|
|
|
|
|
|
|
|
|
Moș Nicolae |
|
|
Text
postat de
Valeriu Cercel |
|
|
Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Îl așteptam cu bucurie,
Să vină Moșul Nicolae,
Puneam la ușă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuțe vechi și obosite,
Pe rând purtate de cei mari;
Nu mai conta, c-am fost cuminți,
Ori c-am făcut numai belele
Încărunțindu-i pe părinți
În zori
găseam ceva în ele,
Covrigi și nuci, vreo trei praline,
Și totodat, afar, la ușă,
Sătui fiind
știa el bine(!)
Ne mai lăsa și-o nuielușă
Numai c-aveam respect și teamă
De nuielușa respectivă,
Că, fără a băga de seamă,
Ea ne-a creat o perspectivă
Ei, bine,-acum, la pensionare,
Ne amintim copilăria
Și chiar avem momente-n care
Ne-apucă, nene, pandalia,
Văzând ce guvernanți năuci
Avem acum
și-avem o droaie!
Ce bâte sunt, și ce măciuci,
Că
plângem după Nicolae!
Valeriu Cercel
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|