|
|
|
|
|
|
|
|
|
Amintire voalată |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Trenul tău
a șuierat demult
a trecut prin coloana mea vertebrală
ca lama unui pumnal cu două tăișuri
lăsându-mi golul
care mi-a paralizat gândurile
și infima speranță
că tu vei reuși
să-l mai umpli vreodată
m-am rugat mamă
sub flacăra candelei tale
m-am rugat
până când genunchii mi-au devenit tălpi
am rămas mic și adus
ca un semn de întrebare
al cărui răspuns
nu este decât o amintire voalată
înfiptă într-un ac de ceasornic |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pana cand genunchii mi-au devenit talpi- frumos.
'Infipta intr-un ac' imi pare insa fortat. Mult mai reusita ar fi ' infipta CA un ac de ceasornic' sau daca vrei neaparat accentul pe ac- turnata, sudata, inchisa intr-un ac de ceasornic. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2013-05-14 12:01:40 |
|
|