|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poemul Arlechin |
|
|
Text
postat de
Angi Cristea |
|
|
mi-am închis cuvintele cu niște
lei într-o cușcă
coama lor atinge norii iar zdrențe de silabe li se scurg din gură
sângele roșu se zvârcolește pe podele umplând crăpăturile dintre gratii
carcasa cuvintelor zace neagră
între leșuri de lei albinoși
îmi văd morțile desculțe cum se desprind din mine cu mirosul lor de salcâm înflorit
le stropesc cu apă rece le descânt de lună plină și le rostogolesc spre cer
demonii cuvintelor și-au scuturat portocalii în livadă
nici moartea nu mai este rotundă
doar o cușcă spartă cu lei flămânzi
un om trist ca un arlechin și
mirosul de viață alb |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În 13 versuri de trei ori "cuvintele" este mai mult decât o stângăcie, este o eroare.
În plus, poemul suferă de prea mult lest poetic. O foarfecă lirică este necesară iar rezultatul intervenției ar putea arăta, cel puțin, astfel:
"Poemul Arlechin
am închis cuvintele cu niște
lei într-o cușcă albă
coama lor atinge norii iar zdrențe de silabe li se scurg din gură
sângele se zvârcolește pe podele umplând crăpăturile dintre gratii
carcasa zace neagră
între leșuri de lei albinoși
văd morțile desculțe cum se desprind din mine cu mirosul lor de salcâm înflorit
le stropesc le descânt
le rostogolesc spre cer
demonii și-au scuturat portocalii
nici moartea nu mai este rotundă
doar o cușcă spartă cu lei flămânzi
un om trist ca un arlechin și
mirosul de viață, alb" |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2016-05-17 14:02:07 |
|
|