|
|
|
|
|
|
|
|
|
trei în unu |
|
|
Text
postat de
. solitaire |
|
|
știi că mi-am dorit întotdeauna să locuiesc într-un oraș mare
da' mare de tot
unde se pot face atâtea
în timp ce eu mă-nvârt
în zecimala spațiului meu
pe poteca zilnică pat masă câteodată până la baie
pe o alta de la masă la muncă
prinzând sub braț din mers ceva ferestre
să mă văd ajuns din nou în pat
și cam atât
folosindu-mă de lift/ scări/teniși/bici/
gură de metrou/
de parcul din vecini
ca o bandă rulantă doar de ajung mai repede de la până la/
de scuze/
de ochii din vârful degetelor
plimbările mele cunosc mai nou
un alt tip de pași
nu-i mai număr
respir profund se deschide bucla de timp și mă arunc
apoi am descoperit că și tu și eu
facem de fapt la fel
trei lucruri într-o secundă
ne atingem/ne salutăm/ ne recunoaștem sau nu
orașe mari sau nu
străzi da pustii
pline ochi de cei care se aruncă și nu sunt
pe urmă fiecare cu spațiul lui
( refăcută 2014)
de ceva vreme am început
un exercițiu nou de pași în plimbările mele
nu-i mai număr
deschid o buclă în timp
cu o inspirație de aer profundă
și mă arunc
știi că mi-am dorit întotdeauna să locuiesc într-un oraș mare
da' mare de tot
se pot face atîtea
în timp ce eu în zecimala spațiului meu
cu zilnica potecă de la pat la masă
cîteodată pînă la baie
de la masă la muncă
apoi la ceva ferestre
din nou în jurul patului și cam atît
folosindu-mă de lift/ scări/ teniși/ bicicletă/
gură de metrou
de parcul din vecini pe post de bandă rulantă
abia de ajung de la pînă la
de scuze
de ochii din vîrful degetelor de la mîini
și tu și eu facem la fel
trei în unu
ne atingem/ ne salutam/ ne conștientizăm pentru o secundă
pe străzile mai tot timpul pustii
pline ochi
de forme calde în mișcare
a celor care se aruncă și nu sunt
pe urmă fiecare cu spațiul lui
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mult mai bine structurat textul si, cred, mult mai inalt nivelul poeticului, in detrimentul/defavoarea narativului. asta nu inseamna ca e mai putin poem.
si stii ce mai cred? ca intr-adevar spui ceva. temporal, ideatic, contemporan, cotidian, etc.
si pentru ca desacralizarea s-a 'devoalat' ceva mai mult, titlul ramane intr-un concept, atins in text, esential, neprelucrat ca evolutie ideatica. sau ca optiune de scriere. |
|
|
|
Postat
de catre
Liviu Mataoanu la data de
2013-05-16 15:50:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ok, Liviu, am reasezat putin discursul. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2013-05-16 15:18:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vai, ce solitaire docil. Nici că s-ar vedea cât e de fițos... |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2013-05-16 15:06:11 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ok, Liviu, am reasezat putin discursul. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2013-05-16 15:00:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
de la parmenide incoace exista o istorie legata de acest titlu. dupa dezbaterile filosofice consecutive, apare o idee uriasa pe linie. incitatnta. partea cea mai interesanta este cum contemporaneizezi aceasta idee intr-un poem (cum propui).
interesant si incitant textul.
personal, cred ca acea coagulare a limbajului este lezata de "sinteza"-rea zilei anterioare; rememorarea se poate face in foarte multe alte moduri sau apeland la alte cuvinte. oricum, expresia face trimitere si la altceva, notoriu (la fel si pentru "munca", facem). Precis vei fi atentionata pentru oximoronul dinspre final.
Poate ca e mai potrivit sa inchei poemul cu un singut vers, nedescriptiv, metaforic si-asa poemul este prea narativ.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu Mataoanu la data de
2013-05-15 09:05:19 |
|
|