|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silviu Encica |
|
|
Din toate incercarile vietii, Lenea mi-a iesit cel mai bine. Lucrurile se-mpart in doua: unele cu sens, puse pe hartie. Altele, fara. Porumbeii care ne leaga de consacrata asuprire a maimutei... cu vorba dulce.
Estetichia ierbii cosite saluta – imi clipeste cu talc. Acum e oranduita cu dichis si prin marile parcuri. Ea-mi spune... imi povesteste. N-am timp s-o ascult, dar am sa port de grija sa derulez spusa ei, la noapte, daca greierul va continua sa nu fluiere la fereastra. Acum e timp doar pentru iesire... din trup, ca sa sorb termic un plus evident anume-n cale-mi pus, in prag de apus orange; trebuie sa ies din cotidian, ca sa reintru pe poarta noua, altfel n-am sa incap pe coaja lui de portocala… Si mai trebuie sa ies din spatiu, fiindca e prea stramt. Ma-mpinge spre miros de verde umbrit, sa iau coasa si s-o tocesc toropindu-i glasul in franturi de interjectie. Insolatia ma ia de cap si ma ciufuleste aspru-ghemuit, fara ca sa stiu de-i tunsoare, briza sau corp strain. Poate e o stare de spirit... Nu stiu, asta nu mi s-a mai intamplat... Dintr-o vara de neuitat rasar melodios o bunica si doi obraji arsi de ani si necazuri, iesiti si ei din batranete. Bunica mea. Povestea ce-o deapana usor ne mangaie miscarea de brate si bulgarii de tarana rastopiti printre porumbiste si grade Celsius... Toti zambim un zambet, primit de ogor cu spasita bucurie. Se vede pe el...
Asta ma asteapta. O promisiune. Cosesc tot. Singuratate, prejudecata, pasiunea dusmaniei zvarlite incandescent-murdar catre tine, de-alaturi, sau spre tine, pe care nu te cunosc. Tot. Sa vedem ce ramane. Cine sunt, fara smocurile rebele?
In sfarsit, ajunsai in varf de deal.
Dadui nas in nas cu Norocul si-mi adusai aminte ca-ntr-o singura viata n-am voie. Nu am voie... sa fiu mai prost decat am fost... Il intrebai de unde vine... Clatina din cap, insa in luminile ochilor sai vad orase mari si bogate – casapite. Case taiate-n doua de amare dezbinari. Copii fara numele mare, fara idealuri. Din Prost se trage... Azi a ajuns si la mine... fiindca pot iesi din samburele de cais, sa ma racoresc fara sa plec nicaieri... privind chipuri dragi. Cati ma vor lasa sa-i iubesc, acum, ca i-am dat prada smocului, pasionatelor dusmanii, demential… inca o data, de fiecare data, cu mai multa hotarare... lipsit de duh fiind?
...
Asemeni unei mame de Ahile, Duhul ii va spune Norocului, vreodata:
“De ramai in Prost, vei avea liniste si vei creste copii frumosi, dar numele tau va fi uitat. Daca insa pleci la acest razboi, vei avea gloria, dar nu te vei intoarce... Numele tau va supravietui o mie de ani de-acum incolo... iar eu nu te voi mai vedea."
...
Oamenii nu trebuie sa te piarda, fiindca vor uita sa fie recunoscatori pentru ce au...
"La steaua care m-am nascut
A rasarit Norocul,
Inverzi-mi-ar smocul
De pe frunte
Ca tare ciunt e...
Si marunt."
La...
O nota pierduta printre randurile armate ale gandului.
Amintirea unui poet.
Subsolul mintii.
Analfabetia.
Sfarsitul.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|