FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Organe de mașini umane
Text postat de latunski criticul
Epúră sînt, iubito(!),
liniar și grafic în temeri diurne,
limitat în termeni poetici,
nici nu mai pot gîndi caligrafic,
nici nu mă mai pot amăgi cu esențe,
-ca niște zdrențe-mi venele frustrării!

să practicăm o secțiune prin timp
(iubito, cu care încă nu m-am iubit)
notată corespunzător: A – A,
apoi să îndepărtăm
partea de univers ce ne separă

translînd puncte și drepte relative
încă te-oi aștepta vreo doi-trei luștri...
dar mai bine
să mă închid în coconul minții
ca o cremalieră, șurub fără sfîrșit,
ce-și caută roata dințată
printre solide comune.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Doamna Elena, o să țin cont de ce-mi recomandați. Dar, nu uitați că eu gîndesc precum un lăcătuș-cofetar; așa că îl voi cita pe dispărutul Ion Caraion: „Oare ce poet (amator, nota mea) poate fi aplaudat după fiece vers?”. Ori:„Parcă-ți poate ieși mereu?” (autocitat, nașpa-i cînd te autocitezi, nu?”) Onorabilul și stimabilul Toma Gheorghiță „m-a citit” și mi-a profețit mai ceva ca Baba Vanca. Pentru că nu-l găsesc pe pagina sinilie, vă rog să-i comunicați domnia-voastă (în sesiunea de comunicări periodice), despre faptul că neputințele mele personale nu s-au cristalizat la nici o școală din mediul rural, ci doar livresc, după principiul emis de Stanislaw Jerzy Lec: „Cine n-are nimic de spus/ nimic n-are nici de-ascuns”. Mulțam linguisticii poloneze că el(Stanislaw) n-are un nume atît de părîitor (precum majoritatea numelor poloneze), încît să nu fiu nevoit să pronunț „comprehensiune” drept nume propriu.  
Postat de catre latunski criticul la data de 2016-11-24 14:38:28
         
 
  Er. "comprehensiunea"  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-11-19 03:22:58
         
 
  Că scriind, ne descriem a devenit un truism. Funcţional vorbind, oamenii, încadrabili, cel puţin, în parametri standard de existenţă, sunt genetic dotaţi cu un minim portofoliu de prudenţă. De care nu toţi sunt conştienţi. Şi pe care, din păcate pentru ei, nu-l utilizează.

Inadecvarea la text dublată de incapacitatea funciară de a înţelege un text poetic, mutatis mutandis, am putea spune, poate naşte monştri de percepţie. Sau apercepţie. Este evident că reacţia faţă de un text denotă cu prisosinţă comrehensiunea sau lipsa acesteia pentru fiecare lector în parte.

Cu observaţiile de mai jos pot argumenta de ce textul de mai sus este un text bun.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-19 02:17:59
         
 
  ... tipul acesta de text, este unul dintre savantele feluri de a pretinde că ai spus ceva, când mai nimic nu ai spune (cum spunea şi bravul Eminescu). Şi, când cineva nu are mai nimic a spune, se vine cu mozaicuri. De cuvinte. Care unora ar putea să le inducă diverse considerări - unde a nu se uita că, oricum, verbul a considera astăzi mai valorează foarte puţin, extrem de puţin - dincolo de considerările oarecare, însă, rămâne inflaţia ce a invadat lumea cu mozaicuri de cuvinte.
Avem, în textuleţul acesta de aici, mai degrabă un teribilism de învăţător la vreo şcoală din mediul rural. Sau ceva similar. Nici de-a dreptul obraznic, nici foarte conformist. Ceva imaginaţie, şi luptă cu nişte blazări (iscate probabil din diverse neputinţe personale). Cred că de-aţi avea mai mult timp liber, stimate domnule Autor, aţi reuşi să faceţi lucruri ceva mai puţin confuze, lucruri mai expresive, mai cu miez. Până atunci, din păcate, riscaţi să faceţi doar variaţiuni pe aceleaşi teme impropriu ermeticizate, lipsite de lirism cât de cât apt a fi considerat ca atare
 
Postat de catre Toma Gheorghita la data de 2016-11-18 21:28:23
         
 
  Foarte bine spus. Până la "translînd puncte și drepte relative"

Opriţi poemul aici. Sau restructuraţi ultima parte.

Aţi vulnerabilizat frumuseţe de text, de spunere poetică excelentă, cu sintagme facile, clişeice, cu explicativisme care fac rău textului.

"Te-oi aştepta" - acest tip de text nu poate fi compatibil cu o astfel de foremulare de tip colocvial, folcloric.

"doi trei luştri"- încercare de sorginte calofilă nepotrivită. "luştri" reprezintă o încercare de preţios. Care nu are motivaţie textuală.

"coconul minţii" - metaforă în genitiv de tip truistic. De asemenea, plasată în text cu intenţie calofilă.

Într-un poem esenţializat şi care merge pe o mecanică schematică, a introduce, ca şi cum ar fi firesc, textual, asemenea sintagme, înseamnă, cu bună ştiinţă, să omori textul.

În viziunea mea, ultima parte ar putea suna, cel mult, astfel:

"încă voi mai aștepta...
dar mai bine
mă închid
cremalieră, șurub fără sfîrșit,
roata dințată
printre solide comune."

Sau, şi mai bine, ar putea lipsi.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-11-17 22:32:02
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23961
Comentarii: 120088
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE