PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Metamorfoza Text postat de Angi Cristea ne putem curața de cuvinte în toate diminețile când băutul cafelei devine epopeic am arta de a nu-ți face pe plac de a bea dintr-o ceașcă minusculă zațul clipelor/fâlfâit de berze în surdină/ în zile patinate cobor la demisol cu anxietatea că praful zilei se va așeza pe umerii orașului iar tu îți vei pierde iarba din palme vopsind pomii ca pentru o vară fără omizi nu-ți mai vin păsările cerului la ora de cumpărat armonii serile îmi conjug timpurile la mai mult ca perfect și inventez cuvinte lipsite de șireturi închid în sertar pâinea după-amiezii rugăciunile nesomnul păsării în zbor ce gust de cafea la ibric are orașul fără omizi cu armoniile lui pastelate insomniile îmi târăsc setea antologică pe asfalt și mă imploră preschimbă-te în omizi sau vino vopsită hedonist prin tăcerea verii care falsează Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Debut frumos. Chiar foarte frumos. Un fel de viziune modernă a celebului vers al lui Horaţiu. Din păcate, apoi, autoarea nu a putut rezista tentaţiei unor dulcegării de tip calofil.Despre care am vorbit de multe ori în acest spaţiu. De exemplu, excesul de metafore în genitiv. Care face rău poemului şi care, la limită, poate fi industrializat, adică tehnicizat şi nu spiritualizat. "zațul clipelor" "praful zilei" "umerii orașului" "păsările cerului" "pâinea după-amiezii", "rugăciunile nesomnul păsării" "tăcerea verii". În viziunea mea prea multe asztfel de metafore în genitiv. Aproape aglutinaţie. Parcă ar fi produse de maşina de tocat carne textuală. La limită, cu o anumită discreţie doar două astfel de creaţii reyiytă. "umerii oraşului" şi poate, tăcerea verii" O altă observaţie se referă la cuvintele "anxietatea", "antologică", "hedonist" care fac parte din alt câmp oematic şi care, evident sunt inadecvate în acest text. Mai menţionez inutilitatea deranjantă a cuvintelor: "iar tu" "îmi" Prin urmare, în viziunea mea, o foarfecă lirică şi critică se impune. Am făcut consideraţiile de mai sus deoarece textul are substanţă poetică. Substanţă ce paote fi salvată. Dacă autoarea renunţă la narcisismul textual cu care îşi admiră creaţia. Iată, de exemplu, cum ar putea arăta, şi ar arăta bine, poemul de mai sus: Metamorfoză Ne putem curața de cuvinte în toate diminețile când băutul cafelei devine epopeic am arta de a nu-ți face pe plac de a bea dintr-o ceașcă minusculă în zile patinate cobor la demisol cu teama că praful se va așeza pe umerii orașului îți vei pierde iarba din palme vopsind pomii ca pentru o vară fără omizi nu mai vin păsările la ora de cumpărat armonii serile conjug timpurile la mai mult ca perfect inventez cuvinte închid în sertar pâinea nesomnul ce gust de cafea la ibric are orașul fără omizi cu armoniile lui pastelate insomniile târăsc setea pe asfalt și mă imploră preschimbă-te în omizi sau vino vopsită prin tăcerea verii care falsează Am eliminat lestul,preţiosul, inadecvatul, prea personalul de jurnal, explicativismele care alungă necesarul mister textual, calofilul căutat.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2015-07-19 12:08:22	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23962 Comentarii: 120088 Useri: 1426
ADMINISTRARE