|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
ai adormit încovoiat lângã zidul fãrã porþi
un somn transparent prin care copiii
îþi urmãreau visele ca pe desene animate
ºoptindu-þi la ureche ce personaj sã moarã
ºi sã reînvie de ºapte ori
copiii nu mor niciodatã
tu nu atingeai visul de teamã
sã nu laºi din tine
vreo picãturã de infern
ce bine cã nu suntem mari
se bucurau ca de-o minune
vãzând cum visul devine
deodatã real
tu încercai sã mai dormi o zi
minþindu-te
nimeni nu moare aici
infernul e în altã parte
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
draga adam, esti in lista mea, asa cum mai sunt si alti oameni pe care i-am intalnit macar o data: Carmen Andreea, Loredana Caloian, Nancy Samargescu, Dan Simion, Victor Marinescu, Florin Andor, Gelu Diaconu, Gabriela Petrache, Dana Stanescu, Dana Stefan (chiar daca nici macar nu am vazut-o vreodata)... Of Doamne, mai sunt...
Nu stiu de ce ti-a disparut adresa mea, dar stii ca pe pagina mea de autor exista o adresa de contact lasata, tocmai pentru a fi gasita de cel care (inca) doreste.
Te rog sa vezi bine cum sunt spinii mei, fiindca s-au tocit de tot, si sa ma zgarii tu un pic sa imi revin.
Deci adresa mea o las si aici:
[email protected] si de-aoclo mai vedem noi. :)
Daniela |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-03-01 14:42:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
copiii nu mor niciodatã
tu nu atingeai visul de teamã
sã nu laºi din tine
vreo picãturã de infern
ce bine cã nu suntem mari
E atat de atat spus...
C.
p.s. regret ca n-a fost loc de mine in lista aia...si ca nu stiu prin ce imprejurari mi-a disparut din lista adresa ta, poate ca meritam un cuvant, ca o lamurire...poate. |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Anghelina la data de
2006-03-01 14:12:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Realitãþile interferate, cumva ca-ntr-un mozaic în care fragmente din ceilalþi ne compun, ne descompun. Uneori ne trezim din visul nostru de adulþi cu imaginile copiilor ºi ne dãm seama cât de mult le lãsãm sã ducã din "moºtenirea" noastrã de suflet ºi spirit. Mulþumesc, Adina, mã impresioneazã mereu cât de departe priveºti în om. ªi uite cã ai ajuns în sfârºit sã aprinzi ºi lumini. :) |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-28 19:34:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-am amintit de "Magnolia" cum copiii nu trebuiau confundati cu ingerii, aici dimensiunile umane sunt proportionale cu spiritul viu, visator si curat. Intrepatrunderea a ceea ce este real cu oniricul naste senzatia unei transfuzii. De asemenea, se urmareste o impletire dintre divin si infernal, aceste doua planuri intangibile in mod imanent. Somnul, imaginile, clipele distorsionate aduc din infern dorinta de purificare, de desavarsire a existentei, astfel incat iubirea alba de copil sa sedimenteze in sfarsit esenta noastra in timp...
|
|
|
|
Postat
de catre
Adina Batir la data de
2006-02-28 18:06:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, mulþumesc, copiii nu mor niciodatã, copiii din noi, cei maturi. Sau aºa încercãm, cel puþin. Ca sã putem trãi viaþa ºi sã o transmitem mai departe copiilor noºtri reali. Te aºtept mai departe. :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-02-28 15:02:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Copiii nu mor niciodatã, adevãrat.
Infernul e în altã parte ºi cu asta sunt de acord.
Felicitãri Daniela, mi-a plãcut.
Succes!
Cu drag,
Rodica Elena |
|
|
|
Postat
de catre
Rodica Elena Lupu la data de
2006-02-28 13:20:47 |
|
|