|
|
|
|
|
|
|
|
|
Aruncă-mă-nspre tine |
|
|
Text
postat de
Camelia Constantin |
|
|
Să poți visa adesea la ceru-ntunecos,
La zborul ce ne-așteaptă și la căldura iernii,
Să invităm la ceaiuri fantasmele și renii,
Să ne lăsăm pe spate și să visăm frumos.
Hai, ține-mă de mână și să pornim încet
Acolo unde nimeni nu a mai fost vreodată,
Chiar dacă este calea prea lungă și ciudată,
Să ne lăsăm minunii și ultimul sonet-
S-aducă o părere- și să aprindă lămpi,
Ca drumul către viață să-l mai putem cunoaște,
Să se deșire anii ca prelungiri nefaste
Secundelor pe care cu aripi le îngropi.
Aruncă-mă-nspre tine să mai murim puțin
Și pune samovarul cu ierburi și iluzii,
Mai lasă larg pe spate fotolii și confuzii,
Reconturează iarna, troienele-n satin... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Renii, ce zic? Ce zic Renii? |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2016-04-05 06:31:47 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|