|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fără să știe până unde |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Plânge într-o încăpere a inimii
el nevăzătorul închis în sine,
omul cu gândurile dispuse pe verticală
într-o coloană prin care urcă visele.
Pune flori sub tălpile femeii
și o sărută mai sus de glezne,
cuvintele nu se mai spun, se ating
ochii lor prind cerul sub pleoape.
Simt cum noptea se dezvelește de întuneric,
sub hainele ei fluide pielea arde
și te cară prin sângele-i fierbinte
ca pe o madonă prin vis.
Luminând intinderea albă a somnului
vede plinul paharului ca ajutor
și până la istovire se aruncă în luptă
cu armele pe care nu le mai are.
Când totul trece ca o vizită medicală
bucuria se ascunde în alb
timpul îngemănat cu un fluviu
curg mai departe fără să știe
până unde. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
timpul, cu sau fără însoțitor, îngemănat, înfrățit, încuscrit, etc, curge, poemul, din păcate, nu, domnule Someșanu. dacă nu sunteți genial, încercați să evitați cumva juxtapuneri riscante de genul gânduri dispuse pe verticală-sânge feciorelnic-madonă-vizită medicală în aceeași poezie. e o părere. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-05-16 19:37:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"și până la istovire se aruncă în luptă
cu armele pe care nu le mai are"
(Someseanu Silviu)
Ori le are, ori ba.
Dacă le are, se aruncă în luptă cu ele.
Dacă nu, atunci se aruncă în luptă și punct. Nu mai pomenim de ele.
(Liviu S. Bordas)
Stimate domnule Bordas,
Cred ca faceti o mare nedreptate celor doua versuri. Este clar ca eroul se arunca in lupta fiind convins ca are inca armele. Dar ele refuza lupta, ceeace echivaleaza cu "nu le mai are".
De aici si marea intrebare sakesperiana la care odata si odata trebuie sa raspunda orice luptator:
"le am, sau nu le mai am?!" Cele doua versuri se refera la aceasta perioda de trecere, extrem de dureroasa si confuza.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2013-05-16 19:23:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
'Când totul trece ca o vizită medicală
bucuria CE ascunde în alb SI
timpul îngemănat cu un fluviu
curg mai departe fără să știe
până unde.'
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu Mataoanu la data de
2013-05-16 18:25:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Curge zic și eu.
timpul, îngemănat cu un fluviu,
curge mai departe ...
Acuma, mai sunt și niste momente umoristice în ăst poem (altfel plin de sentimentalism dulceag):
și până la istovire se aruncă în luptă
cu armele pe care nu le mai are
Ori le are, ori ba.
Dacă le are, se aruncă în luptă cu ele.
Dacă nu, atunci se aruncă în luptă și punct. Nu mai pomenim de ele.
Tertium non datur, vorba străbunilor de geantă latină :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2013-05-16 17:19:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mie așa mi s-a arătat, Adrian Mihai. Dar mai citim, mai vedem. Se poate să fie și altcumva. La a o a doua lectură, multe se văd altfel. Salutăm cu respect. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-05-16 16:03:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu neapărat, maestre sorescu, depinde cum citim și, mai ales, cum simțim acea îngemănare dintre timp și fluviu.
personal, sunt de părere că, vorbindu-se despre timp, acordul se face cu forma "curge", și nu cu "curg" (deși, poate, ideea de îngemănare ar sugera forma de plural...).
însă e de discutat. |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2013-05-16 15:49:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
curg = curge |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-05-16 14:49:01 |
|
|