PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Aerul de rigoare Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Totul începe cînd între joacă şi lene, din gene-ţi, un rest de umbră joacă pe lucruri. Ştii că nu e decît o iluzie, dar ţii să o repeţi, să o întîrzii, să o prefaci. Dacă te laşi pradă acestei viclenii, nu e nevoie de multe întîmplări ca iluzia să devină suverană: nuanţele-ţi apar mereu majore şi, între evlavie şi neputinţă, te încearcă sacră uimirea. Se-ntîmplă să te uiţi într-un asfinţit prin frunziş către soare şi în acel loc lumina nu poate pătrunde decît desfăcîndu-se într-un roi de albine, ce, odată trecute, se-nfoaie ca o coadă de păun care prinde să se învîrtească, furnicînd ochiul cu bîzîit de scînteieri. Ştii că acest miracol poate fi curmat făcînd un singur pas pe drumul întrerupt, dar zăboveşti întru slava farmecului, sărbătorindu-ţi norocul pieritor. Am urcat de multe ori colinele din apropiere cuprins mereu de o mirare plină de încîntare. Numai cîteva minute de mers şi o diferenţă de nivel aproape neînsemnată şi priveliştea – aproape aceeaşi – suferea schimbări semnificative, de o inexplicabilă plasticitate şi expresivitate. Mult timp, mirarea încîntată dintîi s-a însoţit de o a doua nemulţumită şi neînţelegătoare, încuviinţînd-o pe prima şi totuşi refuzînd-o ca inacceptabilă, imposibilă, inadmisibilă. Încercam să cred că efortul urcuşului, prospeţimea născută din freamătul sîngelui, din înteţirea răsuflării sînt vinovate de frecvenţa împrospătării imaginilor. În disperare de cauză, am pus totul pe seama variaţiei infinitezimal subtile a unghiurilor din care privirea relua peisajul. Mi-au trebuit ani de zile ca să înţeleg că e vorba de straturile subţiri de aer cu diferenţe neglijabile de temperatură şi umiditate, hotărîtoare însă pentru privirea ce le străbate în răsfrîngeri care se repercutează abil asupra imaginilor pentru a isca revelaţii neanalizabile, la limita perceptibilului, impunînd însă sufletului să se petreacă-n poveste. Multă vreme am privit cu o nedumerire înfiorată, fascinată, dar şi descumpănită, cum, odihnind în priviri o scenă apropiată – primplanul haotic al îmbrăţişării ramurilor dezgolite, pădurea de iarbă în care roiau gîngănii –, depărtarea se tulbura, culorile se amestecau, devenind confuze, durităţile, clarităţile, limpezimile se estompau, contururile se ştergeau, lucrurile dispăreau într-o masă amorfă şi diafană. Dacă acum ieşeam din păienjenişul clar şi lămurit al planului apropiat sau dacă îmi impuneam să privesc numai depărtarea, ea devenea la fel de desluşită, distinctă şi limpede ca şi planul apropiat vizat înainte – obiectele îşi dobîndeau relieful şi asprimile, culorile personalitatea, puritatea şi strălucirea. Bănuiam că se petrece ceva similar cu ceea ce se întîmplă într-o fotografie, în care claritatea primplanului face ca planul îndepăratat să fie tulbure, neclar. La fel ca neglijenţa în reglarea profunzimii sau limitele de construcţie ale obiectivului fotografic, acomodarea cristalinului pe primplan producea tulburarea fundalului. Şi totuşi nu acesta era adevărul. Se întîmplă uneori ca, mutînd privirea de pe culori pregnante, vîrtoase, pămîntene pe culorile vaporoase ale cerului, să zăreşti pentru scurt timp o nuanţă transparentă, care apoi se şterge de pe faţa celei ce persistă în adîncime. Dacă repeţi gestul, nuanţa reapare în acelaşi joc, ca şi cum ar folosi privirea doar ca pe un vehicul, coborînd la staţie ca să se mistuie-n văzduh. Ambele împrejurări, tulburarea aparentă a fundalului şi nuanţa pasageră aşternută peste depărtări, au privilegiul ciudat şi instructiv de a înlesni vederea aerului. Asemenea subterfugii ale receptării m-au îndemnat să resping iluzia transparenţei necondiţionate a aerului şi să recunosc că aerul de rigoare – prin care se petrece ceremonialul privirii – nu e decît un anume chip al străvezimii, plin de culoare şi de personalitate. Toamna tîrziu sau în iernile cu zăpezi abundente, cînd totul devine contrast de alb şi negru sau infinite amestecuri şi gradări de griuri, privirea se simte atrasă spre locul unde înţelesul se şterge, se destramă, se pierde în neînţeles. Acolo se iscă tulburări diafane de griuri, umbre de culoare joacă presimţiri pe lucruri, trîmbe de fum îngînă amintiri, sub voal de ceaţă se prepară incredibilul, iluzia. Sînt gingăşii de culoare în care totul se bănuieşte – se şterge sau se zămisleşte? Negrul de pregnanţă mată se pierde-n emanaţii, cuprins de febră aiurează indigo. Înveţi treptat că realitatea nu este decît iluzia obişnuinţei, neatenţiei, comodităţii noastre vinovate: platitudinea, banalitatea, placiditatea. Că adevărat, real, autentic, viu, efectiv e numai ce ademeneşte şi-ncîntă, minte şi prosteşte. Dar totodată afli că fără disponibilitate şi abandon, fără atenţie şi îngrijoare, fără a presimţi întîmplarea şi destinaţia ei plină de înţelepciune, fără încercarea la care te supun darurile şi fără osteneala harnică ce le răzbună şi le răsplăteşte, fără generozitatea ce iscă destin, realitatea e mai ireală decît iluzia. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   adică, probă de scriptofon!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 15:19:17               ala-bala-portocala!   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 15:18:31               CTA,am 5 nedumeriri, exprimate în grabă, nu-i musai să răspundeţi, sunteţi mai previzibil decît muter caterpilara cînd scoate argintu viu din haijini: 1.acesta e dîmbul pe care aţi escaladat ca să expiraţi banalitatea de text de mai sus? 2. cei din primplan sunt afinii sau culegătorii de afine? 3.aveţi copyright pt foto sau aţi şterpelit-o de pe feisbucă? 4. postarea vă reprezintă la nivel intelectual sau sunteţi pur şi simplu rasist, extremist şi liber schimbist 5. atunci cînd dvoastră vă scremeţi delicat( e uman, de ce să negaţi)produceţi un senryu sau delicatese nipone?   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-22 14:37:13               Domnilor, v-ați scremut foarte delicat. Și producția v-a fost etalată. Joaca dv. este aidoma copiilor neștiutori. Nu vă jenați. Acum vă puteți odihni un pic. E vremea prînzului și ați încropit ceva.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-05-22 11:11:24               anteresante lupte se dau prin spatele scenei aşa zis editoriale! cînd se iţeşte editorele băşist, ca un hopa-mitică, fără teamă, fără frică, toate comurile mele, dar aaabsolut toate sunt marcate cu feleştocu-i de ofticat perpetuu. cînd dispare ipochimenu, este revărsat, de en ori, un singur com, pe care, ce-i drept, l-am multiplicat, ca să-i tai cheful scutelnicului a mai juca ţurca, în scutecelele lui pudibonde. cred că atunci cînd îi apare în faţa ochilor un com de-al meu, brusc i se-ncreţeşte rădăcina limbii, tensiunea i se urcă-n creştet, iar ficatul i se umple de bube! nenică scutelnice, de ce nu te duci tu la un masaj fierbinte? poate-ţi trece.   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 08:07:28               scornel afanase, văd că eşti aprig protejat de cenzorul băşist care se insinuează şerpeşte pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ţi propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb: de ce te preocupă aşa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroşi? no, problem. zi-mi şi sunt gata să te servesc! cenzore, ce zici? şi acum dai cu feleştocu pe comul meu?... pe care o să ţi-l repte de un milion de ori, pînă-ţi vei ieşi din minţi...   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:56               scornel afanase, văd că eşti aprig protejat de cenzorul băşist care se insinuează şerpeşte pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ţi propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb: de ce te preocupă aşa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroşi? no, problem. zi-mi şi sunt gata să te servesc! cenzore, ce zici? şi acum dai cu feleştocu pe comul meu?... pe care o să ţi-l repte de un milion de ori, pînă-ţi vei ieşi din minţi...   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:47               scornel afanase, văd că eşti aprig protejat de cenzorul băşist care se insinuează şerpeşte pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ţi propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb: de ce te preocupă aşa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroşi? no, problem. zi-mi şi sunt gata să te servesc! cenzore, ce zici? şi acum dai cu feleştocu pe comul meu?... pe care o să ţi-l repte de un milion de ori, pînă-ţi vei ieşi din minţi...   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:35               scornel afanase, văd că eşti aprig protejat de cenzorul băşist care se insinuează şerpeşte pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ţi propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb: de ce te preocupă aşa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroşi? no, problem. zi-mi şi sunt gata să te servesc! cenzore, ce zici? şi acum dai cu feleştocu pe comul meu?... pe care o să ţi-l repte de un milion de ori, pînă-ţi vei ieşi din minţi...   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:25               scornel afanase, văd că eşti aprig protejat de cenzorul băşist care se insinuează şerpeşte pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ţi propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb: de ce te preocupă aşa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroşi? no, problem. zi-mi şi sunt gata să te servesc! cenzore, ce zici? şi acum dai cu feleştocu pe comul meu?... pe care o să ţi-l repte de un milion de ori, pînă-ţi vei ieşi din minţi...   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:15               scornel afanase, văd că eşti aprig protejat de cenzorul băşist care se insinuează şerpeşte pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ţi propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb: de ce te preocupă aşa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroşi? no, problem. zi-mi şi sunt gata să te servesc! cenzore, ce zici? şi acum dai cu feleştocu pe comul meu?... pe care o să ţi-l repte de un milion de ori, pînă-ţi vei ieşi din minţi...   Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:02               Nu-i ncio oboseală. Totdeauna și oriunde există grupuri afine, oameni care au gust și persoane dezgustătoare. Și, într-un fel sau altul, se manifestă ca atare. La fracțiunea dv. - știți de ce, nu? - se adună mai degrabă muștele.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-05-21 21:22:03               nu vă obosiți să răspundeți acestui comentariu, stimate CTA, nu vă voi da , după prostul(sau poate sănătosul) obicei ”ecoliterar” replica. mirosiți-vă în liniște șofranul, prizați-vă în doi-trei-de se poate și în grup subțirel de telectuali ”prizanți” mostra de realitate riguros șmirgheluită. mă bucur că pot constata totuși că am ”întinerit”:europeea se reîntoarce la glorioasele repere standard de acum 7 ani de apreciere reciprocă, materializată prin acordarea benevolă și biunivocă, liber consimțită de astre virtuale. dă-mi să-ți dau redevine astfel o riguroasă măsură a valorii ecoliterare.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-21 20:23:31               Andrei, mă bucur că prizezi relativitatea. Și că apreciezi șofranul. Domnule Recheșan, vă regăsesc purtînd din nou izmenele nespălate ale domnului Peia. Faceți cu schimbul?   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-05-21 17:08:43               "Numai cîteva minute de mers şi o diferenţă de nivel aproape neînsemnată..." (Corneliu Traian Atanasiu) Eu zic sa va rugati la Dumnezeul Europeeic ca diferenta de nivel sa ramana asa, adica neinsemnata, fiindca eu, uitand sa ma rog, am reusit sa ma pricopsesc cu o diferenta de nivel catastrofala. p.s. Citit cu placere.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-05-21 17:02:27               Sincer Gheorghe, nu ştiu ce te face să crezi că pe aici ne jucăm cu lumânărici. Eu zic să te opreşti aici, n-aş vrea să-ţi cadă vreo bretea la spielhosen.   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-05-21 17:01:38 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Andrei Ghejan, eu nu țin lumînarea nici prietenilor, darmite unuia-n nădragi lirici scurți, atins de lingoare!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-21 16:42:01               Gheorghe, fără tine, nu!   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-05-21 14:31:39               "slava farmecului", "chip al străvezimii" ş.a. oftaturi languros-textual formale conduc spre lingoarea aia, la treiştrei haibunuri distanţă de un peisaj riguros!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-21 14:29:45               mie-mi pare mai curînd un aer de lingoare...luaţi-vă domle, o cameră, să vă "drăgăliţi" în voie!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-21 14:27:07               Să înţeleg că aţi devenit fan relativitate, domnule Atanasiu? Mi-au plăcut multe imagini metaforice în acest tabloid, dar aş vrea să evidenţiez una: "Asemenea subterfugii ale receptării m-au îndemnat să resping iluzia transparenţei necondiţionate a aerului şi să recunosc că aerul de rigoare – prin care se petrece ceremonialul privirii – nu e decît un anume chip al străvezimii, plin de culoare şi de personalitate." O împletire personalizată a iluziei cu de facto, rod al percepţiei, relativitate pură. Cu drag, vot   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-05-21 14:24:52	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE