|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
templul acoperit mã îmbie
cu iarba de marmurã a sãlilor sale,
printre cruci vântul adie,
tunând, pereþii scot þipete ancestrale
ºi totul este atât de maiestuos
pãdurea geme de mister
sub un azur crud ºi frumos,
o mare de monoliþi luminã cer
preotul în haine negre,
cu micul sãu semn scârbavnic de alb
aleargã prin pãduri funebre
mândru de sine, al sufletelor nabab
iertând, oferind mântuirea
pentru cel mai bun preþ
ne licitãm nemurirea
gãini betege într-un mare coteþ!
sunt eretic da, viaþa mea este o blasfemie
fãrã ruºine scuip împotriva taifunului
învelit într-un giulgiu de nebunie
simt din plin otrava veninului
nu mã tem!,
sã îi contest pe zei
nu îmi este fricã,
de propriile idei
întorc dogmele, proslãvesc viaþa
nu îmi pasã de sfinþi, sã simþim gheaþa!
sã alunecãm tumultos, firesc
cãci Dao al fiinþei a inundat palatul ceresc!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|