PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Prieteni pe viață Text postat de Florentin Sorescu Haideți să vă spun o poveste, ca să mai scoatem din dihăniile astea care au intrat între noi. Acum 6 sau 7 ani de zile am avut de susținut o cauză în care clientul meu, pe atunci elev de liceu, era acuzat, împreună cu alți doi colegi, de tâlhărie. O prostie, în fapt, în care cel pe care îl apăram eu fusese mai degrabă folosit de ceilalți în numele prieteniei. Pe care o foloseau ca o monedă de schimb ştiind că este un om singur. Părinții lui erau plecați la muncă în Spania, iar el era crescut de bunică. Una foarte frumoasă, aveam să constat, şi nu mă refer doar la înfățișarea ei, foarte aproape de ceea ce imaginăm noi în cărțile de poveşti, ci, mai ales, la sufletul ei. Imaginați-vă că stați de vorbă cu cineva, iar acel cineva luminează în jurul lui ca un bec aprins. Te uiți în ochii lui, îl privești şi dintr-o dată începi să simți cum te pătrunde lumina aia a lui, de parcă ai fi o pânză pusă la uscat în bătaia soarelui. Femeia era foarte necăjită pentru cele ce se întâmplau cu băiatul ei (era evident că îl crescuse ca o mamă), dar căuta să mă asigure că totul va fi bine. Ea pe mine. Acelaşi lucru îl simțeam şi eu, cu toate că infracțiunea de care era acuzat făcea parte din categoria celor grave. Dacă nu mă înșel, pe atunci limitele de pedeapsă erau de la 8 la 15 ani. Aproape imposibil să poți pune pe cineva în libertate în atari condiții şi cu atât mai puțin să obții o pedeapsă cu suspendare. - Va fi bine, îi zic. Sigur va fi bine! Şi ştiți de ce? O să-l scoateți din închisoare cu sufletul ăsta al dvs bun. Veți vedea că aşa are să se întâmple. Şi chiar aşa s-a întâmplat: În câteva zile a fost pus în libertate (instanța de fond dispusese arestarea, iar cea de recurs a schimbat soluția), după care peste câteva luni a fost pedepsit la patru ani cu suspendare prin reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special. Şi, spre uimirea tuturor, parchetul nu a declarat calea de atac, acest lucru echivalând aproape cu o minune. De altfel, cred că a fost pentru prima dată în profesia mea (iar de atunci mi s-a mai întâmplat o singură dată) când parchetul nu a atacat o soluție care nu era de natură să îi convină. Nu este cazul să vă descriu bucuria bunicii, este lucru cel mai uşor de intuit. Imaginați-vă doar o lumină care devine incandescentă. Cred că se apropiau Sărbătorile de Paşti sau pur şi simplu asta a simțit ea în sufletul ei, ideea e că, după ce se mai potolește puțin din euforie, îmi spune: - Domnul avocat, pentru că mi-ați adus bucuria asta mare, vă spun aşa: Toată viața asta cât voi trăi şi voi avea putere, eu vă voi aduce în fiecare an o curcă de Paşti. Să fie semnul sărbătorii noastre. Vă închipuiți că în avocatură primești fel de fel de promisiuni pentru lucruri terminate cu happy-end, care mai de care mai neserioase. Dar, cum era de aşteptat, bunicuța m-a sunat la primele Sărbători de Paşti, apoi la următoarele... Acum va vi al şaptelea an. Nu a lipsit niciodată şi, când se va întâmpla acest lucru, cred că va fi una dintre cele mai nefericite zile. Evident, nu din pricină de curcan. Poate vă amintiți de povestea aceea cu vulpița şi Micul Prinț. Poate nu v-aş fi spus nicicând această poveste dacă anul trecut, întâlnindu-mă cu ea tot înainte de Paşti, nu mi-ar fi povestit cât de supărată e de cele ce se întâmplă în țară şi cum participă ea la diferite acțiuni întreprinse de PSD, unde s-a şi înscris. Că aşa cum au plecat de-aici copiii ei, îi va pleca şi nepotul. Şi că trebuie să facem ceva pentru țara asta. Bineînțeles că nu m-am lansat cu ea în discuții pe teme politice, ar fi fost culmea. Şi-apoi era atât de convinsă de binele pe care îl va face PSD când va veni la putere, că ar fi fost o împietate să-i zdruncini credința. Mai ales că lumina aia a ei e tot acolo, din ce în ce mai frumoasă şi blândă. Şi atât de puternică încât cred că va muta şi PSD-ul din loc. În fine. Ieri mă întâlnesc cu "băiatul ei" care, între timp, a terminat Facultatea de Sport cu specializarea Kinetoterapie. Vrea să plece în Spania definitiv, la părinții lui şi așteaptă să se împlinească termenul de reabilitare. Un copil frumos care a crescut frumos. Şi este o dovadă vie că sunt greșeli peste care poți trece în viață. Poate tocmai cele care te ajută să devii OM. Îl întreb, bineînțeles, de bunică. Îi zic, mai mult în glumă: -Presupun că acum manifestă de zor la Cotroceni! - Îmi răspunde zâmbind: "Da!". Şi de fiecare dată se întoarce nespus de fericită de acolo, convinsă că luptă pentru ceva adevărat. Nu vă voi spune dacă merge acolo într-o acțiune PSD sau la inițiativa sa proprie, nu acesta e şpilul poveştii. Ci că, simbolic vorbind, ea se află acolo, în timp ce eu mă duc în Piața Victoriei. Doi prieteni vechi care au fost şi rămân prieteni. Ne-a adus față în o conjunctură nefericită şi tot o conjunctură nefericită ne-a despărțit. Impropriu spus despărțit pentru că, deşi ne situăm în locuri diferite şi pe poziții diferite credința noastră este aceeaşi. Atât de puternică încât va muta țara asta din loc, cu tot cu munți. PS1. Nu puteam rămâne mai prejos, nu mi s-ar fi părut cinstit. Darul meu pentru ea sunt florile. Pe care i le-am dat cu regularitate an de an, când ne-am întâlnit. Unele care au şi prind rădăcini. Adânci. Mă tot gândesc ce să îi aduc anul acesta, că tot se apropie Paștele. Un pui de măslin vi s-ar părea potrivit? Poate se aclimatizează şi la noi. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE