|
|
|
|
|
|
|
|
|
Rugăciunea slăbănogului |
|
|
Text
postat de
mircea nincu |
|
|
Cu haine rupte, zbârcit, nespălat, uitat lângă-o fântână,
Cu mâna dreaptă sprijinit în piatra brută aflată-n țărână,
Cu stânga întinsă, cerea umbrelor milă, cerea iertare.
Noaptea cerul privea. Ziua aștepta firimituri de mâncare.
Cel mai mult i-ar fi plăcut să fie din neamul lui Melchisedec.
Să primescă la altar jertfă: turturea, porumbel, pui de berbec...
Pentru cei care ascultă, pentru cei ce cred și voiesc mântuire
Să poată posti și să poată face metanii lungi pentru sfințire...
Dar azi, prea de dimineață și prea pe neașteptate-au venit
Patru oameni, patru umbre, patru străini, patru linii din infinit
Și l-au ridicat cu patul în care de-o viață dormea parcă mort.
L-au înălțat aproape de cer și l-au dus astfel departe în port.
Aici mulțimi de oameni goi la suflet, ca niște ciuturi uitate...
Ciungi, orbi, șchiopi, muți, surzi, lunatici toți atinși ca de moarte
Așteptau din cer tunetul să își întindă lung mâna cu foc
Și să trâmbițeze puternic spre a muta zidurile lumii din loc.
Nevăzut și în taină dormea Hristos între frați liniștit.
În murmur de cuvinte tavanul lumii despicat s-a prăvălit.
Ucenicii repovestind din trecut își făceau mici bucurii...
Din stele patru cai năvăliră purtând umbra unei stihii...
Un arhanghel uitat de câteva veacuri, bolnav de murire,
Slab, galben-străveziu, era adus să primească îndumnezeire.
Coborât fără crin, fără sabie de foc și fără de aripi în casă
Ochii îi purtau lumini din cer. Secolele Hristos i le ștearsă.
Patru anotimpuri, patru evangheliști, patru stări cardinale.
Patru brațe întinde crucea să adune ale cerului risipiri ideale.
Îngeri, arhangheli, heruvimi, serafimi ce pătimesc între noi
Din când în când, Dumnezeu îi adună și îi cheamă-napoi.
Atunci trimite oști de stăpâni cerești să cutreiere-n lume
De prin piețe, de prin cimitire, de prin biserici s-adune
Suflete cerești ce-n trup pătimesc pentru ca noi, muritori,
Înțelegând cât suferă să devenim mai buni, mai iertători...
Dar, iartă-mă, Doamne, nu pot înțelege! Pentru un înger din Rai
Care l-ai trimis să pătimească pentru noi, Tu chiar credeai
Că am fi plâns, că ne-am fi îndreptat, că am fi iertat, când ologii
Tot tu îi vindeci?... Cum faci cu orbii, cu paraliticii, cu slăbănogii?...
Nu pot crede astfel! Acest arahanghel l-ai vindecat ca pe sfânt.
O știu! L-am cunoscut de pe strada unde cerșea din cuvânt.
Mai bine trimte-L pe fiul Tău. Îmbolnăvește-L, omoară-L, îngropă-L!
Sau întrupează-L! Fecioară în Templu fă-Te și din stele deșteaptă-L!...
Povestea slăbănogului de demult care în suflet era arhanghel
Nu credeam că o voi spune vreodată! Dar în al nopții adânc
Cuvântul a legat gândul într-un lanț plin de mister curat, inefabil
Și din cer îmi năvăleau elfefanți ce aduceau al poemului rând.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E beton...am ras cu lacrimi! votsi share |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2013-08-20 09:29:00 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|