matale, funcţia doboară gradu şi slăbeşte organu, deh!cine mult vorbeşte, dinaintea nurilor se sleieşte şi se fleoşcăieşte.dacă te limitezi să trîmbiţezi cît de abraş dai iama prin feciorie o trînteşti invariabil în stenahorie şi-ar fi păcat la etatea matale!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 14:42:29               lasă, bre, că o să vie cruduţa și-o să-ţi taie năsturașu, mai e un pic.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-06 14:40:36               O şioroşcioacă, precizez, ca să nu se interpreteze!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 14:31:23               He, he, cum se adună ei la un loc, mă, mânca-i-ar mama de băbăieţei, care compătimesc împreună şi se bucură împreună, ca alde gură-cască, la roata norocului! Iote cum umblă cu steluţele, care mai de care, să şi le aşeze pe umerii glorioşi. Trei, Doamne, şi toţi trei, haştagişti de bulivar, unii pe jos, alţii pe rotile. Aşa, aşa, ţineţi aproape, fiţi ca fraţii, să nu vi-o tragă alţii! Fane, mie-mi place că vorbeşti ca şi cum tocmai ce-ţi dă bobocul! După ce că abia-ţi cari turul doldora de perfide zgomotoase şi urât mirositoare, te mai dai şi mare amorez, de drumul mare! De Recheşan, ce să zic? Cred că ultima dată când a pus şi el mâna pe o femeie, a fost acum un secol, când călătorea cu tramvaiul cu cai şi a oprit birjarul, brusc, cotineaţa-n drum, aşa că a dat peste madamă, fără voie! Şoricel, baremi, ce să găsească el prin găuricile pe unde-şi fîţîie ambetat codiţa? O şoriocioaică, două căzute-n hibernare. Le violează, chiţăind de plăceri perverse. Huo, violatorule, la bulău cu tine! Să vie corduţa să te puie-n belciuge, ca pe ultimul şoricar! Ratatanasiule, tu ce faci, mă? Taci ca un... peşte-n mâl, să nu te afle gaborii? Mai ademenşti tu piţipoance la hogeac? Sau nici măcar iubita cu cinci deşte nu te mai vrea? Hai pa!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 14:30:04               Și-ar face microfonie🤣🤣🤣   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-06 14:16:51               eu cred că dacă bunul Dumnezeu i-ar scoate-n cale vreun ghiocel de fătucă dornică de zbeng, căpcăunul ăsta i-ar scoate chiloţeii doar să vază dacă n-are microfoane...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-06 13:52:44               am prins ideea,poate în episodul "lupta vajnicului Ioanichie Păiosu cu ispitele".   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 13:48:28               Așa gândii și eu, că-i lipsește.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-06 13:44:28               pentru limpezirea minţii, o bucă fragedă de muiere i-ar prinde bine ghiujului, dar cum rămase tare numa-n limbă... deh   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-06 13:42:19               Ioane, dă-o praşilă şi-n bolbotină, doar ţi-am zis că e de-amuzament, ce te înfoiaşi dijaba?dacă nu erai tu era altu cu pete pă caracter! altfel, nu uita cînd faci apelul bocancilor să-ţi aduni trupeţii şi să le povesteşti cum m-ai vestejit din p.d.v. moral pe-acilea!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 13:30:20               Ai apărut şi tu, şoricel, din găurică, chiţăind a plăcere suverană? Oh, oh, repet, ca să-ţi intre bine-n cap: Eştim mai mic, cu mult mai mic Decât sexul de furnic!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 13:20:20               Îţi repet: de o mâncare, ori cât ar fi ea de apetizantă, ţi se cam taie la un moment dat, dacă ţi se vâră cu ansâna în meniu. La-nceput mi-a plăcut. Aveau girul originalităţii jucărelele tale. Şi nu reţin că aş fi fost chiat mâmgâiat pe buric, pe-atunci, dar mă rog. Acu, de, s-a cam mucegăit bucoavna, chiar dacă întreptată împotrivă-mi, ar fi motiv să nu-mi placă. Este multă exagerare, dar, probabil, asta-i baza genului: umflarea dsicursului, până la caricaturizare. În fine, e bine, totuşi, că admiratorul tău, care... eeeee, naa!... chiar are eticul în sânge, devreme ce te dădea de nebun cândva, acum te pupă-n fund cu mare satisfacţie. Dealtfel, văd că nu observi schimbarea la faţă a ipochimenului, că, de, acuşa nu mai e parşiv. Parşivi e alţii, care te supără acum. Brava, dovedeşti multă principialitate în cuvânt şi faptă!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 13:18:07               Ce-ar mai fi de comentat acolo unde nu este de comentat? Doar te minunezi și aplauzi.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-06 13:10:44               bădie, n-am vreme să caut prin arhiva evropicii că să-i exemplific iar cum te-arătai de-a dreptul extaziat de astfel de citanii mucegăite;e drept atunci nu erai tu ţinta cronicii. am destul simţ autocritic să realizez că-s nişte fleacuri potrivite numai în lavră sinilie pt bambilici ca tine, care se-aprind, ard şi lasă duhoare.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 13:04:51               Aha! Tu vii, probabil, din vârful Olimpului, unde zeii se tratează cu ambrozie şi nectar, şi vorbesc pre limba dumenzeiască a homerilor! Aşa o fi, nene, că prea spui cu foc autoat, deşi, dacă aş avea răbdarea să-ţi adun blogodorerile de pe aici, când te-apuca tignafesul din senin, nu-ş dacă limbarniţa ta nu întrece cu vreo două zecimale pe aia de care poemenşti că aş avea-o eu! Dar de ce te-ar deranjevu, totuşi? Nu vă pică bine la siviu, vouă, haştagiştilor? Nu vă mai avansează la apelul de seară superiorii?   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 12:59:55               p.s.Ioane,tu nu eşti din Deliormanu poietic, dar Ioanichie Paie , taman de acolo vine!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 12:54:45               bade, mă-nbucur că reacţionaşi conform butonului, mînca-ţi-aş io emparţialitatea aia ciorditoare.mă temeam că ţi-a picat limbariţa-n nădragi, după apologia aia extaziată asupra antologhiei nobeleşti...ori el îi die grosse kapitan de cuibar poietic, iar mata, deşcă bătrînă, eşti ţucălarul lui?! o fi mucegăită,bucoavna, dar nu e măsluită,e reală şi la fics, cu toate slăbiciunile ei fă ochii-n jur şi vezi ce zgomot faci, se sparie şi guguştiucii îia poietici şi fraterni cînd te-aud!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 12:53:47               Fraiere, fă o îndreptare la citania asta măsluită den slove mucegăite, pe care le tot repeţi, ca placa de gramofon Columbia, care-a făcut şanţ. Deci, nu-s din Teleorman, oricât ţi-a dori ţie pipoţica. Şi faci şi deducţii tâmpite, căci voi, haştagiştii atâta ştiţi: să stuchiţi încotro vă arată jupânu, că, altfel, ciuciu, castron de linte! Bagă la cap, luminează-te, că se cam face întuneric în jurul tău, când o dai pe maneaua preferată: a fi împotriva ticăloşilor cu scheptru şi cătuşe la cingătoare, care se folosesc de asta pentru a-şi asigura pohta nemăsurată de eputere, nu înseamnă musai a fi de partea cealaltă. Aşa cum sunteţi voi de partea jagardelelor cu epoleţi, fără niciun fel de condiţie. Normal: castronul ăla!... PS: Fănele, ce dreacu, dom comandant, o stea doar, ca la becisnicii ăi den urmă, îi dăruişi ciripitorului de dejurnă? Nici fruntaş, nici caporal, nici vorba-ailaltă! Adică un fel de bula galului, în vârful dealului, pe nou!   Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 12:42:44               :))))))))))))))   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-06 11:24:53	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE