|
|
|
|
|
|
|
|
|
Roșu |
|
|
Text
postat de
mircea nincu |
|
|
Se bat pentru inima mea stoluri negre de muște.
Cerul albastru se varsă ca dintr-un ochi alb de fântână.
Dorm cu capul strivit pe pietre în culorile toamnei.
Nu simt nimic. Nici răzbunare, nici iubire, nici ură.
Număr plopii după aripa vântului care taie în ramuri.
Patruzeci de umbre mă înfășor, mă răcoresc, mă îmbracă.
În frunze veștejite ca niște dale de marmură neagră
Îmi întunecă orbitele tigvei ce văd din lumea cealaltă.
Se pare că sunt mort și păgubit de o viață lumească.
Îmi înfloresc viermi în carne. Dinții se decojesc în gingii.
Gângănii îmi umblă nestatornice-n barbă și-n palme.
Îmi cresc unghii adânci, ca niște coase îngerești, sinilii.
Voi credeți că vorbesc despre cel care nu știe să moară.
Eu scriu, însă, despre cel care nu știe cum este ultima oară,
Când cel mai frumos este roșul ca și culoare în minte
Roșu ca și cărămida, ca sângele, ca viața mea dinainte.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23958 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|