|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poem naiv |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
În fiecare zi la orele 16 mă așezam în fața ferestrei
n-am să înțeleg niciodată de unde atâta precizie
pe-atunci ceasurile mi se păreau de neînțeles ca și trecerea timpului
singurul instrument de măsură erau bătăile inimii
m-așezam în fața ferestrei și așteptam să vină de la serviciu
strada mi se părea un șoricel adormit în culcuș
nu știu de unde imaginea asta poate pentru faptul că orice pui care își așteaptă mama
vede în spațiul din jurul lui o căsuță
o așteptam să vină și să îmi facă cu mâna
atunci inima creștea în mine atât de mult
încât simțeam că pot să o țin în căușul palmelor
ca pe un fruct
inima pe-atunci avea un contur
tot ce vedeam părea viu pipăibil cu mâna
chiar și zânele alergau cu tălpile ude
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În fiecare zi la orele 16 mă așezam în fața ferestrei
(n-am să înțeleg niciodată de unde atâta precizie
pe-atunci ceasurile mi se păreau de neînțeles ca și trecerea timpului
singurul instrument de măsură erau bătăile inimii)
m-așezam în fața ferestrei și așteptam să vină de la serviciu
strada mi se părea un șoricel adormit în culcuș
(nu știu de unde imaginea asta poate pentru faptul că orice pui care își așteaptă mama
vede în spațiul din jurul lui o căsuță)
o așteptam să vină și să îmi facă cu mâna
(atunci inima creștea în mine atât de mult
încât simțeam că pot să o țin în căușul palmelor
ca pe un fruct
inima pe-atunci avea un contur
tot ce vedeam părea viu pipăibil cu mâna)
chiar și zânele alergau cu tălpile ude |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-06-20 10:45:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"strada mi se părea un șoricel adormit în culcuș" nu-mi place, dar daca tot e sa fie, scoate "in culcus", iar daca ne creditezi cu un IQ supraunitar, nu ne-o mai explica; "să îmi facă cu mâna" suna ca cafeaua cu lapte, si ce-am pus in paranteze e pentru coafeze.
ce ramane? cum venea ea de la serviciu si-ti facea cu mana pe strada ca un soricel adormit, in timp ce tu trageai cu coada ochiului la zane, care erau din alt film, probabil sovietic, dar nu mai conteaza. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2015-06-20 10:45:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Musiu Burdihan, am să mă gândesc. Ceva mă nemulțumește și pe mine la acest text, eram doritor de niscavai opinii critice. Mai mult din acest motiv l- am postat. Mulțam. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2015-06-20 10:27:11 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iar spațiul prelung și bleu lăsat anume după final e de efect. |
|
|
|
Postat
de catre
Septimiu Zugravescu la data de
2015-06-19 23:55:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"inima pe-atunci avea un contur"
Întrebați cardiologii, vă vor spune că toate inimile au contur. E bine să încercăm a produce metafore, dar să evităm banalul.
"atunci inima creștea în mine atât de mult
încât simțeam că pot să o țin în căușul palmelor "
Am mai întâlnit aceste exprimări printr-un bilion de poezii.
"tot ce vedeam părea viu pipăibil cu mâna"
Tot ce vedem este pipăibil cu mâna, cu piciorul, cu gura și alte extensii tactilo-prehensile. În afară de sobe încinse sau sânii nevestei șefului, desigur.
Pe scurt poemul se termină aici:
" În fiecare zi la orele 16 mă așezam în fața ferestrei
n-am să înțeleg niciodată de unde atâta precizie
pe-atunci ceasurile mi se păreau de neînțeles ca și trecerea timpului
singurul instrument de măsură erau bătăile inimii
m-așezam în fața ferestrei și așteptam să vină de la serviciu
strada mi se părea un șoricel adormit în culcuș
nu știu de unde imaginea asta poate pentru faptul că orice pui care își așteaptă mama vede în spațiul din jurul lui o căsuță
o așteptam să vină și să îmi facă cu mâna"
Restul ar trebui refăcut, pentru a evita derizoriul.
Zânele ude pot fi păstrate, niciodată degustătorii de poezie nu se vor da la o parte când e vorba de niște zâne umede.
|
|
|
|
Postat
de catre
Septimiu Zugravescu la data de
2015-06-19 23:54:23 |
|
|