FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniela Luca

cât de uºor înºalã cuvintele
în dansul lor

priveºti mereu cu ochiul strâmb
nu poþi vedea albul
nu poþi cânta o singurã partiturã
între mine ºi tine

alegi sã vezi doar iluzia de a fi
sârma aceea pe care calc
fãrã sã ºtiu
în ce spini voi pica
atunci când nimic nu va fi aºternut
sã-mi amortizeze durerea

nu mai am demult nevoie de anestezie
simt pânã la nefiind
aceastã injustã biciuire cu vorbe
fiindcã e un tigru mereu
rostogolit prin cercuri de foc
ºi niciun clovn nu mai râde
la ultima reprezentaþie

acum îþi las jumãtate din firul
care mã înãlþa spre dragoste
ºi plec în staccato pentru o iluzie
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da, Erika. Numai cã nu cuvintele per se nu înºalã, ci uneori cel care le rosteºte. ªi, da, Erika, jumãtate de fir acolo îl las, pentru dragoste, altfel ce sens ar mai avea? Dragostea aceasta simplã, de apã, de om, de munte, de copil, de... Mã bucurã mult cã ai prins bine "firul".  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-02-23 21:55:51
         
 
  "cuvintele sunt ca banii circula"
si cuvintele si banii inseala
punctez "un tigru mereu
rostogolit prin cercuri de foc
ºi niciun clovn nu mai râde
la ultima reprezentaþie"
ce bine ca lasi jumatate din firul sperantei
pentru dragoste, cea mereu inaltatoare...

cu drag mult
erika

 
Postat de catre Keller EugeniaErika la data de 2006-02-23 21:30:12
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23957
Comentarii: 120079
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE