|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Marian Badea |
|
|
O luptã surdã-ºi face locul între noi,
aºa cum este tot ce-i viu în astã viaþã,
ceva ce tinde sã ne-afunde în noroi,
eu, ne-nþeles, voi, precupeþi de piaþã.
Cãci nu existã încã nimeni printre voi,
sã mã priveascã limpede ºi calm în faþã,
nu sunteþi demni ºi nu gândiþi vioi,
sufletul vostru este doar un bloc de gheaþã.
Nu ºtiþi ce e lumina ºi nici ce scumpã-i ea;
la voi, numai culoarea roºu are preþ.
Privirea-i un nimic ºi nu conteazã mintea,
doar capul ce le poartã sã aibã pãrul creþ.
Iar viaþa ce-o trãiþi n-are sclipiri de stea,
vã e strãinã, ca ºi cum ar fi trãitã de un terþ.
Puneþi la îndoialã totul, chiar ºi cinstea,
apreciaþi cu metrul ºi tot speraþi la ºperþ.
Ca un strãin priviþi mereu pe-oricine,
irelevant de-i prost, ori e o nonvaloare,
nu vreþi decât sã vã simþiþi mai bine,
(fãrã bãtãi de cap, ori fãrã vreo stricare).
Dar de vã laudã frumos, în potrivite rime,
(cãci doar aºa simþiþi c-aveþi valoare !),
atunci nu are importanþã de e un fieºtecine,
în grupul vostru de amici, el are cãutare.
Am învãþat cum sã trãiesc frumos,
(în pace, cu onoare, urmãrind dreptate),
nu sunt un geniu ºi nici vreun arãtos,
nu sunt nici sfânt ºi nici vreo somitate.
Sunt scriitor, ori un poet mic ºi sfãtos,
adicã unul ce nu le ºtie chiar pe toate,
încerc sã fiu modest, deschis, deloc nãrtos;
sper cã aºa voi fi cruþat în noapte.
Caut mereu ºi vreau ca sã gãsesc o cale,
(sã ne-nþelegem ºi sã învãþãm ceva),
cãci vinovat nu poate fi doar unul, ci oricare;
(din neºtiinþã ne tot tragem seva).
Dar munca asta ce-ar trebui s-o facã fiecare,
inexplicabil, o fac numai câþiva;
iar tot ce se clãdeºte efemer, o ia la vale
ºi dragostea rãmâne urã-ntrucâtva.
Privesc tot chipuri ce au mereu doar ochii goi,
ºi sufletul ce zace-n negurã, de-a pururi împietrit,
tot sper sã vã-ncãlziþi, sã vã treziþi ºi voi,
sã tindeþi spre luminã, mãcar la asfinþit.
Cãci lumea asta-i numai pentru cei ca noi,
ºi-avem o operã mult mai înaltã, de înfãptuit,
iar înþelegerea nu-i privilegiu din lumea de apoi,
ea este numai, o datorie de îndeplinit.
22.02.2005
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iubitule,
ªtii ce înseamnã sã trezeºti antipatii ? Inseamnã cã oamenii aceia au tendinþa de a genera culoarea roºu. Oare este bine ? ªi oricare ar gândi numai la asta ºi ar cunoaste semnifcaþia culorii roºu, ar tinde sã spunã cã este rãu. Pentru cã toþi vrem sã emitem în galben, în verde sau albastru. Puþini dintre noi înþeleg culoarea indigo ori culoarea violet. Unii chiar le detestã pentru cã nu le înþeleg.
Problema esenþialã nu este sã fii o culoare ci sã înþelegi cum se emite ea. Bunãoarã, fiecare din noi are o culoare preponderentã, chiar de când se naºte. Insã puþini sunt cei ce înþeleg ce sunt º de ce sunt astfel.
De regulã, nu ne naºtem în culoarea roºu. Cu toþii ne naºtem portocalii, pentru cã portocaliu este culoarea vieþii. Numai cã, dacã nu înþelegi modul în care se genereazã aceastã culoare (dupã cum eºti educat), aluneci inevitabil cãtre una dintre culorile alãturate, adicã ruºu sau galben. Ceea ce constatãm chiar ºi pe acest forum. Pentru cã matera ne atrage cãtre roºu iar spiritul cãtre violet.
Progresul nu se face în mod direct, adicã, dacã îþi impui sã fii albastru, char vei ajunge sã generezi astfel. El se face întotdeauna prin oscilaþii între culori, percepând cu timpul modul în care emitem aceste nuanþe. De aceea este bine sã lãsãm oamenii sã meargã spre roºu pentru cã imediat se formeazã o reacþie care îi transpune sprea cealaltã extremitate.
Oare, de ce þi-am spus acest lucru ? Pentru cã ai vorbit de oarece antipatii care mie mi se par gratuite ºi puierile, având în vedere importanþa lor. Cãci, oricine judecã, însã puþini pricep ce se întâmplã cu aproapele lor.
Iar aprecierile acestea costelive, nu aduc nici un folos, nimãnui. Oamenii trebuie sã înveþe cã viaþa nu înseamnã albastru. In marea majoritate a timpului, viaþa ne duce cãtre rosu.
Prin urmare, lasã oamenii sã înveþe cãci oriºice cocoloºealã produce numai efecte secundare negative de genul celui pe care l-am trãit cu toþii ºi prin care Carmen ºi-a luat jucãriile ºi a plecat. Mã rog este un fel de a spune ºi vreau sã spun cã o citesc mult mai bine pe alte forumuri sau sub alte nickuri, fãrã sã ºtie pentru cã o vãd excesiv de sensibilã în sensul negativ al cuvântului. ªi aº vrea sã nu se supere pe mine, pentru cã se supãrã pe un om bãtrân care spune ce spune nu pentru a-i face în ciudã ci pentru a o învãþa sã înþeleagã ceea ce se petrece cu ea. Dacã îmi va permite, evident.
Asta este. Incã o datã, mulþumesc.
Sincer, ºi fãrã apucãturi nãrtoase.
Cu drag, Marian
|
|
|
|
Postat
de catre
Marian Badea la data de
2006-02-23 16:04:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Marian, avand nivelul respectiv eu nu iti vad textele si comentariile INAINTE sa apara pe site. Deci nu am facut nimic la comm-ul tau.
In legatura cu Ecs, Liviu, Corneliu si ar mai fi. Chestia care te-a dus la nivelul 10 a atras dupa ea anumite antipatii care sper sa treaca depinzand 100% de tine. Arata ca nu mai ataci alti membri si va fi OK.
Te astept la cenaclu ca sa stam de vorba.
Nici n-ai idee ce rau puteati face tu si CTP. Si stiu exact ce spun.
Incearca sa scrii proza.
Cu stima,
sorin |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-23 15:36:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Atanasiu,
Mulþumesc. Mi-aþi atras atenþia. Intotdeauna am sã vã citesc cu mare plãcere. Este ciudat cum s-a realizat aceastã relaþie fãrã sã fi avut nici un merit. Prin urmare, mulþumesc domnului Bordaº, fãrã de care, aceastã legãturã ar fi întârziat.
Cu stimã ºi un respect deosebit, |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Badea la data de
2006-02-23 14:07:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pe aceastã paginã, unde se confruntã geniul neînþeles cu cel needucat, a nimerit din întîmplare ºi un citat dintr-un text al meu. Nu m-am gîndit cã va fi folosit într-o asemenea conjuncturã.
Din pãcate, vremea în care cineva se mai putea exprima aºa în legãturã cu persoana-i plinã de har, dar ignoratã ºi vexatã pe nedrept a cam trecut de vreo sutã ºi mai bine de ani. E ºi firesc ca totul sã sune epigonic ºi veleitar. Iar atacul venit din zona impertinenþei imberbe sã aibã, la rîndul lui, izul bãºcãlios al bãiatului de gaºcã de cartier, locuind în subsoluri insalubre. Pripãºit însã de curînd ºi prin canalele electronice.
E dreptul lui Liviu sã foloseascã citatul în favoarea spuselor lui dacã o face cu suficient talent. „C-o aripã ºi-un picior” este de fapt titul unui volum de poeme ludice al lui Sorescu. În textul meu spun limpede cã aceastã condiþie bastardã a omului este una „monstruoasã” ºi totuºi fatalã, de unde ºi epitetele contradictorii. Sîntem ca oameni, indiferent cã sîntem unii oarecare sau ditamai geniile, atinºi de acest stigmat pe care trebuie sã-l recunoaºtem ºi sã-l asumãm.
Ceea ce cred eu despre vremurile noastre este cã pînã ºi geniile sînt mai aplecate asupra acestei condiþii umile deºi patetice, tragice deºi sublime a omului. Omul (adicã noi – toþi ºi fiecare în parte) este mai curînd o fiinþã precarã decît una grandioasã. Deºi adesea, în mod ridicol, bicisnica fiinþa umanã nu rezistã presiunii ºi nu ezitã sã triumf(l)e caraghios.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-02-23 13:47:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sorin,
Vãd cã iar nu mi-a apãrut comentariul de rãspuns. Fie am greºit iar undeva ºi nu am apãsat corect pe taste, fie nu vrei sã aparã.
De aceea revin ºi-þi spun. Da, domnule, ai dreptate. Chiar crezi cã eu nu vãd cã nu am talent la poezii ? Vãd prea bine ºi o fac cu caracter de experiment. Pentru mine. Dar, nici asta nu prea conteazã.
Vreau sã spun pentru toþi forumiºtii de aici cã nu trebuie sã fugim ºi sã ne ascundem sub alte nickuri numai pentru cã unul de aiurea spune vreo prostioarã care ne atinge la orgoliu. Cã poate nu are dreptate.
Pentru tine vreau sã spun cã nici nu înþeleg sã iei mãsuri punitive împotriva unora (cum sunt eu de pildã), în timp ce alþii se exprimã cu grosolãnie, chiar ºi în prozã cã e mai uºor, fãrã sã fie mãcar atenþionaþi. Uitã-te ºi tu la primul comentariu ºi spune-mi dacã þi se pare demn de a fi luat în considerare.
Oricum, închei cã poate iar îmi dispare munca asta de a comenta ºi mã uit în ceaþã, cu acelaºi final.
Iþi mulþumesc ºi te rog sã contezi pe mine ca pe un adevãrat prieten.
Cu consideraþie,
Marian |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Badea la data de
2006-02-23 12:12:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Marian, uite si parerea mea. Nu te mai irosi prin astfel versuri (chiar daca au rima). Cand ai intrat pe site ai venit cu proza si chiar cu un fragment dintr-un roman. Pare ca ai talent aici si numai aici - nu la astfel de texte ironice si pline de aluzii. Mergi pe proza asa cum ai facut la incept. Lasa aceste aluzii-ironii, mai ales ca acestea aduc teribil cu stilul CTP (parantezele folosite ca si explicatii), stil care nu este indragit de nimeni. Pare o legatura de suflet intre voi doi, n-o accentua pe site. Ca sa nu amintesc: cum ai avut nivel si ai postat ceva, cum a aparut si CTP cu o ironie (invalidata de altfel). Nu mai vrem aceste rautati pe site. Nu mai vrem sa se repete ce a fost atunci. Acum ai nivel si poti posta. Mergi pe proza si nu pe astfel de texte criticate si cu valoare indoielnica. Vei fi mult mai castigat asa.
Multumesc |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-02-23 09:56:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Încep prin a cere scuze domnului Corneliu Traian Atanasiu pentru cã îl citez într-o paginã care nu are legãturã cu textul sãu.
"Nimic nu ilustreazã mai bine aceastã condiþie de un ridicol patetic, de un tragicomic sublim decît încrâncenata ispitã de a ne avânta mereu într-un elan iremediabil ºchiopãtând - vorba poetului: c-o aripã ºi-un picior - cãtre un zbor candid închipuit dar incontestabil interzis."
Corneliu Traian Atanasiu - O aripã ºi-un picior
ªi acum, comentariul la Înþeleptul ºi societatea.
Ideea "poeziei" domnului Badea este, fãrã îndoialã, generoasã. Într-o formã adecvatã, cu mijloace poetice adecvate, ar putea comunica ceva. Înþeleptul (geniul, în general) respins de o societate strâmbã...
Aºa cum este însã ea expusã în paginã, cu (hai sã le spun) stângãcii demne de textul unui elev de ºcoalã primarã, stângãcii manifestate nu numai în ceea ce priveºte tehnica versificaþiei (acceptabile, panã la urmã, pentru un prozator) ci ºi în logica ideilor (voi exemplifica mai jos), scrierea de mai sus rãmâne doar acel elan "iremediabil ºchiopãtând - vorba poetului: c-o aripã ºi-un picior - cãtre un zbor candid închipuit dar incontestabil interzis."
Domnul Marian Badea ne îndeamnã (într-un rãspuns la un comentariu critic) sã-i citim opera, sã o rumegãm pe îndelete, spre a-i înþelege dedesubturile, ºi abia dupã aceea sã ne pronunþãm. Am rumegat, pe cât mi-a permis fineþea textului ºi profunzimea gândirii autorului, versurile de mai jos (ºi nu numai):
"Ca un strãin priviþi mereu pe-oricine,
irelevant de-i prost, ori e o nonvaloare,"
ºi mãrturisesc sincer cã, în ceea ce mã priveºte, irelevanþa va fi, ºi de acum încolo, la fel de manifestã, iar privirea-mi la fel de strãinã faþã prostia sau nonvaloarea invocate de autor în suscitatele versuri. Cu atat mai mult cu cât nu ni se propune alternativa. Poate aº fi înþeles revolta autorului dacã cel de-al doilea vers din citatul de mai sus ar fi sunat astfel:
irelevant de-i prost ori e valoare
ºi m-aº fi revoltat ºi eu, alãturi de domnia sa, împotriva celor care resping orice strãin, fãrã a-i cerceta mai întâi valoarea, fãrã a încerca sã-i cunoascã sufletul. Aºa însã, revolta nu are obiect. Mai degrabã mã revoltã heirupismul din strofa de mai jos:
"Cãci lumea asta-i numai pentru cei ca noi,
ºi-avem o operã mult mai înaltã, de înfãptuit,
iar înþelegerea nu-i privilegiu din lumea de apoi,
ea este numai, o datorie de îndeplinit."
Domnul Badea detestã catrenele, ai cãror cititori, nu-i aºa, nu pot cuprinde ºi înþelege adâncimile unui text de ºase strofe a cate opt versuri fiecare. Îmi permit sã citez o singurã strofã (putem sã-i spunem catren, nu-i aºa?..) care rãstoarnã afirmaþia distinsului autor neânþeles:
Le Poëte est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l'archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l'empêchent de marcher.
Charles Baudelaire, L'albatros
Patru versuri care spun mai mult decat pagini întregi de lamentaþii...
Sigur, sunt semnate Baudelaire. Afirm însã, fãrã teama de a greºi, cã am citit pe acest site strofe de aceeaºi profunzime. Semnate de autori (ºi) de catrene...
"Inþeleptul ºi societatea" (o gâlceavã a înþeleptului cu lumea) nu are nimic ce ar putea fi rumegat. Nici adancimi de gândire, nici culmi poetice. Ramâne o încercare de gâlceavã a autorului cu sine însuºi...
Sau, într-o jumãtate de catren,
"O încercare de zbor
Într-o aripã ºi-un picior..."
Preferam, sincer, o fabulã-rânjet. Scrisã fãrã încrâncenare...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2006-02-23 09:17:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ideea o gasesc de bun augur; sigur, orice forma de poezie este necesara, cu respectarea sistemului de valori; altfel, ingroasa rindurile scriiturii minore; sigur, dezbaterea in privinta este si ea necesara, cu respectarea codului deontologic; sigur, nu ar trebui, intre noi, sa existe sfada. Aceasta este noima in care gasesc justificat gestul creatorului de frumos, care, adesea, este insotit de multe privatiuni. Doresc tuturor celor care transpira verbul: har, buna intelegere si capacitate spre deschidere ...
cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
gheorghe Sarbu la data de
2006-02-22 17:26:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimabile,
Te înþeleg. Numai cã lucrurile nu stau aºa cum le vezi, domnia ta. Ele se referã la altceva ºi dacã generalizezi totul (aºa cum ar fi normal sã faci chiar de la început !), atunci lucrurile capãtã un alt înþeles. Cã dacã mã interesa numai acest forum, fãceam ºi eu unele versuri mai pe înþelesul celor specializaþi în catrene.
Mai mult, eu nu am susþinut niciodatã cã aº fi poet. Chiar ºi pseudonimul pe care mi l-am luat evidenþiazã cã sunt doar scriitor. Prin urmare, nu aºa trebuie sã te repezi la un confrate. Este necesar sã o iei uºurel ºi sã îi rumegi opera pe îndelete, pentru a înþelege toate dedesubturile iar apoi, trebuie sã iasã ceva. Cã chiar de n-ai critica sau chiar de o vei face, e totuna. Important este numai faptul cã ai înþeles. Iar strofa mea tocmai acolo bate, cãci altfel fãceam fabule-rânjet care inflameazã inutil numai pe unii dintre noi ºi care-i fac sã dea din coate, lovind pe unii mai sensibili.
Oricum îþi mulþumesc. Opinia dumitale este bine primitã.
Cu sinceritate
Marian badea |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Badea la data de
2006-02-22 13:03:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
maestre, versurile d tip underground a la parazitii trebuie sa fi de fronda, revolta, sictir etc...
matale in aceasta poema te frustrezi mai ceva ca o fata mare prinsa cu vibratorul de unica folosinta impachetat in busuioc si cu batriile stropite cu agiasma...
asadar maestre nu-i bai ca un geniu ca matale ramane neinteles in peisajul on line al literaturii constelatie (vezi stele si stelute)pentru ca se va ridica din cenusa pixelilor taman in postuma literaturii romane reale si scrisa in letopisete codificate.
in rest sa auzim numai de bine....
sa fii iubit maestre, si nu uita frustrarea e un avatar de-al pisicherului ala de Onan .... |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2006-02-22 12:52:24 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|