|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poem dezinvolt |
|
|
Text
postat de
latunski criticul |
|
|
sub Copacul disputei,
zbuciumat se legăna sufletul meu
- ca un elefant în hamacul păianjenului -
pînă-mi căzu în brațe verișoara maimuță.
- așa să ne ajute Darwin, vere,
- mare e Domnul și la vedere
e gravitația lui,
cum primejdioase sînt și
legăturile dintre veri.
- ți s-a rupt craca, vere, ești cam amotric,
tot secretul stă în lungimea brațelor
și în dexteritatea de a scana
buzunarele zeilor.
- scopul meu este să iau lumină
pe nevăzutelea,
(?) oare pot să o țin în buzunarul secret
cît să nu mi se stingă iluzia, pînă cînd....
- ai grijă, vere, fără de veste Judecătorul
va coborî din Copac, dînd fiecăruia
fiece năluciri, ele i se vor descoperi treptat,
pentru că sfînt, sfînt, sfînt este
Arborele comun
și mari sînt tainele nălucirilor,
acoperirea nu este tot una cu descoperirea
-zise vară-mea - apoi adormi în brațele mele,
-inima ei bătea ca un potir învolt -
gata,
s-a dat drumul la apocalipsa particulară! (!
exclamă răposatul meu profesor
de zoologie;
- pace tuturor și duhului tău - îi ținu isonul
preotul meu de familie.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|