|
|
|
|
|
|
|
|
|
Miau... |
|
|
Text
postat de
Andrei Ghejan |
|
|
Au dat ăștia tot felul de legi... care mai de care mai aberante, cu țintă precisă și vizând fraierii, bineînțeles. Pe ce s-au bazat când și-au permis? Oricâte speculații s-ar face privind răspunsul, există una mai puțin transparentă: lipsa de educație a norodului, care automat va rezuma lipsa de reacție, mai bine zis limitarea ei (ușor de izolat), un fel de nepăsare izvorâtă din ignoranța marei mase. Lașitatea celor din urmă se prescrie, fiind vorba de neo-români. Degeaba s-a străduit mass-media să le destupe căpățânile, că n-au avut cui. Când hașurezi cu minuțiozitate o hartă obții numai pătrate, iar marionetele, numite mai nou ”parlament” în incompetența lor (deja cunoscută) au halit ca de obicei momeala scuipată de peștișorii cumpărați din import. Asta a fost partea ușoară: cumpărarea legislativului. „Aleșii”, cu mici excepții, deveniți mafioți-marionetă de conjunctură, dar idioți de condiție, numiți în poziții cheie de păpuțar (am vrut să scriu „păpușar”, dar așa a ieșit), nu pot vedea mai departe de propriile interese, că atât îi duce bidonul, iar dacă accidental același bidon (ușor înclinat – adică ar și gândi cu el) i-ar trage într-o parte, caracatița i-ar substitui imediat cu alte lichele care așteaptă cuminți să le vină rândul, conform schemei prioritare de manipulare în care au fost selectați pe baza prostiei și lăcomiei. N-aș putea preciza neapărat ordinea tarelor și toate criteriile de selecție, dar categoric există niște jurăminte de loialitate care se fac între hoții cu legitimație și cei desemnați. Problema cea mai mare e că cei din urmă n-au cum, nu pot, sau pur și simplu nu conștientizează că în final vor deveni carne de tun (și ăștia vor pica primii), pentru că în realitate sunt doar un scut de protecție al infractorilor situați cu o treaptă mai sus, iar sistemul piramidal (precum cel mafiot) întotdeauna se desface de jos în sus. La vârf se știe foarte bine chestia asta, așa că trebuie contracarată cu ceva, să fie diminuate la maxim riscurile, așa că hai să „acordăm” un pic și treptat legislativul, să ne punem la adăpost, după. Eee... aici e partea nasoală... au dat un pic de greu. De ce? ... pentru că românul, cât e el de român și (cu toate lacunele pe care le are) nu prea înghite instinctiv decât produse naturiste, că așa a fost crescut de mic, iar plasticul, oricât de frumos ar fi ambalat, are un gust oribil și nu-i place. Îi dai în cap o dată, de două ori, îl intoxici pe toate căile, dar în final autoconservarea (tot instinctiv) își va spune cuvântul... și dacă încă efectul nu s-a produs decât poate parțial, vă asigur „aleșilor”: va veni momentul când vă veți trezi că trebuie să dați socoteală în fața unui „tribunal” mai puțin democratic, că și-așa nu prea știu ei cu ce se mănâncă asta. Curajul vostru de plastic de a fura riscând la nesfârșit se va topi în fața fierului înroșit de furie, iar dacă până acum n-ați auzit decât „miau”, e timpul să aflați că pisicuța blândă zgâriază rău, nu trebuie decât să fii suficient de prost să întinzi coarda mai mult decât permite și să crezi că nu se va rupe. Cu tot suportul vostru susținut și de agenturi străine (interesate direct să dezbine) ca sistemul vostru piramidal să fie funcțional perpetuu (parțial și în același scop), acesta se va surpa, iar istoria are nenumărate exemple în acest sens. De ce? Pentru că nu are coloană „domnilor”, nu este natural, ci contrafăcut, la fel ca și garanția care v-a fost oferită că vă veți căpătui. E o minciună cu picioare scurte, veți pica ca popicele, unul câte unul. Nu vă place libertatea?... sau poate credeți că foloasele justifică riscul? – păi, nu luați nimic cu voi măi stârpiturilor, decât rușinea de-a fi fost o caricatură de hoț, prost, băgat la înaintare, o slugă a nimicniciei. Învață bă să te bucuri de viață altfel, normal: cu demnitate, cu dragoste, cu spatele drept. Să rămână ceva cu adevărat memorabil de pe urma existenței tale, iar oamenii ceilalți să te privească, sau să-și aducă aminte de tine cu respect. Chiar nu crezi că poți fi fericit că vei avea toate astea?... sau pentru tine nu mai contează decât:
„Miau!...`m-iau tot ce vreau”.
Chiar și reclama asta, aparent inofensivă, începe să capete o nuanță de reclamă elitistă, cu tentă de umor negru, sec, sau chiar amar, ca-n bancul ăla cu evreii: „bă!...tu dacă muncești atât, bani când mai faci?”. Până la urmă n-aș avea nimic nici cu chestia asta, dacă măcar elita ar fi cu adevărat educată, să ne mândrim cu ea. Când vezi însă cine și cum ajunge acolo să ne reprezinte și dacă mai ai și neșansa să-i auzi vorbind, îți cam piere cheful de orice.
”Mi s-a luat...”, sau ce mi s-a mai luat devine un fel de știre zilnică, o agendă cu care-ți începi ziua de muncă... să ai de unde să dai lipitorilor de plastic, că tu, oricum nu te alegi cu nimic, sau poate doar cu un epitaf drăguț pe care să se ușureze câinii vagabonzi: „Aici se odihnește robul lui Dumnezeu (...) care a învățat și a muncit toată viața ca un bou...”. Să-mi găsesc o motivație să merg înainte, îmi repet în fiecare dimineață că, deși s-au străduit, n-au reușit, mai bine zis: nu mi-au luat speranța că într-o bună zi se va mai naște un nou Vlad Țepeș. Iar eu, în asta, chiar cred. Măcar simbolic, e un produs naturist, sănătos, cu care mă hrănesc și trag nădejde că va fi mai bine. În fond, nu mă poate condamna nimeni că-mi rezerv dreptul să rămân optimist (deși și asta tot un fel de prostie este) să crezi în schimbarea schimbării, schimbării, schimbării (când viața e atât de scurtă). Un salt imens, evolutiv, de la oliță... la pamperși (democratici), deocamdată plastifiați. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc de aprecieri!
Cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-01-11 16:50:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
La mulți ani, Andrei :)
Steluță... și de la mine.
- prin februarie, îți trimit o invitație la Gala premiilor Trofeu Univers Românesc XXL, concurs internațional de creație. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Toma la data de
2018-01-11 11:51:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De acord, vine și vremea argumentărilor.
Deocamdată hai să mai trăim un pic:
La Mulți Ani! tuturor |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-01-02 23:15:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
La mulți ani, domnule Cristescu! Mai polemizăm după Sf. Ion încolo, acuma știți cum e... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2018-01-02 22:46:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Spiritul de frondă, domnilor Ștefănescu și CTA și afinitățile partinice nu țin loc de argumente.
Nici poetizarea și stilistica textului nu țin loc de argumente.
În rest, iau notă de satisfacția domniilor voastr, constat că nu am putut fi contrazis în ce am spus cu niciun argument și vă doresc tuturor la mulți ani, sănătate, bucurii și promulgarea legilor sper să nu vă provoace prea mare disconfort!
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-01-02 21:30:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumiri dl Corneliu Traian Atanasiu.
Cu stimă, și La Mulți Ani! |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-01-02 21:09:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Felicictări, domnule Ghejan!
Domnul EC a început anul cu dosul (ecologic) în sus. E un text sincer și expresiv.
Și eu sînt optimist.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2018-01-02 21:01:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
La Multi Ani! dl Radu Stefanescu.
Cu stima, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-01-02 18:04:51 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ganduri bune pentru noul an, domnule Ghejan, si steluta. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2018-01-02 16:54:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Percepția realității momentului poate și este diferită de la individ la individ, obiectivă atâta timp cât nu este rodul unui dicteu, sau a unor idei preconcepute care pot avea (și) un scop ascuns. Poți obosi, sau chiar derapa aducând argumente pro, sau contra, care nu pot fi altfel decât subiective, iar poziționarea devine o consecință ca pe o tablă de șah care are însă și un „no man’s land” tradusă în dezinteresul pentru o opinie.
Undeva, subconștientul fiecăruia este influențat nu atât de argumente, cât de propriile percepții, iar aici procentele exprimate suferă modificări dramatice deoarece sondajele sunt superficiale, iar „ no man’s land-ul” nu a fost luat în calcul... și de aici apar surprizele în final, fiind o necunoscută neexprimată. Murdărirea opiniei cuiva, tentativa de încadrare a opiniei la politizare nu mai este un gest de de-pamfletizare, ci înscrie interesul, sau % influențare prin manipulare. Asta, da politizează.
În fine, să răspund și lui MB ”rezist” nu-și are nicio aplicabilitate aici „matematicianule” π〖(r)〗^2, adică în jurul cozii.
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2018-01-02 15:51:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Autorul este un #REZIST, care debiteaza asertiuni fara demonstratii, axiome cum ar spune matematicienii ! |
|
|
|
Postat
de catre
Mihail Buricea la data de
2018-01-02 10:49:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
PPS. Am o problemă cu laptopul. Din senin, mi se face ecranul albastru. De frică să nu mi se întâmple așa ceva am postat comentariul fără să-l recitesc. Și probabil vor fi multe erori de tastare. Important este că nu l-am pierdut. Corecturi pot face.
Mulțumesc și scuze. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-01-02 09:57:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text critic, acid spre pamflet. Care relevă, probabil, atitudinea autorului cu privire la o situație dată. Atitudine pe care, democratic, o putem accepta ca fiind o percepție proprie.
Dacă însă intrăm în fondul problemei vom observa, ușor surprinși, că nu avem de-a face decât cu etichettări, sentințe, aserțiuni care ar trebui luate ca fiind postulate și evident, o suficiență ca și cum ne-am afla în fața teoemei lui Pitagora! Și a ne pune probleme privind adevătrul teoremei ar echivala cu a ne descalifica din punct de vedere logic și euristic.
Ei bine, cartezieni fiind, unii dintre noi, avem obiceiul, corect științific, de a ne pune întrebări, de a solicita saau de a căuta argumente și, ca principiu fundamental, de a ne îndoi.
Analizând textul prin prisma veridicității sale, acesta pare un discurs politicianist. Și, ca în orice astfel de discurs, încercarea de persuasiune emoțională, credința că se află în fața unor subțeste netede și lucitoare, etc. îl fac pe emitent să debiteze orice. În speranța că acest orice va fi înghițit pe nemestecate și că are valoarea de adevăr biblic.
Din păcate, lucrurile nu stau deloc așa. Câteva exemple:
1. ”lipsa de educație a norodului, care automat va rezuma lipsa de reacție” Nu se poate generaliza pornind de la pars pro toto decât în anumite condiții riguros determinate. Dacă dintr-o grămaddă de sare, omogenă, iau o linguriță de sare și o gust, constatând că sarea este sărată, pot trge concluzia că întreaga grămadă de sare este sărată. Este însă o eroare logică și metodologică să aplici această procedură pentru conținutul conceptului de ”norod” adică popor. Care constituie o structură foarte comlexă, de tip social și care este neomogenă. Da, într-un popor, în oricare popor sunt și secvențe needucate. Altele sunt educate în diferite grade iar unele sunt foarte educate. Prin urmare, este complet falsă aserțiunea ”lipsa de educație a norodului”
2. ”Degeaba s-a străduit mass-media să le destupe căpățânile, că n-au avut cui.” Afirmații la fel de riscante și lipsite de valoare de adevăr. La o analiză cât de cât riguroasă, statistic vorbind, situația stă cu totulși cu totul altfe. Degeaba s-au străduit și se străduiesc forțele oculte să manipuleze acest popor genial. Trăgând cu vreo câteva tunuri mediatice în el, clipă de clipă. Ei bine, nu au reușit să mobilizeze decât o mică parte din acest popor. Nici cât voturile necesare alegerii unui deputat. Marea majoritate a poporuli are principii etice și axiologice ancestrale, validate în timp. Și simte cine mine și cine nu. Ori rezultatele sondajelor i-au îngrijorat până și pe liderii europeni. Încrederea în Justiiția din România este de 20%! Prin urmare, acest popor genial, cu toată presiunea mediatică, are propriile percepții, opțiuni și valori. 80% dintre români NU AU ÎNCREDERE ÎN JUSTIȚIE! De spre ce vorbim? Ce legitimitate electiv-socială poate avea cineva să se opună modificării legilor justiției? În concluzie este total relativă observația cu destupatul căpățânilor. Și, cred că situația se prezintă taman invers.
3. Aș putea să continui. Mă opresc însă. Obiectivul meu este o analiză și o dezbatere sine ira et studio asupra legilor Justiției. Pe care, dacă dorește să fie sincer, autorul ar trebui să recunoască faptul că nu le-a citit. Pe ce mă bazez? Pe clișeele din text și pe neadevărurile vehiculate. De aceea, postez mai jos, linkurile unde pot fi citite legile. Și invit autorul și pe oricine dorește, să le citească. Și apoi să ia cu copy paste, un pasaj, un articol sau mai multe și să spună: iată, aici se încalcă independența Justiției, aici se încalcă recomandările Comisiei de la Veneția ori Aquis-ul comunitar, adică standardele și modelele europene.
M-aș bucura să putem analiza concret, nu după ureche sau după rezidiile părerologice care sufocă media și îmbâxesc gândirea.
Iată mai jos link-urile promise:
Legea 303/2004
Legea 304/2004
Legea 317/2004
PS. În textul de mai sus, spre final, se află un cuvânt neecoliterar. Rog autorul să-l scoată. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2018-01-02 09:55:02 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|