FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Marian Badea
25.02.2006
Cele ce vã spun aici reprezintã punctul de vedere al unui singur spectator; ceea ce a gândit el în timpul acestei întruniri artistice. Chiar dacã uneori, are nuanþe critice, acestea trebuie sã fie luate în sens constructiv. Pentru cã este bine sã vedem realitatea aºa cum a fost ea. Realitatea nu este poezie ! Chiar dacã aºa pare, uneori...

Am participat. Mi-am luat inima în dinþi ºi m-am dus spunându-mi: „Ce se mai poate întâmpla ? Mi s-a spus cã n-am talent. Mi s-a spus cã n-am caracter. Mi s-a spus cã... mi s-au spus multe!”... Dar nimeni nu mi-a spus nimic, privindu-mã direct în faþã. Pentru cã nu avea ce. Prin urmare, am gândit cã este corect sã-i vãd pe aceºti oameni care au fost revoltaþi de CT Popescu, amicul meu de forum ºi sã discut cu ei. Imi fãceam socoteala cã nimic nu poate fi mai important ca o discuþie lãmuritoare. Evident, nu în legãturã cu CT Popescu, pentru cã, întotdeauna am refuzat sã-l comentez sau sã spun cine este el, chiar dacã mi s-a solicitat pe diverse cãi... ªi mã mai gândeam cã poate acest cenaclu nu este chiar atât de important pentru mine, un om în vârstã, aºa cum este pentru copiii mei. (Cu toate cã fiul meu de la Paris, nu a avut acces sã vizioneze transmisia pe internet ! Chiar dacã ºi el este alãturi de Europeea). Am fost însoþit de fiicã-mea, o puºtoaicã plinã de viaþã, în clasa X a unui liceu bucureºtean, la o secþie umanistã, cãreia îi tot ceream impresiile, doar-doar gãsesc explicaþii la nelãmuririle care mã frãmântau....

Ora 17:00
Chiar de la intrare am întâlnit câþiva tineri extrem de plãcuþi care aºteptau afarã. Simpatici ºi bine educaþi. Evident cã nu are legãturã cu literatura, dar este ºi acesta, un lucru important, cã parcã te simþi mult mai bine printre oameni educaþi. Apoi l-am întâlnit pe Sorin Teodoriu, un tip blond ºi simpatic care, când am dat mâna, mi-a replicat cã ne cunoaºtem. Atunci mi-am dat seama cã l-am vãzut pe stimabil chiar în biroul meu, mai în trecut, pentru cã fusese invitat acolo de o colegã. Era tocmai la vremea când afiºasem pe forum „Boul ºi cârcelul”, o fabulã-rânjet. Acum mi-am adus aminte de ce mã contraria mereu vocea de la telefon ºi o fotografie în care imaginea lui Sorin apãrea trunchiatã, fotografie digitalã pe care mi-a arãtat-o colega mea. Cãci aºa se întâmplã întotdeauna cu unii dintre noi care au o bunã memorie vizualã. In fine, cred cã aceste amãnunte nu vã intereseazã...

Chiar de la bun început, Sorin m-a impresionat, pentru cã având la dispoziþie o scarã, încerca singur sã ancoreze niºte microfoane de tavan, pentru a realiza o culegere corespunzãtoare a sunetului la transmisia pe internet a Cenaclului. Mi s-a pãrut firesc sã-l ajut, mai ales cã o fãcea singur ºi nu era uºor. Mai mult, vãzând scara dublã pe care o avea la dispoziþie pentru a se urca pe pereþi, defectã ºi fragilã, îmi fãceam socoteala cã era posibil sã cadã oricând. Iar un vajnic practicant de arte marþiale, ca mine, îl putea prinde din zbor dacã, Doamne fereºte, s-ar fi prãbuºit. Mã ºi gândeam cum sã-l strâng în braþe, într-o atare situaþie. Ca pe un copil, adicã cu gingãºie ºi dragoste paternã, ori cu putere ºi sã-i iau stimabilului rãsuflarea preþ de o clipã pentru punctele pe care mi le-a luat pe nedrept sau pentru cuvintele dure prin care îmi fãcea cunoscutã pãrerea domniei sale cum cã nu am talent la poezie ºi sã plec pe alt forum ? Dar mi-am adus aminte cã aici eram de acord cu el (cã nu am talent !) ºi am rãmas numai la supãrarea pentru nedreptatea fãcutã cu punctele (ca sã vedeþi ce orgolioºi pot fi unii !). Numai cã Sorin nu a cãzut ºi pace ºi, cu ajutorul meu ºi a unui domn la fel de simpatic din trupa de teatru „Toma Caragiu”, am reuºit, pânã la urmã, sã agaþãm microfoanele, de tavan.

Tocmai ce a terminat, stimabilul, partea de pregãtire tehnicã, cã a apãrut ºi domnul Corbu însoþit de doi dintre invitaþii sãi. Vã spun sincer cã am fost impresionat de apariþia actriþei Lucia Mureºan, decanul facultãþii de teatru Bucureºti, unul dintre invitaþi. M-a impresionat modestia ºi privirea caldã, pentru cã rar întâlneºti la oameni, asemenea lucruri, chiar dacã sunt actori. Iar femeia aceasta parcã plutea. Am privit-o cu interes pentru cã voiam sã-mi explic modul în care se miºcã (aºa fac uneori cu oamenii care îmi plac, pentru cã mã gândesc cã trebuie sã învãþ ceva de la ei). Am constatat cã era emoþionatã ceea ce m-a uimit. ªi, mã gândeam: „Ce sã fie, domnule ? Oare ce o emoþioneazã pe aceastã femeie, cã doar este actriþã ºi are contact cu publicul larg, mult mai mult decât mine ?”... M-am lãmurit repede: doamna Lucia Mureºan s-a nãscut un om sensibil...

Când tocmai analizam aceste gânduri l-am auzit pe domnul Corbu vorbind. ªi iar mi-a plãcut. La domnia sa mi-a plãcut generozitatea. Pentru cã numai un om generos poate fi acela care se încrede în colegii sãi, chiar cu riscul de a-l face de ruºine din cauza unei organizãri deficitare. Acum nu prea m-am lãmurit bine: ori organizarea era deficitarã, ori domnul Corbu nu o cunoºtea prea bine. Pentru cã la intervenþia lui Sorin prin care stimabilul anunþa cã vor intra trei garoafe, domnul Corbu susþinea cã nu trebuie sã mai intre nimeni ºi sã respectãm programul. Iar Sorin a insistat pânã ce s-a permis unui actor din trupa de teatru „Toma Caragiu” (acelaºi tânãr binevoitor care ajutase la montarea microfoanelor) sã intre recitând din mers o poezie sensibilã intitulatã chiar „Trei garoafe”. ªi, tot din mers a oferit pe rând, câte o garoafã, la trei doamne din auditoriu, una fiind chiar Lucia Mureºan. ªi atunci mi-am spus: „Sorine, eºti mare !”, pentru cã ideea era excelentã. Numai cã ar fi fost foarte bine dacã aceste lucruri ar fi fost realizate într-un mod mai firesc, fãrã contrazicerile din deschidere.

A recitat Lucia Mureºan din opera lui Nichita Stãnescu, cel care ne privea zâmbitor din pozele tablou prinse pe pereþi încãperii. ªi totul a fost minunat. Doar pentru asta ºi merita sã participi la un asemenea eveniment. Numai cã momentul acesta sublim a fost alterat de brutalitatea unor persoane care au întârziat ºi au intrat în timp ce actriþa recita. Aºa cum se întâmplã de fiecare datã când oamenii nu au experienþa necesarã în organizare, cei trei a nãvãlit chiar înspre singurele scaune disponibile, aflate în faþã, vis-a-vis de locul unde recita actriþa. Evident cã femeia s-a oprit din spectacol. Momenul inefabil a fost stricat. Mai mult, rumoarea din salã era sporitã ºi de faptul cã fiecare primea o scenetã a lui Sorin despre dragostea mãgãreascã, ce tocmai se distribuia din mânã-n mânã (de parcã lucrul acesta era mult mai important), o scenetã amuzantã care a ºi produs zâmbete ºi râsete, mai târziu, când a fost cititã. Numai cã momentul distribuirii foilor volante care conþineau preþioasa scenetã, a fost nefericit ales. ªi iatã cã Lucia Mureºan a atras atenþia auditoriului cã acest mod de a o întâmpina este nepoliticos. M-am uitat la cei trei care intraserã. Nu erau impresionaþi de cuvintele actriþei. ªi, pentru cã se aflau în faþa mea, i-am analizat dupã aceea, pentru a vedea ce anume îi impresioneazã pe ei. Ei bine, privirea lor mi-a evidenþiat o oarecare plictisealã, poate neînþelegere. Poate cã erau prea aproape de actorii trupei de teatru, prea aproape de Maria Gheorghiu care cântat ºi recitat, mai târziu, într-o manierã deosebit de sensibilã. ªi, când eºti prea aproape nu te poþi bucura de calitatea sunetului sau a prestaþiei actorilor. Cine ºtie ? La fel de bine se putea trage concluzia cã oamenii nu apreciau momentul. ªi iatã cã Lucia Mureºan a spus: „Nu aºa trebuie sã ne primiþi ! Totuºi am fãcut efortul de a vã onora cu prezenþa ºi, dacã v-am respectat venind aici pentru cã vã iubim ºi facem acest lucru din suflet, este necesar sã ne respectaþi ºi dvs.”... Evident cã actriþa a avut cuvinte mult mai bine alese ºi mult mai sensibile decât cele utilizate de mine. Dar, în esenþã, cam acesta a fost mesajul unui om de suflet ºi am fost întru totul de acord cu el. ªi mie mi s-au întâmplat asemenea lucruri în viaþã, numai cã eu i-am taxat aspru pe cei nepoliticoºi. Meritau.

Am constatat cã celãlalt invitat al domnului Corbu (despre care am aflat cã ar fi fost buni prieteni) nu a venit pregãtit. Mãcar sã citeascã o poezie. Domnia sa a improvizat ceva, însã nu mi-a lãsat o pãrere prea bunã. Prin urmare nici nu vreau sã vorbesc despre acesta pentru cã mi-a produs o impresie proastã. Chiar dacã este o persoanã de notorietate, mi-a displãcut ºi cum a încercat sã-l punã la punct pe domnul Corbu ºi cum a cules „resturile de la masã”, tot pentru a salva situaþia. Oameni de tipul acesta întâlnesc zilnic ºi sunt sãtul de ei. Poate de aceea nici nu merg lucrurile în þara asta. Iar când a fãcut referiri rãutãcioase la Traian Bãsescu, mi-am dat seama dupã modul în care a abordat problema, cã nu este „cineva”. O avea marinarul pãcatele lui, dar nu era cazul sã se facã unele referiri chiar acolo ºi chiar dacã cele spuse au fost apreciate cu râsete binevoitoare de cãtre o parte dintre cei prezenþi. Imediat mi-am amintit unde l-am vãzut pe stimabil ºi am simþit nevoia sã pãrãsesc sala (evident cã m-am stãpânit). Nu la fel s-a întâmplat cu talentata noastrã colegã Lory Cristea, de care fiicã-mea s-a îndrãgostit la prima vedere (cred cã din cauza vârstelor apropiate). Pentru cã Lory (chiar scris cu „y” cum a remarcat domnul Corbu cu toate cã o cheamã Loredana) nu numai cã a prezentat câteva poezii de excepþie, dar le-a citit ºi frumos. Momentul de sensibilitate pe care l-am trãit când am ascultat-o pe Lory a fost pângãrit de invitatul despre care am vorbit mai devreme, venit nepregãtit ºi care ne-a arãtat nouã, diletanþilor, cum se citeºte o asemenea poezie, argumentând doamnei Lucia Mureºan cã a urmat în tinereþe o ºcoalã de arte populare. Numai cã faþã de talentul deosebit al forumistei, citirea ºi lipsa de sensibilitate a cititorului ad-hoc, mi-au amintit oarecum de mãgarul îndrãgostit despre care ne-a citit mai târziu, Sorin. Totuºi, Lory, ca orice tânãrã artistã în devenire, dornicã sã i se publice opera, a acceptat sã predea poeziile vajnicului „literat” care i-a promis cã va arãta bunãvoinþã ºi cã versurile vor cunoaºte lumina tiparului într-o revistã pe care o conduce domnia sa. Nu-i spun numele pentru cã mie mi se pare nepotrivit ºi acolo. Mã rog, asta este pãrerea mea. Sper cã nu deranjez iar ca sã mã aduceþi, din nou, la 10 puncte? In fine, fiecare cu preocupãrile lui...

A cântat Maria Gheorghiu. In pauzã, femeia intrase singurã, neînsoþitã, având numai o chitarã în braþe. Nu ºtia nici mãcar unde sã se aºeze ºi nimeni nu-i dãdea nici o atenþie. Noroc cu domnul Corbu, un om bãtrân care s-a sesizat imediat ºi a venit dupã Maria care tocmai mã întreba cine stã pe scaunul din faþa mea. „Domnul Hârjeu”, am rãspuns, pentru cã era chiar scaunul stimatului forumist care se dusese la o cafea. Domnul Corbu a avut grijã de Maria, iar dacã nu o fãcea dumnealui, eu, care nu fãceam parte dintre organizatori, i-aº fi dat imediat scaunul meu din rândul 2, de lângã perete, dacã mi l-ar fi acceptat sau aº fi dus-o de mânã la Sorin, zicându-i cã a pierdut o artistã pe drum. Ce sã-i faci ? Aºa se pierd artiºtii, pe la noi, prin Bucureºti. In fine, Maria Gheorghiu a avut o prestaþie excepþionalã. A cântat frumos ºi din suflet cu o voce pãtrunzãtoare versuri binecunoscute ºi chiar cu melodii proprii pe versuri proprii: „Te-aº strânge-n braþe pentru ultima oarã, Sã-þi aduci aminte cum a fost”... sau „Mai aproape de tine, Mai departe cu o lacrimã”... A fost excepþional.

A citit Corneliu Traian Atanasiu, un domn simpatic, modest, plin de talent. Un eseu, „Miza pe fericire”. Îl citisem aici pe forum, inainte. Era plin de profunzime. Nu prea mã dumiream de ce îl citea acolo. ªi tot aºteptam sã am o revelaþie. Nu a fost sã fie astfel. Omul a citit frumos, s-a mai poticnit uneori. Mã rog, nu avea importanþã, era de-al noastru, trebuia sã-l acceptãm. ªi l-am acceptat, l-am aplaudat. Am privit la invitaþi. Nu l-au prea gustat. Nici nu se putea. Am înþeles cã eseul nu trebuia citit acolo ºi atunci. Poate cã nu trebuie citit de autor, cãci omul nu-ºi poate citi singur opera. Adicã, scrierile domniei sale sunt mult mai profunde dacã rãmân simple scrieri. Ele nu pot constitui un spectacol. Poate cã mã înºel. Oricum omul mi-a plãcut ca prezenþã ºi îmi fãceam socoteala cã meritã mult mai mult. ªi de atunci mã tot gândesc la asta ºi nu înþeleg dacã greºesc ºi unde o fac....

Mai departe, în afarã de citirea scrierii de excepþie a lui Sorin despre dragostea mãgãreascã (pânã ºi nevastã-mea citind acasã cele scrise de Sorin, a râs cu lacrimi ºi mi-a spus cã vrea neapãrat sã-l cunoascã pe autor), care a urmat, altceva nu cred cã a meritat atenþie ºi, prin urmare, am plecat... ora 20:00.

Pe drum, în timp ce conduceam cãtre casã, am întrebat-o pe fiicã-mea dacã i-a plãcut. „Da, tatã”, mi-a rãspuns. „Mi-a plãcut. Mai ales sceneta jucatã de trupa de teatru Toma Caragiu. Apoi mi-a plãcut ceea ce a citit domnul Teodoriu. ªi, sã ºtii, tatã, cã am sã mai vin, cã tare mi-a plãcut la Cenaclu. Tu eºti bãtrân ºi prea eºti exagerat, ba cã nu-þi place aia, ba cã nu ºtiu cine ce a fãcut. Ei, ºi ? S-a întâmplat aºa ! Data viitoare se va întâmpla altfel”.... Iatã cum se manifestã diferenþa de opinii, la douã generaþii diferite.

Prin urmare, stimabililor, veniþi la urmãtorul Cenaclu. Nu aveþi ce sã regretaþi !
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  Rodica,
Mulumesc.

Ai rmas aceiai fiin sensibil.
Marian 		 
Postat de catre Marian Badea la data de 2006-02-27 15:28:24
         
 
  A fost bine i ai scris precum ai vzut i ai simit Marian.
S tii ns c i partea a doua ar fi fost bine s o vezi, dar am neles c ai avut nite probleme care nu suportau amnare.
Succes tuturor i s ne ajute Dumnezeu s avem parte de ct mai multe ntlniri prentru c nu ne stric.
Cu drag,
Rodica Elena 		 
Postat de catre Rodica Elena Lupu la data de 2006-02-27 15:24:03
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Scrierea mea este, n mod deliberat, elaborat astfel. A avut o anumi raiune care depete nivelul de nelegere de pe forum.

Totul este numai un experiment. Iar faptul c mi suntei simpatic, nseamn cu totul altceva. Am fcut un pas pe pagina dvs. S vedem dac putem conversa. 		 
Postat de catre Marian Badea la data de 2006-02-27 15:00:25
         
 
 
Cronica ta mi-a plcut pentru c e subiectiv. Altfel la ce-ai fi scris-o. Are nerv, verv, participare. Dei vag, mi amintesc c ai pus suflet la instalarea microfoanelor.

Pentru c-i snt simpatic (s tii c nu snt tuturor), trebuie s te desluesc. Cnd Sorin a apelat la mine ca s citesc, am rspuns prompt i fr entuziasme de prisos. Nu puteam s dau de rp munca cultural, nu? Ce a ieit n-are prea mare importan, nu mai snt la vrsta la care s-mi cad nasul. Trebuia s in i eu de o scar. 		 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-02-27 14:01:21
         
 
  Sorine,
Fac tot ce este posibil ca s ne fie bine.
i, s tii, nici un moment nu am fost suprat pe tine. De fapt, nu m poate supra nimeni. M intereseaz numai rezultatul final. Iar dac din aceast confruntare, nelegem ceea ce ni se ntmpl, este mai bine dect dac am sta deoparte i am privi fr cldur tot ceea ce ni se relev.

Aa fac eu, ntotdeauna. Vorbesc, tot ca s mi se rspund. Spun, tot ca s mi se ntoarc o replic i m uit atent la coninutul ei. Pentru c mi fac socoteala, c dac nu neleg ceea ce mi se ntmpl, opinia celui de lng mine m arat altfel dect m vd eu. i, ce favoare mai mare mi poate face mie, cineva, dect a-mi spune c greesc i unde. Iar dac nu-mi spune nimic, nu m las i tot l ntreb, c poate omul are dreptate i sunt un dobitoc c nu-l neleg.

Apoi, tii c exist un proverb: "Ce ie nu-i place, altuia nu-i face !"... Iar dac ii seama de el atunci cnd vorbeti, nu se poate s nu ias ceva bun. Aa c, mergi nainte Sorine. Eti o valoare ! i, nu-i spun asta de form. Este o realitate i viaa mi va confirma predicia.

Prin urmare,
Succes, Sorine ! 		 
Postat de catre Marian Badea la data de 2006-02-26 15:49:38
         
 
  Nu, Marian, nu ma supar. Sunt parerile tale personale si sunt expuse frumos. Chiar daca si critici e absolut normal, toti acceptam parerile celor din jur si din critici inveti.

O sa fac unele mentiuni: foile pe care le-am transmis in sala erau textele lui Lory, Cornel si cu mine. Asa este! Am gresit momentul distribuirii! N-am scuze!

Iti multumesc pentru ajutor. Fara tine si Bogdan nu terminam in timp util de intins microfoanele. Si asa era foarte tarziu.

Piesa care tie ti-a placut, si fiicei tale de asemenea a facut insa ca invitatii de onoare sa plece. Asta e.

A! Si apropo de nivel. Luni va fi totul la fel ca inainte.

Multumesc pentru cronica. 		 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-02-26 15:35:41
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23957
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE