PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
„Ajutoare” minimis Text postat de Andrei Ghejan Sunt un frustrat. Recunosc. Cred că îţi trebuie totuşi o doză de masochism în tine să poţi vorbi despre propriile frustrări. De ce? Pentru că în opinia mea cel puţin, frustrările sunt o boală; nu „ca” o boală, ci „chiar” o boală... şi-ncă una urâtă se pare şi la modă, devreme ce sunt tot mai puţini cei care reuşesc cumva să abdice din funcţia de cronici, sau şi mai trist: evolutivi către mai rău. Dacă eşti un simplu turist prin pagina asta, mai bine lasă-te acum, sau treci repede la o poezioară nevinovată, pentru că dacă o să continui să citeşti aberaţiile mele, nefericindu-te, sau bucurându-te în sinea ta că mai sunt şi alţii, de fapt o să admiţi involuntar că eşti la rândul tău un frustrat şi poate nu-ţi doreşti asta, iar eu sincer nu vreau să-ţi induc vreo stare negativă, doar măcăi şi eu cu voce tare, că asta fac frustraţii: sunt nemulţumiţi... cam de orice. Prin definiţie, un frustrat e un aghiotant al unei imagini (de sine) preconcepute. Un mic călău al propriilor iluzii. Impresionist, transformă realitatea cu bune şi mai ales cu rele în percepţii distorsionate care-l determină în final să aprecieze că vina neîmplinirilor de tot felul este mai degrabă a conjucturii, sau mai ştiu eu căror factori şi deşi n-o exclude nici pe cea proprie, are tendinţa să acuze, erijându-se astfel evident în victimă colaterală. De multe ori chiar e. Există un fel de corelare între cele două aspecte, un fel de compromis mincinos prin care, sătui să ne defrişăm incompetenţa, încă abordăm steagul de luptă conservându-ne astfel speranţa că nu e încă totul pierdut. Apărarea, pentru că de atac nu poate fi vorba (aghiotantul e un laş), se năruie în momentul în care conglomeratul de spumă negativă care te inundă începe să devină otrăvitor. Decepţia devine frustrare, un fel de ţucal troian pe care ţi l-ai (sau ţi-a fost) administrat cu sete. Din momentul ăsta lucrurile diverg. Ţucalul servit e mult mai încărcat de animaţie. De exemplu, să fii victima unui sistem gândit exact să împartă indivizii în looser-i şi câştigători devine o frustrare mult mai mare comparativ cu o greşeală măruntă pe care ţi-ai administrat-o singur şi pentru care oricum ai bunul simţ să te condamni, sau măcar să te judeci. Încărcătura emoţională este deopotrivă de furie şi nervi, dezgust şi neputinţă. În opinia mea, neputinţa induce adevărata frustrare. Faptul că te simţi lipsit de apărare şi mai ales că te vezi ireversibil în faţa unui fapt împlinit nedorit, mai mult, o consecinţă nefericită a unei premeditări, devine cu atât mai sinistru, pentru că n-ai cum să nu admiţi capcana întinsă în curtea ta şi care-şi face treaba bine de tot. Propriile reproşuri nu-şi au sensul, eşti prea mic pentru un război atât de mare, deci devine bonus şi asta. În fine, totul converge către „-„. Minusul ăsta nenorocit care se tot adună produce „mutaţii”, mai bine zis un fel de „trading places” între aghiotant şi sinele nealterat iniţial, ca un fel de partea întunecată a lunii pe care deşi s-ar presupune că n-ar trebui s-o vedem, exact asta ne macină şi orbeşte, iar ignorarea ei cu bună ştiinţă devine imposibilă. Deci te consumi. Începi cu adevărat să ai alura de handicapat în interior, ceea ce nu va întârzia să razbată prin toţi porii şi la exterior, boala propriu-zisă, cu efectele ei drastice pentru îmbătrânirea prematură, deznădejdea, suferinţa şi de multe ori chiar abandonul... starea negativă pură. Totul devine şi mai trist când fluturi de zor steagul alb şi toţi ceilalţi se fac că nu-l văd... probabil maxim de frustrare pe care o poţi avea... cu găurile aferente umplute nu numai de gloanţe... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Latunski, n-am pretentii exclusiviste, probabil majoritatea frustratilor mustesc cam in aceeasi zeama, deci e cam greu sa inventenzi ceva nou doar de dragul de a fi "original". A epata pe tema asta mi se pare un pic riscant:) O sa ma multumesc sa-ti spun doar ca am avut un motiv special sa deschid subiectul devenit brusc de actualitate cu o personalizare mai mica de 1/10000. Ma gandesc evident la miile de administratori IMM care au investit timp, bani si mai ales sperante desarte, iar in final s-au trezit cu singurul cadou primit: o noua frustrare. Sa indraznesc sa cred ca ai putea fi pe lista ex-preferentiala? A fost o gluma desigur: sigur nu! Pari la fel de handicapat ca si noi astilalti. Sper sa nu interpretezi gresit... n-as paria in nicio directie. Cu drag, Babeta   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2013-08-29 21:44:02 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Latunski, n-am pretentii exclusiviste, probabil majoritatea frustratilor mustesc cam in aceeasi zeama, deci e cam greu sa inventenzi ceva nou doar de dragul de a fi "original". A epata pe tema asta mi se pare un pic riscant:) O sa ma multumesc sa-ti spun doar ca am avut un motiv special sa deschid subiectul devenit brusc de actualitate cu o personalizare mai mica de 1/10000. Ma gandesc evident la miile de administratori IMM care au investit timp, bani si mai ales sperante desarte, iar in final s-au trezit cu singurul cadou primit: o noua frustrare. Sa indraznesc sa cred ca ai putea fi pe lista ex-preferentiala? A fost o gluma desigur: sigur nu! Pari la fel de handicapat ca si noi astilalti. Sper sa nu interpretezi gresit... n-as paria in nicio directie. Cu drag, Babeta   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2013-08-29 21:29:04               Andrei Ghejan, deosebirea dintre textul tău şi altele (pe aceiaşi temă) este semnătura. Atît deosebesc în urma atentei lecturări, atît mă duce mintea. Am "alura de handicapat în interior", trist, nu?   Postat de catre latunski criticul la data de 2013-08-29 20:38:43               Plusez, oarecum. Şi spun: doar pentru aceia care nu pot aborda problema în profunzime, frustrarea poate fi şi "loc de dat cu capul"! Câteva consideraţii mai detaliate, într-un topic separat.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-29 04:31:32               papagalule, nu te mai fofila. spune cum e treaba cu plagiatul. dom cristescu, poate te atenţionează cineva şi pe matale, chiuar dacă-s vag ireverenţios!...   Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-28 22:07:41               Ce sa mai mestec, peio? Ca tu razi tot ce prinzi, nesatulule? :)   Postat de catre General Motors la data de 2013-08-28 22:02:18               asta mă întreb şi eu de mai multă vreme. m-ai exact, m-am întrebat. pentru că răspunsul e unul singur: eşti un agent propagandist care trăieşte din mestecarea de materii maronii. de-aia mai te-nvîrţi pe-aici. că-ţi place!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-28 21:35:34               Sa inteleg ca site-ul asta a ajuns un LOC DE DAT CU CAPUL pentru frustrati in care unii se bucura ca sunt altii chiar mai frustrati decat ei? Atunci ma intreb (ca multi dintre voi) ce dreaq mai cauta un epiglumist/optimist/veselist... securist pe aici.   Postat de catre General Motors la data de 2013-08-28 20:59:33               ăsta-i unul. repet: unul! ne servim de exemple singulare, jucate la loteria norocului, pînă la urmă, ca să ne pompăm în plămânii ofticoşi ai dezamăgirii ozon sintetic. şi dacă nu reuşea? cine-i mai evoca marea personalitate, care aşa şi pe dincolo? cîţi nu sunt cu 99 de meserii şi o sută de nenorociri, cu 99 de încercări şi tot atîtea eşecuri? sfîrşind cu ultimul şi cel mai mare: moartea! cine îi pune ăluia la cap necrologul apologetic al dîrzeniei şi încăpăţînării (prosteşti, pînă la urmă!) în a forţa limitele unei societăţi, mai degrabă hapsîne şi egolatre, decît dispusă a digera, sapienţial, exemple de mari cuceritori ai nimicului eroic? vax! dacă îţi pică şase-şase zarul, te-ai scos. dacă nu, poţi să mergi şi-n genunchi pînă pe Golgota şi tot cu căruţa ruptă-n drum rămîi. cît priveşte împăunarea ridicolă a ălora care au reuşit, vezi doamne, pen' că au avut aşa o voinţă în ei de au mutat munţii din loc, sunt povestiri educative pentru plozi şi nimic mai mult. realitatea aia dură şi dată dracului bate orice speculaţie emisă de prin de cabinetele de hîrtie ale teoreticenilor.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-28 20:50:29               Bănuiesc că la dv.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-28 20:49:13               Priviţi, domnule CTA, latura pasivă a frustrării. Frustraţii pasivi nu vor înţelege despre ce este vorba. Frustrarea este, ori poate fi proactivă. Frustrarea mută munţii din loc. Niciodată spiritele conservatore, defetiste, nu vor îţelege despre ce este vorba! Un mare frustrat a încercat 200 de meserii! Două sute! Am spus şi repet: două sute! Vă imaginaţi ce frustrare a reuşit să acumuleze acest celebru frustrat? Să vrei să fii, soldat, agent de asigurări, poliţist, etc. şi să nu fii acceptat? Ce frustrare mai mare decât să ieşuezi în 200, două sute, repet DOUĂ SUTE de meserii, îţi poţi imagina? Şi totuşi să ai forţa să o iei de la caăpăt şi să reuşeşti în a 201? Şi ce reuşită? Ştiţi la cine mă refer?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-28 20:31:00               Frustrarea poate fi o acțiune prin care cineva în drept este lipsit, păgubit de un drept sau de un bun legitim. Aici e vorba de o realitate și de o stare rezultată din privarea de ceva legitim. Ea este însă și un sentiment de privare și aici nu mai e todeauna atît de sigur că simplul fapt de a simți că anume lucruri îți lipsesc este și legitim. Aspirațiile tale trebuie să corespundă în primul rînd înzestrărilor și pregătirii pe care o ai. Trebuie să fie cît de cît pe măsura a ceea ce locul unde te afli îți poate oferi. Altfel suferi degeaba, absurd și aș zice mălăieț. Nu cred că e bine să te victimizezi doar pentru că vrei anumite lucruri care nu ți se pot oferi. E bine să înveți să te mulțumești cu ceea ce totuși îți e la îndemînă.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2013-08-28 20:04:56               Un bun subiect pentru dezbatere. Dacă lăsăm la o parte frustrarea negativă, copleşitoare, care poate distruge destine, personal aş închina un imn frustrării! Frustrarea, asemenea inflaţiei, este un motor excepţional care poate mobiliza energii latente nebănuite! Forâând un pic nota, aş putea spune că marile realizări ale omenirii au avut la bază frustrări ori cel puţin grăunţi de frustrări. De aceea, dacă timpul îmi va permite, poate voi scrie un fel de "Laudatio" pentru frustrare şi frustraţi! Îmi amintesc de o polemică mai veche, în care, atribuindu-i preopinentului o doză de frustrare, acesta s-a supărat. Deşi intenţia mea mu a fost deloc pejorativă. Eu însămi am beneficiat de pe urma frustrării. Ba, la limită, v-aş putea declara cu mâna pe inimă că acest site a apărut acum zece ani ca urmare a unei mari frustrări personale. Prin urmare, departe de a diaboliza frustrarea eu cred în valenţele ei şi în forţa indicibilă, atomică aş putea spune, pe care o degajă! Totul este să ştii să o utilizez! Prustrarea poate fi sublimată şi devine o forţă benefică! Ori poţi fi robul frustrării şi al laturii sale malefice, distructive! PS. Am avut o vară înfiorătoare dar extrem de provocatoare şi frumoasă: 28 iunie deadline pt proiecte de cercetare ştiinţifică. Am imaginat, scris şi depus4! 14 august ora 16 şi 28 august ora 16: deadline pentru proiecte POSDRU. Am depus 2! Aşa că vă prezint scuze că am cam absentat. Dar mă voi pune la curent. Europeea, draga mea Europeea, s-a născut dintr-o mare frustrare. De aceea o iubesc aşa de mult.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-28 19:15:35	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE