PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Mecanisme Europeice Text postat de Andrei Ghejan E greu să fii luat în serios în ziua de azi. Din nefericire, sunt mulţi factori interni şi externi „ catalizatori concubini” care influenţează potenţiala recunoaştere. Ignorarea unora, sau altora, chiar şi parţială, devine un inhibitor serios în cataliza procesului care teoretic ar trebui să fie (evolutiv) pseudo-liniar ascendent, dar, ghinion, de multe ori nu e. Oricum, condiţiunea sine-que-non să poţi exploata acest potenţial e să fii bun în ceea ce faci şi de cele mai multe ori nici asta nu e de ajuns, suficienţa nu este îndeplinită. Dacă de catalizatorii interni s-a tot vorbit, sintetizând pe scurt valoarea intrinsecă, pregătirea, cultura, cutuma proprie şi nu în ultimul rând talentul fiecăruia, aş vrea să mă opresc şi să aruncăm împreună o privire asupra catalizatorilor, sau inhibitorilor de tranziţie (către externi) şi să încercăm pe cât posibil să-i grupăm pe funcţionalitate, fără a avea pretenţia că i-am evidenţiat pe toţi. Unii îi ştiu, alţii, nu. Mă adresez în mod special tinerilor care ar trebui să descopere cu ce se vor confrunta ulterior. Nu ştiu în ce măsură voi reuşi să fiu explicit, dar în speranţa că voi ridica la fileu măcar câţiva importanţi, să purcedem admiţând de la început că fiecare focalizare, asimilată unei integrale duble, deci o arie oarecare, poate fi tăiată obiectiv cu o „mediană” reprezentând demarcaţia catalizator/inhibitor, mediana fiind un fel de „0” fără efect, zona punctelor în care mecanismul intervievat nu e nici catalizator, nici inhibitor. Interesantă este, de asemenea, modalitatea în care aceste componente interferează, realizând efectul propriu-zis. Din motive de timp, astăzi voi încerca să dezvolt doar unul. Criticile (de orice fel!) sunt binevenite. Atitudinea de principiu. Definitorie, ca o semnătură a fiecăruia, rod al caracterului individual, atrage simpatii, indiferenţă, dezinteres, sau animozităţi care pot persista, sau chiar se pot amplifica. Se subînţelege că un caracter complex, plăcut, cizelat, prezintă la prima vedere avantajele inerente calităţii atribuite. Spun „la prima vedere”, deoarece numai ca subdiviză are efectul sigur scontat. Per ansamblu, mai ales la început, genul ăsta de „spirit” nu (mai) atrage suficient atenţia. Apar întrebări evidente: cum? de ce? Paradoxal, normalitatea (pentru că o astfel de atitudine o putem considera normală) nu iese cu nimic în evidenţă. S-a banalizat, decăzând din drepturile ei fireşti. Practica demonstrează (creând totodată frustrări, justificate în opinia mea, în rândul aspiranţilor la mai mult) că nefăcând „valurile aferente şi obligatorii” nu se poate depăşi mediana de care vorbeam. Ca idee: ce ne place să privim? Un tablou cu o mare liniştită, sau o scenă cu o mare învolburată în care două corăbii de piraţi îşi dispută întâietatea şi exerciţiul de forţă? Altfel spus, trăim într-o lume în care negativismul atrage ca un magnet. Impropriu, este un compensatoriu pentru propriile energii negative pe care simţim nevoia imperioasă să le anihilăm, sau eliberăm, lăsând astfel pozitivismul altor surse să ne inunde, dându-ne astfel senzaţia de bine, manifestându-ne involuntar interesul. A fi diferit în exprimarea de orice tip, personalizat, presupune mai întâi să existe comunicarea. Comunicarea în care prin limbaj direct se refulează negativitatea atrage atâta timp cât nu eşti implicat altfel decât sub formă de componentă rating. Iar rating-ul contează. Şi aici apar interferenţele de care vorbeam, mulţimile nefiind disjuncte, descurajând esteticianul de facto (artistul în sine), făcând loc e-urâtului, care este la putere mai ales într-o ţară cu un nivel cultural sub mediu, sau cel puţin tulbure, plin de rejecţii. Ei bine, asta ce-ar însemna? Să ne transformăm toţi în nişte răi numai pentru a fricţiona normalitatea, favorizând audienţa? NU! Asta e doar metoda săracului şi chiar dacă o practici că nu ai efectiv încotro fiind împresurat de un mediu ostil, sau incapacitiv altfel, fă-o, dar cu limite peste care nu ai voie să treci. ECO devine motivat. Fuziunea cu elementele reale ale pieţei vizând un rating cât mai mare se poate face şi altfel. Cum? Investind, „intoxicând” auditoriul consecvent cu adevărata calitate pe care o poţi impune numai astfel. Dar pentru asta îţi trebuie un subsistem de promovare a ei. Extrapolăm. Indivizii din media care promovează strict pentru rating subcalitatea trebuie evitaţi, marginalizaţi pe cât posibil, şi cu orice sacrificii de moment. Iar pentru asta îţi trebuie echipă. E exclus să reuşeşti de unul singur, în caz contrar devii un mic D.Q. luptându-se cu morile de vânt. Dacă nu ai resursele necesare, te zbaţi şi le găseşti într-un final la alţii pe care îi faci pas cu pas să creadă în tine, dacă poţi face dovada calităţilor, dar nu după propria apreciere subiectivă, ci a puţinilor pe care se presupune că deja îi ai. Web-ul e un tester destul de important (de cele mai multe ori obiectiv), din care, cu puţin efort poţi invăţa multe în auto-evaluare, mai ales evitând propriile greşeli din trecut. Atitudinea în relaţia cu fanii contează enorm. Manifestându-ţi necontrolat excesele de orgoliu, aerele de superioritate, prostia de fond, ignoranţa prin supralicitare, etc, este o atitudine care nu va face nimic altceva decât va atrage în final dispreţul, ridicolul şi în cel mai fericit caz pentru tine hazul celorlalţi. Ratingul obţinut astfel e fals, un balon fâsâit. Se subînţelege de asemenea că trebuie să ai rabdare, vizarea „boom-ului” doar, nu trebuie luată în considerare decât sub forma accidentului fericit, norocului în sine şi abaterea de la consecvenţă poate fi o greşeală majoră. N-ai voie să faci compromisuri, astea precis te vor trage în jos, chiar dacă nu pe moment. Atitudinea într-un asemenea caz lucrează ca inhibitor. Va veni sigur vremea când ţi se vor imputa compromisurile de orice fel, fortuite, sau nu, şi poate exact în momentul când nu-ţi mai permiţi deja asta. Dând dovadă de caracter permanent şi în orice situaţie, chiar implicându-te elegant în diferite divergenţe de opinii, etc. poţi obţine rezultate spectaculoase, iar plaja deasupra medianei e asigurată. Caută contradicţiile, implică-te, e posibil să dezvolţi ceva bun. Înfrângerea de moment priveşte-o cu demnitate, ambiţionându-te de pe urma ei. Dezvoltă-te continuu, în permanentă alertă la nou. Învaţă de la alţii şi din greşelile altora. Orice poate fi folositor exact când te aştepţi mai puţin. Nu te modela neapărat după mediu. Încercă să-ţi modelezi mai degrabă un anumit segment de piaţă după tine căruia să i te adresezi cu toată naturaleţea ta, fără falsităţi inutile. Nu-ţi impune personalitatea, lasă-i pe ceilalţi să ţi-o descopere. Gradul de transparenţă devine astfel implicit şi parte a personalităţii tale. Catalizatorul începe să funcţioneze. În momentul ăsta nu mai ai nevoie decât de curaj şi originalitate. Modelul ţi-l creezi singur, munca n-o priveşti ca pe o simplă rutină, ci un scop în sine şi laşi frâu liber creativităţii şi pasiunii. Vei greşi cu siguranţă uitând multe detalii (aşa precum o fac şi eu chiar acum), dar asta nu trebuie să te împiedice să mergi mai departe, cu orice risc (pe care trebuie să ţi-l asumi din start), înarmează-te cu credinţa şi încrederea în tine că vei reuşi. Atitudinea pozitivă de fond e decisivă. În final, de cele mai multe ori se verifică o chestie simplă: „omul ajunge acolo unde VREA şi ţinteşte să ajungă”. Fii atent doar ce-ţi doreşti, pentru că s-ar putea să ţi se îndeplinească. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE