PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Din ciclul „Mecanisme vinovate”: Starea de nemulţumire Text postat de Andrei Ghejan Orice om, cu, sau fără pretenţii prea mari de la sine, îşi caută permanent starea de echilibru, de stabilitate. Şi chiar se agită pentru chestia asta, consumându-şi energia sub toate formele ei. E în natura firii lui să fie avid de cumul în integrală, iar asta nu e rău deloc pentru procesul în sine care nu poate fi altfel decât dinamic, tocmai din cauza stării care îi animă căutările (acţiunile) şi implicit, evoluţia. Instabilitatea asta nenorocită, sub orice formă şi în orice plan ar fi ea, ne afectează infinit mai mult decât am putea crede la prima vedere, generând diferite stări negative cum ar fi: stress, griji, supărări, etc, dar şi o stare mai ciudată, impropriu spus „cameleonică”: starea de nemulţumire. Reacţia de bază, primordială, ca un fel de auto-apărare instinctivă, oarecum naturală a nemulţumitului vizează conjunctura şi mai ales pe cei din jur (ext). „- Tu, (voi) sunteţi de vină pentru toate astea!” am pronunţat-o fiecare cel puţin de câteva ori la viaţa noastră. Să sperăm însă că nu prea des. Pe măsură ce acumulăm experienţă (însumând nu numai reuşite, dar şi eşecuri, decepţii, deziluii, etc) percepem tot mai des cameleonismul nemulţumirii în sensul tranzitoriului factorilor externi, catre cei interni (sau cel puţin conlucrarea lor), având acelaşi aparent rezultat: starea în sine. Apar şi întrebările reale, inerente, despre cauzalitate, odată cu o primă triere de principiu a nemulţumiţilor. Evident, modestia aparţine celor care au găsit deja măcar doi-trei factori interni, rezumând nemulţumirea cel puţin şi la dezordinea interioară (proprie). Absolut firesc mi se pare ca din această categorie să prelevăm probele de competenţă ulterioară, restul rămânând în conul de umbră a veşnicilor frustraţi. „Nimeni şi nimic nu mă mulţumeşte” devine o sabie cu două tăişuri, dacă din „nimeni” pe tine te-ai exclus. Inter-relaţionalul devine un coşmar într-un astfel de caz. Reproşurile subiectului (celui în cauză), lipsite de orice obiectivitate de cele mai multe ori, sunt o cascadă cu bară de repetiţie, un loop infinit, iar logica e tabu, sau în cea mai fericită situaţie un analgezic temporal. Certurile nesfârşite sunt insipide tocmai pentru că nu au o bază reală, alta decât nemulţumirea ext, exponenţială şi mai ales neprincipială, iar subiectul îşi exercită toate tarele cu degetul aţintit pe tine. Oglinda lui ai devenit tu, brusc. Greşeala cea mai mare pe care o poţi face e să te implici, degenerând pe nebăgate de seamă în cercul vicios al nerezonabilităţii. Provocarea cel mai des întâlnită cu care eşti presurizat: „- Nu-ţi pasă!”. Orice argument contra e cel puţin gratuit, deci, mai bine te laşi. Ăla este momentul , poate, când nemulţumitului i se ia darul... Trist, dar adevărat, nemulţumitul EXT, în continuare cu o bâtă inutilă în mână. De ce? Simplu. Pentru că nu are în cine da. Normal, firesc, e total nefericit. Anomaliile suntem noi... ăştilalţi nemulţumiţi de... noi. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Observaţii corecte, apreciez trecerea şi semnul. Mulţumiri n.n. Elena Stefan   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-20 10:25:41               “Mecanismele vinovate” sau păcatul generalizării în situaţii anizotrope O meditaţie automotivaţională. Un text cu nuanţe uşor polemice adaptat unui sine nemulţumit şi de sine şi de ceilalţi! În care, nesistematizat, adică, aşa cum îi vin ideile la îndemână, sunt rostite “adevăruri discutabile” De exemplu: “Orice om, cu, sau fără pretenţii prea mari de la sine, îşi caută permanent starea de echilibru, de stabilitate.” Sunt oameni pentru care echilibrul, stabilitatea înseamnă moartea spiritului. Pentru ei dezechilibrul, riscul, situaţiile asimetrice, necunoscutul, aventura, inovativitatea, creativitatea, starea de criză, şi acestea, cumulate ori nu în integrală, reprezintă permanentele şi adevăratele lor căutări. În acest context “Instabilitatea asta nenorocită,” nu este deloc nenorocită ci, din contră, reprezintă mediul provocator, creativ, suportul existenţial generativ şi benefic pentru creaţie, pentru noi explorări, pentru sine şi pentru colectivitate. Ca soluţii pentru un anumit moment temporal. Care poate deveni, în anumite situaţii, moment istoric. Şi alte aserţiuni, din textul de mai sus, sunt discutabile. Cum ar fi “generând diferite stări negative” Nu numai. Instabilitatea poate genera şi stări pozitive, soluţii, creativitate. Care pot fi transformate, sublimate în stări pozitive. “Reacţia de bază, [...] a nemulţumitului vizează conjunctura şi mai ales pe cei din jur (ext).” Poate la scară existenţială minoră. Creatorii, marii creatori, au fost şi sunt nemulţumiţi, frustraţi la o adică, (altădată am arătat beneficiile frustrării) de ei, de creaţiile lor. Iar această nemulţumire generează un mecanism perfecţionist care conduce, de multe ori, la realizarea capodoperelor.. Mai sunt şi alte ziceri amendabile. “îi animă căutările (acţiunile) şi implicit, evoluţia” “cameleonismul nemulţumirii”, “modestia aparţine celor care au găsit deja măcar doi-trei factori interni”, “conul de umbră a veşnicilor frustraţi”, “Greşeala cea mai mare pe care o poţi face e să te implici, degenerând pe nebăgate de seamă în cercul vicios al nerezonabilităţii” Iată, am comis şi eu gestul implicării pe care nu-l consider nici pe departe o greşeală, nicidecum cea mare, şi sper eu, nu voi degenera “în cercul vicios al nerezonabilităţii”! Marea greşeală a textului este, de fapt, încercarea de generalizare în contextul anizotrop în care coexistă omul ca trăitor banal şi ca personalitate distinctă, mai mult ori mai puţin accentuată . Consideraţiile de mai sus, din câte îmi dau seama, pot fi, statistic, valabile cu o mare probabilitate pentru existenţa cotidiană la nivel de comportament aferent necesităţilor şi trebuinţelor umane din baza Piramidei Maslow. Adică, a acelor puţin spiritualizate. Cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât aceste consideraţii îşi pierd valabilitate. Însă, precizez, nici în bază nu pot fi în totalitate valabile. Consideraţiile de mai sus pot reprezenta viziunea, cu o mare marjă de eroare, a unui personaj dintr-un text extins cu privire la mecanismele vinovate care ne definesc existenţa. PS. Cu toate limitele sale, textul este oricum extrem de departe de ceea ce unul dintre colegii noştri, incomprehensibil l astfe de texte, l-a catalogat drept “un text cretin”   Postat de catre Elena Stefan la data de 2014-06-20 07:10:38               Mersi dl Radu Ştefănescu. Trebuie să vă fac o mărturisire: cred în jazz-ul cuvintelor, chiar dacă momentan nu-l stăpânesc. Dar, în fond, ca să-i răspund şi domnului Kosta, spaţiul ăsta îl consider nu o scenă, ci o sală de repetiţii, unde greşelile trebuie tratate ca atare. Întradevăr, scena mea e acolo, iar pentru aia am muncit mult mai mult. Cu drag, tuturor PS Să ştiţi, şi o spun cu mâna pe inimă, deşi poate nu las impresia, criticile îmi fac bine şi contrar aşteptărilor mă ajută să-mi ating scopul propus: mult râvnitul şi delicatul contrapunct. Deocamdată, atât mi-am propus, aici cel puţin...   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 17:50:19               domnule Ghejan, acum, la spartul targului, daca va consoleaza cu ceva, mie imi sunteti simpatic, si va consider un artist adevarat. nu pt eseurile sau enigmistica dvs literara (sincer, dpdv discursiv, pe ambele le-as situa undeva intre bizar, incoerent si indescifrabil - am zis-o cu blandete) ci pentru linkul de mai jos, peste care am dat mai mult sau mai putin intamplator https://soundcloud.com/babbba oricum, prezenta dvs aici, cel putin in comentarii, mi se pare inedita si absolut ok. keep going :) stima   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2014-06-19 15:23:20               Va inteleg din ce in ce mai greu apetenta pentru spatiul europeea. Nu inteleg nici de ce insistati in incoerentza. Ma rog, e problema dvs, nu va mai deranjez.   Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 15:20:25               Latunski, dacă-ţi mai citesc comm-ul de două ori, risc să devin fan puzzle, la anti-scrabble sunt deja ))   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 14:47:02 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Latunski, recunosc, asta e buna:))))   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 14:32:07               Momentan o să mă rezum să vă explic ghicitoarea aia “absurdă”, incoerentă, care are soluţie unică (se pare), presupunând “integrala” ca fiind 7. Spectrul luminii, ROGVAIV, e format din 3 culori de bază, restul fiind culori complementare, redefinite din RGB. Oricare culoare de bază extrasă din spectru, elimină alte trei complementare. Rezultat 7-1=3. Revenind la coerenţa mea, pe care după cum se observă, doriţi să o discreditaţi, încerc de fiecare dată doar să montez un mic labirint în care e nevoie de puţină elasticitate, (contorsionismul de care vorbeaţi), să ieşi din el. E de aşteptat ca de multe ori lungimea de undă a comunicării să difere, motiv pentru care mă feresc să fiu înţepat (şi la propriu, şi la figurat). Coerenţa, chiar cifrată excesiv aşa cum susţineţi, nu are alt scop decât să elimine monotonia unei “poteci” bătătorite deja, cu, sau fără oul ăla pe care mă străduiesc să nu-l strivesc. Sunt surprins totuşi de reacţia dvs virulentă, aproape alergică. N-aş putea să vă ajut, elasticitatea vă aparţine, aşa cum încercaţi dvs asiduu să o faceţi, “ortopedic” vorbind…   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 14:28:04               Odată cu prezentarea pildei despre motanul haios "apar şi întrebările reale, inerente, despre cauzalitate,...". "E în natura firii lui să fie avid de cumul în integrală", iar ispita peştelui prăjit ne determină să "percepem tot mai des cameleonismul (ne)mulţumirii în sensul tranzitoriului factorilor externi, catre cei interni". Indiferenţa motanului poate fi asimilată unei cascade "cu bară de repetiţie, un loop infinit, iar logica e tabu, sau în cea mai fericită situaţie un analgezic temporal". În final, rezultă pîrlirea mustăţilor , dar, "Greşeala cea mai mare pe care o poţi face e să te implici, degenerând pe nebăgate de seamă în cercul vicios al nerezonabilităţii." p.s. A se pieptăna motanul cu responsabilitate, înainte de a i se permite să stea în apropierea aragazului.   Postat de catre latunski criticul la data de 2014-06-19 13:40:38               ma rog, "mama elefant", ca sa nu credeti dracu stie ce.   Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 13:31:34               Recunosc, nu ma preocupa textele gen "ghicitoare", e vina mea si mi-o asum. Eu prefer sa judec numai situatiile literare in care se plaseaza cate un autor. Iar aritmetica bizara cu sapte minus unu egal trei, ma lasa perplex dar in aceeasi masura, indiferent. Pe vremuri, in tineretea mea mult prea indepartata (mea culpa!) obisnuiam sa radem de unul mai slab de inger decat noi punandu-l sa descifreze o ghicitoare nu depoarte ca logica de ale dumneavoastra: "lacul este ca oglinda, la mijloc, o minge. Sare tata elefant, pleosc in minge, sare mama efelant, pleosc in minge, sare puiul elefant, pleosc in ce?" Daca imi raspundeti la aceasta ghicitoare simpla va puteti considera membru plin in grup, cu legitimatie. Ramane sa aduceti dvs. o poza color.   Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 13:29:41               De altfel, nu sunteti cu totul lipsit de speranta, dovada ca o femeie (ma rog, prietena, alta decat mama!) va poate accepta alaturi, ori macar in preajma bucatariei ei, e un mare pas inainte spre normalitate. La mai mare.   Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 13:14:29               Apropos de ghicitori domnule Kosta, p-asta o ştiţi?: "Din 7 una dacă iei, mai rămân doar 3", sau vi se pare un nonsens ca şi restul? Nu contest însă că "Zombie" e una din cele mai slabe ghicitori ale mele, am şi recunoscut asta. Cât despre terapia propusă de dvs, mă tem că aţi dat cu bâta-n baltă, timpul nu-mi permite să vă explic şi de ce...   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 13:05:29               De altfel, incercand sa urmarim traiectoria gandirii dumneavoastra, am ajuns sa ne contorsionam mintile intr-un dans amintind de miscarea imprimata unui ou purtat pe fundul unei galeti goale, pe o poteca de munte. O mostra de imposibila identificare a unei idei: "...pentru ca sonoritate vs. (versus?)analitic are castig de cauza...". Nu mai insist, si nu cautati inutil prin farmacii.   Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 12:57:06               Metafora "tigaia sfaraia stinghera" merita medalia de atza si insigna 'cel mai fruntas" cu brasarda tricolora! Ce noima are povestea cu motanul, in legatura cu Latunski sau spusele lui? Niciuna! Fracturile de logica din textele dumneavoastra va recomanda pentru serviciul "cifru" al MAPN, SRI sau MI5. Eu unul am citit rabdator de fiecare data ce scrieti, dar cu stupida mea minte n-am priceput nimic sau aproape nimic. Culmea a reprezentat-o ghicitoarea cu Zombie, care era la asa departare de vreun posibil sens, fix ca griva de iepure. Incercati sa va relaxati citind superbele basme romanesti si ascultand muzica simfonica sau chiar populara. In unele cazuri, a dat rezultate.   Postat de catre sters sters la data de 2014-06-19 12:52:32               Mucilagiu. Deosebirea dintre mucilagiu şi precipitat, exceptând sonoritatea uşor scârboasă, constă în genul de amorf. Diferit de o minte “izotropă”, care are involuntar tendinţa să arunce mucilagiul numai pentru că sonoritate vs. analitic are câştig de cauză, scăpând din vedere posibila identificare a mucilagiului cu produsul esenţial, analiticul ştie exact ce urmăreşte: ideea, dezvoltarea ei şi în final reţinerea. Separarea unui precipitat de restul este facilă pentru orice analitic, se face prin filtrare, iar cutuma o obţine prin cristalizarea amorfului. Unui izotrop, datorită stării proprii de instabilitate, îî va veni foarte greu să decidă ce trebuie să reţină: precipitatul (suspensia), sau filtratul? De ce? Pentru că nu ştie ce urmăreşte în final să obţină. În final, asta face diferenţa şi între cei ce poartă batistă, sau nu. Primii mai au un avantaj: ştiu când sunt răciţi.   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 12:32:39               Latunski, am o prietenă care are un motan, destul de haios. Panarama (motanul), să nu fiu înţeles iar greşit)), obişnuieşte să stea pe pervazul ferestrei în bucătărie chiar lângă aragaz, observator. Într-o zi, Luiza prăjea un peşte în timp ce ne luasem cu vorba, dar… la un moment dat tigaia sfârâia stingheră. Totul nemişcat, motanul se uita indiferent pe geam, noi contrariaţi în farfuriile noastre goale, doar în oglinda geamului reflecta o jumătate de mustaţă pârlită…   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 11:19:15               Iar le-ncurcaţi don Ghejan. Aici nu merge regula de "trei simple" (sic!). Merge un silogism: Premiza majoră: Ce naşte din pisică, şoareci mănîncă. Premiza minoră: Mama d-voastră are ce are. Concluzia. O concluzionaţi singur. p.s. Eu sînt nemulţumit de mine doar cînd nu pricep ceva. Evident, din vina mea. De alţii nu sînt nemulţumit - cînd nu pricep ei.   Postat de catre latunski criticul la data de 2014-06-19 10:30:05               Ecsi, când un text (citez pe cineva) în coliziune cu o căpăţână, emite un sunet gol, nu numai textul e de vină…   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 10:17:48               Exact ce spuneam domnilor: poţi fi nemulţumit de tine, sau de ceilalţi. “Criticul” prin definiţie nu poate fi nemulţumit decât de ceilalţi. Mă feresc să aplic regula de trei simple la “ce naşte din pisică, şoareci mănâncă”, poate fi o familie de critici extrem de mulţumită, virtual vorbind… P.S. Mama are Alzheimer, a ta ce a avut?   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-06-19 10:11:09               Nu, nu-i un text numai tîmpit. E un text pe care-l poate înţelege doar autorul. Eventual şi mama dînsului. Ştiut fiind că mamele îşi iubesc copiii şi îi aprobă în acţiunile lor.   Postat de catre latunski criticul la data de 2014-06-19 04:56:30               Andrei, tu te-ai citit??? Reproşurile subiectului, lipsite de orice obiectivitate de cele mai multe ori, sunt o cascadă cu bară de repetiţie, un loop infinit, iar logica e tabu, sau în cea mai fericită situaţie un analgezic temporal. Atanasiu este doctor in tampenie, tu nici macar nu amuzi   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2014-06-19 01:19:16               Doamne, ce text cretin!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2014-06-19 01:17:01	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE