PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Celula tuturor maimuţelor (Planeta Segnio) Text postat de Andrei Ghejan Omul era foarte evoluat, practic nu mai exista prostie, motiv pentru care îşi spunea maimuţă. Evoluase într-atât, încât şi Sistemul pe care îl concepuse pentru noile colonizări spaţiale părea perfect din toate punctele de vedere. Nimic nu fusese uitat, nici măcar un detaliu oricât de insignifiant ar fi fost nu mai putea fi interpretabil, sau perfecţionat în vreun fel. Era totul în aşa fel gândit, încât oricâtă imaginaţie sau tehnocraţie ai fi avut, n-ai fi putut strecura vreo virgulă în algoritmul lui, dar-mi-te să fi găsit vreo breşă să mai poţi schimba ceva. Era impenetrabil, ermetic, o adevărată fortăreaţă a logicii „S”-âcului tăiat. Se numea „Segnio” şi oricâte bare de repetiţie ai fi întâlnit în calea ta, toate duceau la el. Pe asta se baza cam tot şi nu era nici pe departe un experiment neverificat, sau vreo improvizaţie nescrisă, ci totul calculat, precis şi mai ales ne-opţional altfel decât ca formă de undă: sinusoidal, logaritmic, exponenţial, sau mai rar „dinte de ferăstrău”. De altminteri, după „wave-ul” descriptiv erau şi categorisite maimuţele. Exista o discrepanţă destul de urâtă între exponenţiali şi restul, motiv pentru care primii (favorizaţi) aveau grijă ca Sistemul să fie aplicat cât mai exact, mai ales că algoritmul era special dedicat celorlalţi, ei fiind, oarecum datorită exponenţializării, deasupra lui. Găsiseră o planetă care întrunea toate condiţiile, locuită doar de primate. Era atât de mică încât o numiseră „Celula”. Putea fi colonizată cu vreo douăzeci de milioane de indivizi +/-, dar minusul conta mai puţin. N-avea nicio rezonanţă să-i atribuie altă configuraţie decăt Stat, un crater imens, mai ales că vremea regilor şi-a cavalerilor „mesei rotunde” trecuse demult, odată cu eradicarea maimuţărelilor pe motiv de papión. Selectivitatea exponenţialilor şi-a logaritmicilor se făcea cu multă atenţie, numărul lor fiind din ce în ce mai limitat din cauza meteoriţilor care apăreau din când în când, haotic, sub formă de praf stelar conjuctival, perturbând grav balansul colonial între cele două categorii, creînd pe alocuri chiar confuzii, sau orbire. În fine, maimuţele sinusoidale (majoritare) băgau de seamă mai mult când sinusoida era jos, altfel erau doar influenţabile. Se nimeriseră în celulă şi căteva maimuţe „dinte de ferăstrău”. Particularitatea lor era sinusoida pe jumătate. Reuşeau cumva periodic să se ridice, tocite fiind, dar tot periodic Sistemul le readucea cu precizie în zona doar de subzistenţă, undeva la limita de jos. Câteva fav-uri, din exces de zel, simţindu-se probabil ameninţate de dinţii încă destul de tăioşi, s-au şi grăbit să le împingă maxima la limita de plutire, chiar în zona la care devenise probabiă metmorfoza acestora către cele logaritmice, practic dispreţuite şi sensibil mai puţin provocatoare sau competitive. Se asigura astfel continuitatea unei lungi tradiţii de guvernare expo. Deşi minoră, incipientă, durerea de dinţi a început pe alocuri să capete valenţe virale, în sensul degradării echilibrului, prin refuzul acceptării noului gol creat, iar extirparea în sine, ulterioară, n-a putut fi mascată de implanturile mincinoase. O sinusoidă oarecare care suferea de trigemeni avusese ciudata idee să se încerce combaterea întregului tabu folosindu-se chiar arma lui cea mai de temut: Segnio, în sensul substituirii lui din catafalcurile care hrăneau însuşi sistemul. Părând cel puţin puerilă metoda în forma ei izolată şi pedepsită sever de protectorii sistemului, a devenit pe nebăgate de seamă un haos general când volens-nolens majoritatea sinusoidalilor au aplicat-o ca ultimă alternativă către liniaritatea naturală pe care toţi o aveau de fapt în sânge, dar puţini îşi mai aminteau ca fiind normal să existe. Celula s-a scindat instantaneu, bolnavă. Într-o implozie care nu iartă nicio formă de undă, neimunitară, inexplicabilă altfel decât ca magnetism al deşertăciunii, s-a mai format o nouă gaură neagră, farafastâc, la fel de lipsită de lumină ca şi (i)logica guvernării lui Segnio. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   * ştie Am o tastatură atât de uzată că a devenit flămândă:)   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-05-03 14:44:02 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Mersi de vizită Adam. Dacă intuiţi planeta "Segnio" ca fiind rezultanta guvernării sistemului monetar şi-a legii banului, poate totul o să capete sens, mai ales că sinusoidele suntem chiar noi (sau, mă rog, unii dintre noi):( Probabil simbolistica etalată n-a fost suficient de convingătoare, poate cifrajul, sau cine şie, fiind fan ghicitori, încă mă urmăreşte metaforizarea excesivă cu o statuie a libertăţii îngropată pe jumătate, devenită doar "dinte de ferăstrău". Oricum, maimuţele sunt la locul lor, chiar şi p-aici. Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-05-03 14:35:25               pare sofisticat și elaborat, dar pt mine, scuze pt sinceritate, e doar plicticos și greu comprehensibil.photoshopul în schimb e ”miștocuț”!   Postat de catre yyy xxx la data de 2014-05-02 18:00:41	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE