|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ziua de sabat |
|
|
Text
postat de
Angi Cristea |
|
|
timpul crește ca un pui de prigorie
valuri de întuneric topesc zile în malaxor
îmi este dor de moartea sărată
a ultimei mele iubiri
așa cum vezi răsăritul /pescăruș în zori/
tot astfel vei auzi scâncetul vieții ghemuit în prăpăstii
iar lumea aceasta se va roti /vultur cu gheare de fier/
se vor scutura trandafiri izvorâți tainic din cer
te întreb stea-de-mare barcă legănată de pești
câte sorți /pietre albe de râu/ risipești?
aici și acum aripi de păsări nocturne
ne vor ciuguli urmele roșii
aerul se va dezâmblânzii va mirosi universul numai a sentimente amar de vii
buzele mele îți vor dărui ore sculptate în argilă
dintre toți caii lumii tu îmi vei alege
pe cel de ultimă cursă
iubirea se va naște divină
pierduți în lumină ne vom iubi/morți unul pentru altul/
de azi înainte dragostea va fi ca sabatul |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, sună mult, mult mai bine, așa cum l-a modificat Elena Ștefan! Încă ar mai fi de lucrat, dar deja sună a poezie și nu a ghicitoare.
Angi, nu ar fi rău dacă ai lua în calcul ceva modificări. Vorbesc în calitate de cititor, nicidecum de critic literar. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-06-12 21:15:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc pentru lecturi si comentarii.Este un poem al iubirii sacraliza(n)te.As elimina (mai ales): iubirea se va naște divină.Iar între pui de prigorie si pui : timpul creste ca o prigorie.Pentru asezarea lui într-un volum voi reflecta la cele spuse.Domnul Lazăr, ar fi minunat să fie o incantatie.De regulă,stilul meu este criptic.Caut însă formula edulcorării poetice.Oarecum s-a mai diluat discursul poetic.Mulțumesc pentru lectură. |
|
|
|
Postat
de catre
Angi Cristea la data de
2016-06-12 16:27:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, este sau ar putea fi o frumoasă poezie de dragoste. Devenită un fel de sacralitate. O sfințenie sabatică, adică. Respectiv odihnă după o săptămână de fabuloasă construcție și închinare. Sigur "săptămâna biblică" ia, în poem, proporțiile timpului eului auctorial, materializat în propria și ultima iubire. Ca story poetic, relativ bine încifrat, are originalitate și se poate susține ca atare. Unde păcătuiește? În prezența explicativismelor și a unor cuvinte lest care, în loc să lase poemul să zboare în universalitate, îl trag în, cum am spune astăzi, customizarea de jurnal.
Recomand, cu multă căldură, o foarfecă lirică. Aceasta ar putea duce textul în zona unui frumos poem de dragoste. Care ar putea arăta cam așa:
Ziua de sabat
timpul crește ca un pui
valuri de întuneric topesc zile în malaxor
îmi este dor de moartea sărată
a ultimei iubiri
așa cum vezi răsăritul
tot astfel vei auzi scâncetul vieții
lumea aceasta se va roti
se vor scutura trandafiri izvorâți tainic
te întreb stea-de-mare
câte sorți risipești?
aici și acum aripi de păsări
vor ciuguli urmele roșii
aerul se va dezîmblânzi
va mirosi universul numai a sentimente amar de vii
buzele vor dărui ore sculptate
dintre toți caii tu îmi vei alege
pe cel de ultimă cursă
iubirea se va naște
pierduți în lumină ne vom iubi
morți unul pentru altul
de azi înainte dragostea va fi ca sabatul |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2016-06-12 16:10:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am citit poezia de două ori, încercând să-i deslușesc mesajul. Pare să fie despre dragoste, dar mai mult de atât mă depășește. Sunt eu prea prost, autoarea este este prea criptică sau ar trebui să recitesc poemul de mult mai multe ori, ca pe un verset biblic? |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-06-12 15:32:44 |
|
|