|
|
|
|
|
|
|
|
|
Regrete tomnatice |
|
|
Text
postat de
Valeriu Cercel |
|
|
Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă,
Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,
Colegi în anul ultim de liceu,
Când, dintre toți din clasă, numai eu
M-am oferit să vă conduc acasă,
În după-amiaza-aceea furtunoasă
Pe sub umbrelă, visători, pășeam,
V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam!
Nu ne păsa de stropii mari și reci,
Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,
Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume
Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume
Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit,
Din ochii mari, albaștri, am simțit,
Întâiași dată-n viață-acel fior,
Până în deștul mic de la picior,
De v-am furat, setos, ca un avar,
Primul sărut în colț la aprozar,
Și-apoi în lift, parcă la șapte stați,
Plutind printre etaje,-mbrățișați,
Ajunși n-apartament m-ați invitat
La o cafea
târziu
eram în pat,
Unde, un ceas întreg, noi amăndoi,
Înflăcărați de-amor, aproape goi
.
Ca să mă iei acum, așa, la rost,
Și
bâzâind să-mi spui c-am fost un prost,
Păi
s-au ivit părinții tăi, doar știi,
Chiar când eram să pun punctul pe i,
Și-mi reproșezi
și eu regret cumplit,
Că timp a fost păcatu să-l comit
Sunt patrușcinci de ani trecuți, și-un pic,
Lenuță, au zburat ca mai nimic!...
Ne-am regăsit acum, în plină toamnă,
Dar să uităm
eu domn și tu o doamnă!
Nu te-ntrista, nu plânge,-s încă viu,
Pentru păcat nicicând nu-i prea târziu
.
Valeriu Cercel
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
O, noooo! Nu e vorba despre Elena, viitoarea presedinta a Romaniei, si nici eu nu sunt Traian, viitorul prim-ministru!
Nu te gandi la prostii! |
|
|
|
Postat
de catre
Valeriu Cercel la data de
2014-09-23 15:23:34 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lenuta-i tare multumita!
Hopa! Prenumele tau Vali nu cumva-i Traian? :) |
|
|
|
Postat
de catre
Camila Petrescu la data de
2014-09-23 10:07:27 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu-mi amintesc, distinsa doamna,
Ca, in trecut, in plina toamna,
In anul ultim de liceu,
Sa fi fost mare derbedeu,
Cand nota ce-o aveam mai mare
Era de sapte
la purtare,
Dar mi-amintesc chiar bine eu,
Ca muschi aveam, mai mult de-un leu,
Dar nu-l dadeam, unele dame,
Dorind doar cu suta de grame,
Si nu umblam, nici pentru-o tura
Cu jumatatea de masura
De plasa ta de in brodat
Atatea plase am luat!
Si cand am tras in plasa ta,
Crezui c-am dat pe langa ea,
Cand colo, nu eram matol,
Am dat fara sa stiu in gol!
Asa ca, prea distinsa doamna,
V-o spun acum in plina toamna,
Chiar daca nu mai sunt de-atunci
Cu muschi de leu, fara de sunci,
Stati dumneavoastra linistita
Lenuta-i tare multumita!
|
|
|
|
Postat
de catre
Valeriu Cercel la data de
2014-09-23 02:44:26 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Imi amintesc, stimate domn
si iar gresesc cu tine-n somn,
eu, cea mai buna din liceu,
tu, cel mai mare derbedeu.
Eu buchisind determinanti,
tu-n studii printre figuranti.
Dar, pe teren erai un leu
cu muschii grosi, de cetaceu,
incat palea virtutea mea
cand in urale se striga:
-Haide Vali, trage-n dreapta,
n-o ierta si sparge-i poarta!
Dar plasa mea a fost de in
ca nu s-a rupt macar putin,
un sut, pe langa bara-n gol,
m-a ocolit de rostogol
cu tot regretul meu calin
ce se citea in cristalin.
Acum visez c-ai fi de-atunci,
nu cel de-acum, ornat cu sunci
ca leul cel de mare, gras,
de-aceea nu spun inca:-Pas!
|
|
|
|
Postat
de catre
Camila Petrescu la data de
2014-09-22 19:00:41 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
O poezica decent realizata, are chiar si un strop de umor, stilul e invechit dar... vot!
Rudy |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2014-09-21 10:49:02 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|