PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de dutu victorita CUVINTELE VOLUMUL V Victoria Dutu Liniste * 1 nu stiu ce m-a facut astazi sa ma aseman cu un copac violet, inflorit cu flori verzi albastre si parca prin fiecare frunza vantul imi soptea cuvantul, ce nu-i puteam rosti Ă�®ntelesul * 2 liniste prea multa liniste, zgomotul patrunde cu putere, dar nu poate cuprinde linistea intr-o imbratisare de neinteles. * 3 imi este frica de zgomot, de linistea ce nu se lasa cuprinsa de zgomot. zgomotul acesta atat de violent imi ia puterea de a privi dincolo de ceea eu cred ca as putea cunoaste. * 4 sa ating linistea, ca o prezenta, dincolo de gestul meu de a cuprinde manunchiul de cuvinte ucise de zgomot. * 5 cineva priveste din departare, eu nu-l pot vedea, dar inchipuirea creste atat de tare incat privirea alungata de teama unui gand nerostit asteapta sa fie privita de catre cel ce este dincolo de mine. * 6 imi este teama de linistea ucisa de zgomotul ce se preschimba in mine, in linistea unui blestem * 7 cineva s-ar transforma intr-un om apoi dintr-un om in mai multi oameni si dintr-o data, cu mana ridicata in zare ar face semne nevazute in rasarit. * 8 eu maresc totul la alta scara pana ma prabusesc in propia mea minte. stiu ca nu trebuie sa-mi ucid inchipuirea dar numai ea este prezenta in realitatea ce o traiesc fara sa o pot atinge cu mana. * 9 e oare rau sa privesc, sa ating gandul celuilalt, care fuge, care se ascunde inficosat, de palma altui gand ce nu a lovit inca? * 10 ochii lui scapara scantei devenite doar parere de zambet, dar durerea tasnita pe umbra peretelui ce o cuprinde, tremura de spaima in disperarea lumii. * 11 o unda de soc face ca totul sa se inverseze si in loc sa privesc inainte privesc inapoi, pasesc in felul acesta pe un drum ce se largeste la infinit. * 12 zarva, tacere, liniste,atat. nimicul cuprinde ca intr-o haina golul de dinaintea unei caderi. dupa cadere este mai mult decat golul in nimicul celui strivit. * 13 apare gandul cuprins intr-o umbra ce se pune intre soarele rasarit si noaptea ce vrea sa apuna si sa rasara la plus infinit. * 14 golul acesta cuprinde doar obiectul ce nu mai este. obiectul acesta si-a pierdut forma, se striveste acum pe el insusi in doua goluri ce se intersecteaza in ochiul meu ce vrea sa tasneasca prin spatii. * 15 lucrul acesta s-a cuprins pe el insusi, se vede pe sine pentru ca forma nimicului sau si-a pierdut calitatea vietii. * 16 intr-o oglinda se vedea pe el insusi in aceasta strafulgerare si nu-i mai era frica. da, da, nu-i mai era frica, pentru ca obiectul acesta a devenit un gand ce nu mai facea nici o umbra. * 17 lucrul acesta care a scapat de propriul lui gol, a devenit o bijuterie dintr-o alta coroana, diamante, ce nu mai pote fi calcate in noroaiele drumurilor. * 18 oboseala inchide o fereastra, inchide doua ferestre, inchide mai multe ferestre, apoi ferestrele ma inchid pe mine in oboseala gandului. Linie * 19 eu merg pana departe, fac un pas. nelinistea imi inchide ochii, pleoapele, eu vad prin fereastra ce a devenit o lume subtire, infinita. vad si ma strecor prin aceasta lume prin care eu am devenit un punct. * 20 lumea pluteste. eu sunt punctul din linie, merg printr-o fereastra atat de deschisa incat pamantul ca o sfera inofensiva poate trece prin ea. * 21 linia mea e un drum, un drum pe care eu nu-l pot desena nu-l pot descrie, dar stiu ca frica si oboseala se imbratiseaza, dandu-si mana prin aceasta fereastra prin care numele meu patrunde nestingherit. * 22 aici cuvantul poate fi doar un nume, care pluteste sub forma unui sunet aruncat in infinitul din launtru. * 23 in infinitul din afara, gandul oboseste sa priveasca dincolo de numele lui. liniile frante devin in felul acesta universuri asemeni unor foi de hartie asezate intr-o carte pe-un raft. * 24 iau cartea si fara sa o deschid, o transform intr-un gand plutitor pe o linie paralela cu lumea, unde eu sunt doar un nume ce dorm. Frumusete * 25 cunosc lumea, privesc, o privesc de la distanta, nu stiu cum sa pasesc, nu stiu cum sa merg, imi este frica de pasul meu, care ar putea distruge frumusetea ce nu o pote intlege. * 26 frumusetea aceasta se ascunde mereu. nu stiu pe unde sa merg, pentru ca ea, fiind a lumii, vreau sa o pot cunoaste, dar pot intelege oare nesfarsitul, atunci cand raman singura in fata unei frumuseti ce mi se ascunde? DRUM * 27 aici e un drum nesfarsit, care se largeste eu merg pe el cu privirile atintite la cei de langa mine si in felul acesta ma tem. * 28 aud doar voci ce ma sperie, unele ma ademenesc, spun cuvinte intortochiate, pe care eu nu le inteleg, dar merg pe acest drum si eu dorm in mers fara sa imi pese de tot ceea ce vad, de ceea ce se intampla cu mine. * 28 aici e doar intamplarea, nu va fie teama gandurile mele sunt aici, priviti-le, eu le culeg ca pe niste pere coapte dar in interior sunt amare si verzi. * 30 da, arat mana, palma mi-o arat, dar nu se intampla mare lucru, pentru ca in aceasta calatorie, doar gandul neputincios se mai framanta, sa poata scapa, de ceva nestiut. * 31 cand privesc catre zarea ce se asterne in spatele meu, atunci , totul dintr-o data devine pentru mine de neanteles. * 32 sunt aproape, cat mai aproape de o imagine. privesc in gol si cred ca eu pot sa pasesc. eu fac pasi, dar totul se intampla doar in inchipuire. realitatea pentru mine poate deveni doar cuvantul Tau. * 33 eu in lume stau lipita cu fruntea, de o imagine ce-mi devine gand permanent: “am in fata mea doar un drum ce se largeste la infinit” * 34 am facut o distinctie intre mine si un drum din inchipuire, o mana din afara mea m-a luat de mana mea stanga, nu m-am speriat ca nu am putut sa o vad! * 35 pe malul din urma privesc, privesc marea de cuvinte cum tipa in valuri in jurul eului meu. Gradina * 36 cu doi ochi inchisi ce vor ss vads msna ce m-a atins si m-a impins, m-a tras de mana mea stanga, pot sa vad un punct de departe din inchipuirea unei gradini. * 37 gradina a facut un ocol si mi-a adus copacul in palma, eu sunt cu el, cu cel care ma impinge de la spate sa merg pe drumul ce nu-l pot vedea decat prin atingerea bratelor. * 38 eu am ochii inchisi, dar cu ochii deschisi pentru o lume ce o pot vedea. caut cu mana un semn de departe si simt o alta mana ce ma atinge. atunci mai fac inca un pas de una singura. * 39 mana aceea a incetat sa ma impinga , sa ma traga dupa ea. astept, nu se intampla nimic, atunci am din nou ganduri , imagini si Ă�®ntind bratele, sa caut ciocnirea de mana calda ca sa pot sa pasesc mai departe pe drumul drept. * 40 de multe ori atingerea aceea e imbratisarea unui copac. asa traiesc un alt inteles din gradina transformata in cuvntele mele din amurg. * 41 stiu ca pot sa vad. deschid ochii, chiar daca nu vãd decat imagini iluzorii. vãd intr-un fel in care doar pasii gandului merg pe un alt drum. ei trebuie sa atinga un alt pas si numai dupa aceea urmatorul va pasi fara teama. * 42 inca un pas imi este permis, pentru ca , am atins astazi mana unui gand, ce face ca drumul pe care merg, sa se largeasca la infinit. * 43 drumul pe care merg e un drum inutil, e drumul ce atinge picioarele mele cu un inghet al normalului, care ma scufunda in vartejul uitarii. * 44 caut prin iluzoriu mana ce ma atinge ca sa fac pasul correct. PaĂ‚Âşi * 45 eu vreau sa merg pe fiecare dintre drumurile de sub picioarele mele. traiesc intr-o inselare, pentru ca totul sa fie posibil doar acolo unde nu mai privsc. * 45 rascrucea de drumuri nu este decat in inchipuirea mea. apas pe aripa vantului ca sa pot zbura intr-o lume iluzorie ce ma face sa cuprind in mana cele patru drumuri ce nu le pot vedea. oare nu asta este inselarea mea? * 46 priviti! eu merg si-mi masor gĂ�¢ndurile cu un cuvĂ�¢nt inventat de mine! * 47 lumea aceasta ma poarta intr-o haina ce ma stramtoreaza si eu sunt vina pentru care matasea ma strange si n-u pot s-o port doar creanga copacului ma agita cu frumusetea lui si ma invita se dezbrac haina lumii si sa imbrac matasea cerului ce poarta in ea imaginea crengilor leganate pe oglinda albastra in care eu ma privesc. traies in aceasta haina a lumii ce o port mereu si nu pot sa o lepad. * 48 Doamne, astazi sunt trista e semn ca m-am indepartat de Tine dar nu stiu cum ss fac pentru cs numai bucuria imi da putere sa merg mai departe. cat de mult ma inspaimanta viata dar de ce traiec aceasta spaima ? vreau sa ma las in purtarea Ta de grija dar sa nu ma mai tulbur. * 49 cuvintele sunt, poate nici nu mai stiu, o simpla miscare de aer , un zbor de pasare, cu o viteza uluitoare ce se ascunde de zborul rapitor. * 50 la el , cel nestiut fug la el cu gandul de frica unei noi caderi, de spaima unei indepartari in prapastii, de cel care vrea sa-si faca din mine cea mai aleasa prada. Doamne, ma cutremura lacrima mortii ce ploua pretutindeni. * 51 ochii mei in privire, se infricoseaza la umbrele uriase facute de mana infricosat catre soare. * 52 nu pot sa spun nici ca el curge nici ca el sta. obiectul acesta ce nu mai este, era candva un ochi prin care gandul putea sa vada staãfulgerarea unei idei. * 53 stiĂ�Âľi ca exista acest obiect devenit gand ce nu mai poate fi distrus de nimeni. gata , nu-mi mai este frica. * 54 din fereastra apoi sticla se topeste intr-o raza, venita de nicaieri. raza lumineaza intr-un alt intuneric ce nu poate cuprinde angoasa gandului. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Eşti un om minunat Victoriţa şi mă bucur că te-am cunoscut. Un talent deosebit. Pictura şi poezia ta m-au fermecat. Bun venit! Europeea avea nevoie de tine. Cu drag, Rodica Elena   Postat de catre Rodica Elena Lupu la data de 2006-02-20 10:44:56	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE