PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Obişnuitul Oarecare Text postat de Andrei Ghejan Obişnuitul Oarecare, să-i zicem convenient „OO”, ar putea fi ca proces imunitar rejecţia (...) tuturor „grefelor” negativiste în transplantul (variabil periodic) energetic al fiecăruia. Oricât ar părea de ciudat, inserţia negativismului în sufletele noastre nu se face doar prin cumul, ci prin scăderea potenţialului pozitiv şi vital, presupunând un nivel energetic individual cât de cât constant (cu fluctuaţiile aferente în limite normale). Substituţia în sine, generatoare în primă fază de indispoziţie, are un „comportament” aproape bacterian: necesar, tolerabil în anumite limite, multiplicabilă acolo unde găseşte teren fertil, toxică peste anumite limite, iar anumite concentraţii asimilate inadmisibil pot provoca deformări plastice prelungite (cronicitate), sau şi mai trist, irecuperabilitate. Parţialitatea procesului (raportul Σ/substituţie) diferă dramatic de la un individ la altul, în funcţie de caracterul general al subiectului (prefigurat de tare, slăbiciuni, cultură chiar, emotivitate, etc), conjunctura de fond şi mai ales de puterea atacului din exterior şi permisivitatea (privită ca rezistenţă de principiu). Atacul personalizat „1/nothing personal” e o bagatelă. Imunitate absolută nu există, dar există metode ferme de apărare, dintre care desprind doar două mai seminficative: umorul şi arta de a întoarce atacul primit, folosind chiar puterea acestuia împotriva lui. Mie personal, combinaţia mi se pare un scut destul de eficient, mai ales dacă laşi impresia iniţial că eşti naiv. În opinia mea, atacurile nepersonalizate sunt cele mai frecvente şi cele cu adevărat periculoase, majoritatea fiind de natură socială, morală, de integritate (principială) şi nu în ultimul rând presiunile (economice) impuse de un sistem conceput exact să facă asta. Integrala are dublu scop: profit maxim cu caracter elitist şi inertizarea generală a celorlalţi, în special a potenţialilor competitori. „Retirada ( - )” fiecăruia devine un „prea-plin”,şi deversând, conform principiului conservării energiei, comasează „o lavă a unui vulcan de negativitate” creând astfel un element îngrijorător pentru perpetuarea fenomenului, inducând totodată sistematic valenţe sociale din ce în ce mai des direcţionate către interes direct, sau mascat. Politicul în toată ecuaţia asta joacă rol de scut, favorizând evident elita şi aruncând cel mult firimituri celorlalţi. De exemplu, tatăl meu, redutabil om de ştiinţă, Dumnezeu să-l ierte, avea o vorbă în regimul comunist: „ – Nimic nu mă sperie mai mult ca o mărire de salariu” Exemplu de perpetuare? Luaţi-l pe cel mai recent: se măreşte alocaţia pentru copii cu 1,80, iar între timp se scumpeşte de ex carburantul cu 0.30/l, hilar, nu credeţi? Apărarea individuală în faţa atacurilor nepersonalizate este iluzorie. S-au încercat tot felul de metode, mergând până la relocare în cu totul altă parte a globului. S-a scăpat de una, dar s-a dat de alta, poate mai bună, sau mai rea, numai cei în cauză pot da mai multe detalii. De „Eden”, n-am auzit. Apărarea colectivă e însă altceva. OO-ul dintr-o dată n-a mai fost chiar un „zero absolut”... negativismul ăsta cumulat are prostul obicei de intră chiar peste tot, inclusiv în buncărele celor care au crezut şi cred orice altceva, mai puţin că există un echilibru în tot şi în toate, iar dacă acest echilibru vrei cu bună ştiinţă să-l debalansezi, mai devreme, sau mai târziu, vei obţine un efect de bOOmerang! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Să dau tonul: Nietzsche filosofează alternativ din punctul de vedere al vieţii situate dincolo de bine şi de rău , şi contestă ideea de morală utilitaristă. Mai presus de toate , el crede că lucrurile vii au scopul de a-şi îndeplini puterea. Energia o presupune expansivă , ca şi cum cineva ar fi ca un soare perpetuu , nu numai strălucitor , dar care , în mod firesc , se poate implica într-un pericol , durere , minciuni , înşelăciune şi măşti . Urmarea, ca efect, nu este neapărat un gol interior . Lipsa, senzaţia de deficit , sau (în sens opus) satisfacţia, împlinirea, sunt potenţiale izvoare de energie în ambele direcţii: pozitivă, sau negativă . Privind lucrurile din punctul de vedere al vieţii , neagă o moralitate universal aplicabilă fără discriminare a tuturor fiinţelor umane , iar în paralel desemnează o serie de moralităţi într-o ordine de rang , care urcă de la plebeu la nobil. Unele morale sunt mai potrivite pentru roluri subordonate , unele sunt mai potrivite pentru dominare . Totul se rezumă la ce fel de persoană eşti: mai slab, bolnav şi în declin , sau dacă eşti mai sanatos , mai puternic şi plin de viaţă. În final, starea, tonusul, puterea, sau frustrările ţi le extragi exact de aici. Când însă negativismul cumulat atinge cote alarmante, se declanşează automat supapa refulării, sub orice formă ar fi ea. În funcţie de puterea deversării, consecinţele pot fi devastatoare.   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2013-11-21 17:56:08               Zâmbesc deja... ştiu eu de ce:) Am montat cortul, aşteptăm circarii. Până şi latrina e la locul ei:)   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2013-11-19 02:51:13 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE