FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Zăpezile nordului
Text postat de Somesanu Silviu
În zăpezile nordului viața se caută pe sine
cu toate simțurile care o compun
ca și cuvintele unui poem abstract,
în spatele cărora prin uși secrete
scapă doar singurătățile goale,
femei ușoare din bordeluri de lux.

Albul orbitor și întins lovește
soarele care nu mai e un zeu temut,
abia-și adună puterile în câteva luni.
Toată dragostea mea se stinge rece
și-mi vâjâie-n minți fierbintele cărnii.

Curajoșii înfruntă iernile lungi
nu se tem, au sângele gros și aspru,
dragostea nu li se-nveșmântă-n cuvinte
se plămădește sub straturi de piei.

Chiar dacă aș vrea să rămân undeva,
să nu mă lași pradă nebunelor porniri,
nu beau sânge cald, să mi se roșească dinții
ori să-mi schimbe sufletul.
Eliberează-mă de propriile constrângeri
și de albul încărunțit în gânduri.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23955
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE