|
|
|
|
|
|
|
|
|
Postulat de gradul zero |
|
|
Text
postat de
Angi Cristea |
|
|
viața staționează exact cât să scriu
câteva postulate
el râde cu buzunarele goale plin de idei poetice până la refuz
lumea văzută în vitrine nu are nasturi
când vine timpul zicerii se preface în guri de canal fierbinți ca niște cărămizi
proaspete
în gară șuieră tăcerea slinoasă pereți drepți ne despart de oraș
oamenii nopții se strâmbă la cer luna stinge singurătăți cu picioare de cocostârc
port în ochii deschiși/falii de incertitudine/
când accepți lipsa de echitate viorile dezacordate piața cu ćegume ovală tovarășul-om îți înghite secundele
rar pe nemestecate ca pe o pilulă
nu există antidot pentru exact atât cât
poți iubi |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
La multi ani va spun si eu.Za mnogu godini in macedoneana.Multumesc pentru amplul comentariu.Este la mine o schimbare de stil. |
|
|
|
Postat
de catre
Angi Cristea la data de
2015-12-30 13:43:13 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu știu și nu înțeleg de ce se dau unii de ceasul morții cu privire la Europeea și destinul său. Am lipsit mult de pe site mai mult ori mai puțin motivat. Nici acum nu am timp însă, în detrimentul a două lucruri care mă ard pur și simplu, astăzi mi-am făcut mai mult timp și am intrat mai mult pe Europeea. Multe surprize plăcute.
Și textul de mai sus este o surpriză extrem de plăcută. Îi reproșez o singură inadecvare: "vioarele". Corect "viorile". În rest un poem excelent. L-am scanat. Doar timpul nu-mi permite acum să îl comentez. Poate o voi face. Poate.
Până atunci remarc viziunea solipsită și perceptiv sentențioasă a autoarei. Lumea există, este atâta cât o percepe ea, autoarea. Cât timp o postulează. Ce frumos spus. Adică, în plan auctorial literar lumea este o creație. A unui, cum spunea prietenul meu, scriitorul Iova, "eu inflamat". Ei bine, acest "eu inflamat" ne prezintă un discurs poetic esențializat și ne invită, invită lectorul, să redescoperim, să redescopere lumea în paradigma unică și generalizabilă "cât poți iubi". Este o bucurie această lume necuprinsă. Fără nasturi, adică. Prin urmare, să acceptăm lipsa de echitate și să intrăm în universul armoniei viorilor. O plăcere și o bucurie acest text.
Nu știu ce își doresc unii de afirmă "corabia se scufunjdă" Cum se scufundă? Cu asemenea texte?
Stimați colegi, amintesc din epoca lui Eminescu. Nu știu câți vor fi fost și nu am timp să mă documentez. Dar, pe ansamblu, mai remarcați erau: Gane, Pogor, Petrino, Naum, Vârgolici, Volenti, Scheletti, Negruzzi, Pop-Florentin,, M. Cugler-Poni, Șerbănescu, Bodnărescu,Bonacchi, Ianov, Cornea, V. Micle, D. Olănescu-Ascanio, Pompiliu. În total 19 dacă am numărat bine. Și ce au reușit să dea acești oameni!
Ce ați dori? Un Combinat de literatură? Un Holding?
Dacă privesc, fie și doar pe prima pagină, depășim numărul acestora menționați mai sus. Ce ar trebui să facem? Să ne luăm mai în serios. Și să scriem cât mai bine. Și, în prima pagină sunt lucrări cu care ne putem mândri.
Prin urmare, nu împărtășesc defetismul unora. Și, mai cred, putem lăsa o urmă în literatura română.
Cârcotașii, detractorii, casandrele, scepticii și neputincioșii au rolul lor. Să ne ambiționeze.
În fine, să ne bucurăm, să ne spunem la mulți ani și să avem încredere în ceea ce facem.
Succes tuturor! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2015-12-27 23:21:33 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|